Dopajul, pariurile și scientizarea erodează sever imaginea sportului

Autor: Valentin Maier

Dopajul, pariurile și scientizarea sunt trei probleme majore cu care sportul se confruntă din ce în ce mai tare în ultimii ani. Nu sunt singurele.

Dopajul

Scandalurile cu dopajul în sport nu au lipsit în niciun an. Tentația este mare, pentru că miza este mare: obținerea unor performanțe fizice și psihice pe care altfel corpul respectivului sportiv nu ar putea să le atingă și care să-i creeze un avantaj considerabil față de adversari sau dificultățile probei în care concurează în vederea obținerii unui rezultat cât mai bun, deși în subsidiar e normal să se țintească câștigul probei sportive/meciului/etc. la care respectivul sportiv ia parte.

Dopajul presupune administrarea în mod nepermis de substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, în cadrul unei competiții sportive, astfel ar putea fi citită explicația anterioară consultând DEX-ul.
Nu întotdeauna substanțele dopante sunt droguri, dar pentru un sportiv doparea înseamnă drogare, înseamnă cel puțin încălcarea legii sportive, în parte scrisă, în parte nescrisă, dacă ne gândim la unele aspecte morale, față de ceilalți concurenți, spectatori sau oficiali.
Astăzi dopajul este în atenția tuturor din cauza meldoniumului pe care Şarapova se pare că și l-a administrat de ceva timp. Ca orice sportiv de performanță cu mari succese precum Sharapova, ea are în spate un întreg cortegiu de specialiști în diferite probleme, de la cele strict legate de tenis până la nutriționiști, medici, agenți etc., ceea e exclude în mare măsură posibilitatea ca ea să nu știe ,,ce lua”.

Poate că multe din trofeele pe care ea le-a ridicat, au fost în timp ce era sub administrarea meldoniumului. Poate chiar acum, sportivii ce triumfă în competiții sportive sunt sub influența unei anumite substanțe, pe care forurile internaționale le vor considera de la o anumită dată ca încălcând corectitudinea sportivă prin efectele pe care le produc. Și încă mulți alți sportivi poate trec de filtrele anti-doping fără să fie solicitați să facă aceste teste, alții au găsit metode de a le fenta. Sunt situații și situații, la fel cum unele sporturi sunt mai expuse decât altele acestui flagel: ciclismul a înfiorat lumea sportului de-a lungul timpului cu numeroasele sale scandaluri. De exemplu, Jacques Anquetil, primul ciclist care a câștigat de cinci ori Turul Franței, spunea tranșant: „Trebuie să fii ori imbecil, ori ipocrit să crezi că un ciclist care concurează timp de 235 de zile pe an, poate să mențină acest ritm fără ajutorul stimulentelor. De 50 de ani, cicliștii iau stimulente. Normal, putem și fără, dar am pedala 15 mile pe oră, nu 25. Și din moment ce ni se cere să mergem mai repede și să depunem și mai mult efort, suntem obligați să apelăm la acestea”.

Astăzi dopajul sportivilor din Rusia, și nu vorbim doar de Sharapova, ci de multi alții de la numeroase ramuri sportive, a zguduit tare mult încrederea în corectitudinea performanțelor sportive care se obțin, cel puțin în rândul celor care au memoria scurtă – dopaj a existat din totdeauna, există anumite pusee care explodează internațional, când și când.
Problema nu se învârte ca în jurul proverbului ,,hoțul neprins este negustor cinstit”, ci cred că are o altă consecință pentru noi cei care nu suntem direct implicați în sport: ce încredere mai putem avea în performanțele care se obțin astăzi? Cât sunt ele de corecte? Cât de mult vor putea fi îmbunătățite? Mai există fair-play? Sau poate că astăzi cu toate aceste probleme există mai mult decât înainte? Pentru că la un moment dat, nu prea mai ai ce record să depășești, dacă ne gândim la atletism și la constrângerile biologice ale omului, ca ale oricărei ființe (nu poți să arunci o greutate la sute de metri depărtare, nici bine dopat, darămite fiind ,,curat”).

