Infrastructura sportivă românească după 1989

Autor: Valentin Maier

Unora le place adesea să spună că după 1989, inclusiv în sport, nu s-a mai făcut nimic, doar s-a demolat și s-a distrus ,,ce a făcut Ceaușescu”.
Nimic mai fals. În sport s-au dus la îndeplinire mai multe proiecte de infrastructură sportivă. Ne vom concentra asupra câtorva exemple, inclusiv asupra unor stări de fapt bizare, dar și insuccese.

După 1989 s-a construit infrastructură sportivă de top. Problema sălilor polivalente

Poate cel mai important exemplu este Arena Națională (inaugurată în 2011) din București, stadion din categoria UEFA Elite, cu o capacitate de 55.600 de spectatori. În același an a fost terminată și Cluj Arena, de asemenea din clasa UEFA Elite, cu ale sale 30.200 de locuri. Și dacă ar fi să continuăm duelul București-Cluj-Napoca, de data aceasta Clujul strălucește: aici s-a construit în 2014 o sală polivalentă, cea mai mare sală de acest fel din România (7.300 de locuri). Aici pot fi găzduite meciuri de baschet, handbal, volei, gimnastică etc., inclusiv alte evenimente. Prin comparație, sala similară din București, pe numele ei complet Complexul Sportiv Național ,,Sala Polivalentă”, are o capacitate maximă de 5.300 de locuri. De la inaugurarea sa din 1974, Bucureștiul nu a mai avut șansa să aibă un proiect similar care să fie și dus la bun sfârșit. Spun asta pentru că există un proiect, dar este deja unul cu scandal. Noua sala care va fi construită în cadrul Complexului Sportiv Național ,,Lia Manoliu” ar trebui să aibă 13.000 de locuri și să găzduiască în 2017 Campionatele Europene de gimnastică artistică. Lucrările de construcție au întârziat cu mai mult de un an, sunt șanse să ne facem de râs, dar cred ca până la urmă vom reuși să facem ceva la timp, poate în buna noastră tradiție având costuri duble decât ar trebui, după cum s-a vehiculat în cazul Arenei Naționale. Lipsa mai multor săli polivalente în Capitala României este unul dintre cele mai mari insuccese după 1989. Ne-am trezit dintr-odată că vrem să organizăm tot felul de evenimente și nu doar sportive și infrastructura ne joacă acum feste, inclusiv sau poate mai ales, infrastructura de transport – drumuri, aeroporturi, locuri de parcare, etc. și unele se cam leagă de altele (vezi necesitatea de a avea linie de metrou care să lege Aeroportul Henri Coandă de București în vederea organizării câtorva meciuri contând pentru Campionatul European de Fotbal 2020).
Nici nu știu ce soluții grozave pot fi găsite în interiorul orașului pentru o infrastructură sportivă la standarde înalte, mai ales că astăzi cuvântul ,,sistematizare” este corupt de experiența comunistă și avem și o contribuție postdecembristă, unde sistematizarea înseamnă renunțarea la spații verzi și/sau clădiri care sunt monumente istorice în scopul derulării proiectelor ,,insulare ale rechinilor imobiliari”: de la malluri la proiecte rezidențiale implantate în cvasi-griul municipal, multe proiecte trecute tacit sau direct cu reavoință în domeniul legalului, de ai noștri aleși politicieni. Problema sălilor polivalente este în parte rezolvată în alte orașe și prin modernizarea celor vechi (implicit prin mărirea numărului de locuri), dar cu siguranță că sunt multe de făcut la acest capitol.

Proiecte de infrastructură terminate cu succes 
Să amintim alte construcții importante realizate în ultimii ani: Brașov - Patinoarul Olimpic (2010), Bazinul Olimpic (2013), Râșnov (Valea Cărbunării) – Baza Olimpică de Schi Sărituri - baza de Biatlon, patru trambuline pentru săriturile cu schiurile (inclusiv K90), București - Complexul olimpic de natație ,,Anatolie Grințescu” de la Dinamo, bazinul de polo din cadrul Complexului Sportiv Ghencea (2012), reabilitarea Sălii Sporturilor din Zalău (2012).
În 2011 s-a construit și clădirea Casa Olimpică pentru a găzdui sediul Comitetului Olimpic Sportiv Român, sediul Federației Române de Rugby și Muzeul Sportului. Cel din urmă, înființat în 1970, adăpostește acum numeroase artefacte ale sportului românesc.
S-au desfășurat tot felul de programe pentru infrastructură sportivă: ,,Săli de sport” în instituții de învățământ (proiectul premierului penal Adrian Năstase, dar derulat și după acesta), ,,Bazine de înot” (2009-2014, 11 bazine de înot terminate) și altele. În mare parte toate au avut rezultate, chiar dacă poate nu toate au fost respectate 100%. Ele trebuie să fie și folosite, să-și îndeplinească menirea, nu să-i îmbogățească pe cei care știu ,,că cele mai bune contracte se fac cu statul” sau doar să bifăm obiective de campanie electorală, care la câteva luni de la inaugurare au nevoie de reparații. Compania Națională de Investiții ne asigură pe pagina sa de internet că în perioada 2002-2014, doar ea singură, ,,a finalizat peste 1040 de săli de sport și a consolidat și reabilitat alte peste 45 de săli de sport construite înainte de anul 2000”. Pe anul 2015 Compania Națională de Investiții a realizat următoarele lucrări: 4 săli de sport (Cluj, Teleorman și două în București) și 3 bazine de înot didactice (în București, Bacău și Bistrița-Năsăud), dar în anii precedenți sunt multe asemenea investiții date în folosință (vezi impresionantul an 2009 pentru sălile de sport), unele cuprinzând și reabilitări.
Tot această companie are în desfășurare și alte programe ,,Complexuri sportive”, ,,Patinoare artificiale”.

Un patinoar cât de mic pentru un București mare

Și dacă tot am amintit de patinoare, în București avem o altă problemă serioasă pe lângă cea a lipsei sălilor polivalente, cea cu sporturile pe gheață: nu mai avem patinoar cum aveam odată, și fie vorba între noi, nici atunci când aveam, mai ales în ultima perioadă, nu își mai merita numele. Hocheiul bucureștean s-a mutat într-o comună din România (Cârța, din județul Harghita, patinoar terminat în 2011), iar Federația Română de Curling își ține propriile antrenamente în București, ghiciți unde?, în mall, pe un patinoar micuț comercial și-și acolo atunci când e mai ieftin. Starea e deplorabilă, dar avem federații! Avem nevoie de sporturile de iarnă, dar unde este infrastructura? Umblă vorba, și asta acum câțiva ani, că în Budapesta sunt vreo 16 pationoare și în Sofia 4, dar cred că sunt doar zvonuri…

Punct și de la capăt 

Mai sunt multe alte cazuri interesante (inclusiv despre distrugerile bazelor sportive ale fostelor întreprinderi), fiecare ramură sportivă și le știe pe ale ei, dar oare la Minister se știu problemele? De fapt, întrebările ar fi două: când se rezolvă ele și care sunt prioritățile, fiindcă este sigur că sunt prea multe probleme. Oricum ar fi, infrastructura sportivă se îmbunătățește în România, chiar dacă momentan sunt unele lacune usturătoare pentru obrazul sportiv românesc și o parte dintre ele chiar în Capitală.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne citiți zilnic și să ne urmăriți pe Facebook sau Twitter ! www.ziaruldesport.ro încearcă să vă aducă în fiecare zi cele mai importante știri, analize, editoriale, reportaje și interviuri din lumea sportului.