Marica și drumul Stanbulului

 Marica a ales drumul Turciei, asemenea unui tribut contemporan, pe care îl plătește orice fotbalist care nu este în stare să-și apere statutul. Atacantul a reușit un număr de goluri modest pentru o mare speranță, așa cum a plecat de la Șahtior. Iar ca Marica au fost mulți.

„A plecat pe drumul Stanbulului”, se spunea pe vremuri despre cineva care mergea către civilizație, spre o viață de lux. Așa a făcut și Marica. A lăsat munca și posibilitatea de a crea ceva frumos pe la Stuttgart și Getafe și a ales huzurul turcesc. E adevărat că va practica aceeași meserie și la Konyaspor, dar vizbilitatea va fi redusă și se va limita la câteva rânduri în presa din Turcia și poate reportaje ale jurnaliștilor români.

Marica are șansa că este contemporan cu o penurie de atacanți și că Pițurcă îl simpatizează, însă eșecul la Konya l-ar putea trimite în disgrația tuturor. Ca el au fost mulți, iar amintirile sunt puține despre ei.

Memoria trebuie reîmprospătată cu exemple recente. În 2001, Arsene Wenger l-a adus pe Francis Jeffers, o mare speranță a lui Everton. Cel supranumit „Fox in the Box” a fost una din marile dezamăgiri ale lui Arsenal și probabil cel mai mare eșec managerial al lui Wenger, ținând cont că a dat atunci 8 milioane de lire pe el.

Un alt caz asemănător este cel al lui Ricardo Quaresma, care a bifat echipe mari, dar nu va rămâne în istoria fotbalului cu prea multe realizări. Quaresma a jucat pe la Barcelona, FC Porto, Inter și Chelsea. A ales și el Turcia, la un momentdat, sperând că se va relansa la Beșiktaș, dar a eșuat. Așadar, Marica are exemple de care să fugă, iar timpul nu mai este aliatul său. Drumul Stanbulului e bătătorit cu bani, cu intenții bune, dar fotbalistul trebuie să-și justifice investiția.