Pariurile

Am putea să ne întrebăm cum afectează pariurile performanțele sportive, dar nu cred că mai este cineva astăzi care să se îndoiască de capacitatea lor de influență. Există de ceva timp o mafie a pariurilor care contactează sportivi și alți oficiali implicați în fenomenul sportiv pentru a influența într-un mod sau altul corectitudinea unei prestații sportive, inclusiv a unui rezultat. Una este ca un fotbalist să ,,trântească” un meci, dar fără să se simtă în rezultatul său final, cu totul altele sunt repercusiunile, atunci când, să zicem, un tenismen/tenismenă,,valsează” într-un meci. Apropo, pentru amatorii sportului ,,alb”, cum mai este el numit, avem o știre oficială, pentru cei care încă se mai îndoiesc: tenisul bate fotbalul în ceea ce privește pariurile suspecte. Pariuri sunt peste tot, nu doar pentru sport și de pe urma lor câștigă organizatorii lor, cei care pariază ,,pe persoană fizică”, dar și cei care pariază colectiv prin ceea ce se numește ,,mafia pariurilor”, la care ia parte o întreagă înlănțuire de ,,agenți”, cu partea lor de vină și de câștig.

Ce rezultate mai sunt corecte în condițiile acestea? Toate sporturile sunt influențate negativ de pariuri? Există asemenea influențe în... șah?

Scientizarea

Scientizarea în sport presupune folosirea din ce în ce mai des și consistent a beneficiilor venite din aplicarea directă și indirectă în sport a cuceririlor anumitor științe. Ca și în cazul celorlalte două probleme ale sportului, și prin scientizare pot fi beneficii. Nu există decât nuanțe de gri. Dopajul ne poate face să respectăm mai mult pe sportivii care reușesc să obțină performanțe mari, știind faptul că nu este ușor să depășești o anumită bornă sportivă, și nici să reziști tentației de a trișa. Pariurile adaugă un metanivel sportului și posibilitatea de a trăi la propriu și figurat din bucuriile pe care rezultatele sportive le aduc, mai ales pentru cei care urmăresc îndeaproape un sport sau sportul în general și decid să-și rotunjească veniturile.

Scientizarea aduce beneficii de ceva timp în sport: pregătirea sportivă s-a îmbunătățit considerabil, perioada de recuperare după efortul susținut s-a redus considerabil la fel și cea după o accidentare. Sportul este astăzi mult mai sigur datorită influențelor venite din diferite științe: să ne gândim la accidentul groaznic pe care spaniolul Alonso, pilot F1, l-a avut în prima cursă a sezonului curent și din care nu ar fi scăpat dacă normele FIA nu ar fi fost aplicate, inclusiv prin folosirea acelui zylon, material cu proprietăți venite parcă din altă lume (nu se topește decât la peste 1400 de grade, e mai rezistent decât kevlarului cu 60%, mai puternic de 10 ori decât oțelul etc.).

Știința a îmbunătățit considerabil performanțele sportive pe care un sportiv le are aproape indiferent de ramura sportivă în care activează. Și atunci ce am avea împotriva scientizării? În primul rând ,,dezumanizează” sportul și reduce anumite (ne)plăceri și entuziasm care ne-ar putea intriga și atrage către sport. Ar mai fi astăzi posibilă mâna lui Maradona? Câte goluri nu s-au înscris prin șutarea în plasa laterală a porții? Câte mingii de tenis nu au luat terenul doar în viziunea jucătorilor nu și a arbitrilor? Astăzi avem Hawk Eye (în mare, un sistem computerizat apărut în 2001, în cricket, pentru a ajuta la stabilirea corectitudinii unor decizii luate de arbitrii), big-brother-ul care ne ajută în luarea deciziilor corect. Se vorbește de mingii inteligente care să semnalizeze când suprafața de joc este depășită, sunt sisteme care limitează viteza unui automobil de curse în anumite momente pentru a lua asupra sa grija corectitudinii unui pilot etc.

Alte influențe ale scientizării sunt în faptul că într-un fel s-au creat unele bariere ce blochează penetrarea celor dornici de performanță în unele sporturi. Bani mulți și un întreg colectiv de specialiști în jurul unui sportiv pot să crească în mare măsură capacitatea unui sportiv de a avea performanțe bune și creează o ,,prăpastie” față de alți concurenți. Egalitatea șanselor în sport este serios afectată. Cu totul altfel se recuperează Djokovic meci după meci față de un jucător de top 200 cu alte posibilități financiare. Și atunci ce mai analizăm de fapt în sport? În F1 au fost încercări de a limita bugetul unei echipe, puterea motorului etc., în încercarea disperată de a nu induce somnolență fanilor care se încăpățânau să-și susțină favoriții în ciuda tuturor evidențelor tehnologice. Sigur, poate că F1 e un exemplu extrem, pentru că aici folosirea tehnologiei de ultimă oră este la ordinea zilei, cu un consum evident financiar și de know-how care nu se obțin, nici unul, nici altul, de pe o zi pe alta și care determină chiar și pe marii constructori de automobile să renunțe la ambiția de a mai fi prezenți în această ,,regină” a sporturilor cu motor. Unele sporturi sunt afectate mai mult de scientizare față de altele.

Problema este: când și unde spunem stop scientizării în sport? În tenis, sportivii pot folosi Hawk Eye de trei ori pe set, dacă în urma folosirii lor s-au înșelat, altfel pot cere folosirea lui. În alte sporturi, alte limitări. Așa că o altă întrebare legitimă poate fi cât mai putem spune stop scientizării?

Sigur că fiecare dintre noi mai poate numi multe alte probleme care afectează imaginea sportului. Să ne gândim la influența politicului. ,,Fără să i se ceară acordul”, sportul a fost folosit în dese rânduri, și este și astăzi, pentru a susține idei politice, în total dezacord cu principiile sportului. În timpul Războiului Rece a fost o confruntare și pe tărâm sportiv între ,,imperialiști” și ,,comuniști”, succesele sportive fiind preluate de propagandă într-o manieră care sfidează orice normă a bunului simț. Pe urmă în campaniile electorale se promit cu vârf și îndesat diferite ,,perspective luminoase” ale sportului în viziunea unui candidat politic sau altul și care nu se materializează nici 10% (sunt de fel indulgent, recunosc). Culmea este că aceste minciuni sfruntate funcționează la fiecare ciclu electoral, prinzând în mrejele lor pe mulți votanți, care mai în glumă mai în serios ar trebui să facă dovada că înțeleg consecințele acestui drept, care este cel de a vota.

O altă problemă majoră este corupția: vezi dreptul de a organiza mari competiții internaționale precum Campionate Mondiale sau Jocuri Olimpice, unde cu un decalaj de câțiva sunt aduși în fața justiției diferiți oficiali internaționali cu drept de vot, pe motiv că au favorizat în schimbul unei mite sub variate forme (bani, vacanțe și alte foloase necuvenite) o candidatură în detrimentul celorlalte. Aici cel mai recent și poate cel mai grav caz este cel al FIFA, în urma unei investigații americane, corectă, dar făcută și ea din cine știe din ce alte interese sau frustrări instituționale-internaționale - să nu fim naivi, pentru că la nivel internațional sunt destule probleme de rezolvat decât acordarea dreptului de a organiza nu știu ce competiție, pentru nu știu ce sport. Corupția afectează direct și sportivii care primesc bani sau alte bunuri/servicii pentru a face ,,playback” într-o competiție sportivă. Aaa, și să nu uit, pentru fanii unui oarecare ,,personalități sportive”: a oferi bani unor concurenți care îți sunt adversari într-un campionat doar pentru ca ei să-și apere corect șansele sportive, tot mită se numește și trebuie tratată ca atare.

Mi-ar plăcea să știu și alte păreri. Voi ce credeți despre aceste probleme ale sportului? Ce alte probleme afectează imaginea sportului românesc și internațional?

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne citiți zilnic și să ne urmăriți pe Facebook sau Twitter ! www.ziaruldesport.ro încearcă să vă aducă în fiecare zi cele mai importante știri, analize, editoriale, reportaje și interviuri din lumea sportului.