După ce s-a retras subit din handbal, Yvette Broch a transmis o scrisoare deschisă fanilor

Autor: Maria Sorescu

Yvette Broch a surprins pe toată lumea în această vară, când a ales să se retragă la 27 de ani, deși era pivotul titular al echipei maghiare Gyor şi nu avea probleme medicale.

Handbalista olandeză și-a suspendat brusc activitatea acuzând oboseala fizică și psihică, dar fără să dea prea multe explicații. Broch a revenit în aceste zile cu o scrisoare deschisă, în care și-a motivat alegerea și a dat de înțeles că nu mai vrea să joace handbal.

Publicația olandeză Helden a publicat textul transmis de Yvette Broch:

„Am jucat la cea mai bună echipă din lume, ETO Gyor, în ultimii trei ani. Înainte de asta aș fi vrut să joc handbal ani buni și să câștig Liga Campionilor. Cee ce s-a întâmplat. Visul meu a devenit realitate în 2017 și 2018. Am câștigat campionatul și am fost aleasă cea mai bună jucătoare. Aceste succese au însemnat mult, dar m-au și consumat mental și fizic. La echipe precum Gyor e mereu presiune. Se dorește mereu câștigarea Ligii Campionilor. Clubul și fanii așteaptă mereu numai victorii. Mereu. După un succes trebuie să rămâi mereu în alertă, pentru că trebuie să aduci altul. E adevărat că asta diferențiază Gyor de alte cluburi, dar pentru mine nu era de ajuns. Eu îmi ridicăm ștacheta și mai sus. Nu puteam fi niciodată mulțumită, mereu trebuia să fiu mai bună. Eram mereu foarte strictă cu mine și ajunsesem să mă gândesc doar la performanțe”, a povestit Yvette Broch.

Olandeza a continuat: „Aceste calități au caracterizat întotdeauna familia mea. Le-am moștenit de la părinți, iar ei le-au avut de la bunici. Părinții mei nu m-au forțat să fac nimic. Am luat mereu deciziile pe care le-am considerat potrivite, dar dorința de a reuși, de a demonstra este în genele noastre. În cazul meu, perioada de topmodel mi-a întărit aceste caracteristici. Mi se părea că sunt prea grasă sau că umărul meu e prea proeminent. Am participat la Miss Olanda și am ieșit a doua. Apoi am renunțat la handbal pentru modeling un an, după care am revenit în sport, deși îmi plăcea să pozez. Acea perioada a avut impact asupra mea. Niciodată nimic nu era bine, mereu voiam mai mult”.

 „Cred că personalitatea mea își dorea să fie cea mai bună. Și asta m-a determinat să nu mă plâng niciodată, ci să muncesc din greu. Primul meu an în Ungaria a fost foarte intens. M-am acomodat greu cu țara, cultura și limba, dar voiam să demonstrez. Nu am câștigat trofeul în Liga Campionilor și a fost cel mai dureros moment al carierei. Nu am crezut că sportul te poate afecta așa tare. Am avut o pauză scurtă, dar au venit Jocurile Olimpice și nu am avut timp să-mi revin. Voiam să fiu și acolo și să fiu cea mai bună. Am ratat podiumul și acolo. S-a acumulat și mai multă durere, pe care corpul meu o resimțea. Nu am avut timp să procesez totul. Nu era când. A trebuit să revin la club și să o iau de la capăt. Presiunea era și mai mare pentru că lumea voia mai mult. Totul trebuia să fie doar despre handbal, handbal și iar handbal. Am început să mă analizez și mai mult și să mă antrenez și mai intens. Dar a meritat, pentru că am cîștigat Liga Campionilor”, povestește Yvette Broch.

„Ultimul an a fost cel mai bun, dar și cel mai greu din carieră. Multe jucătoare au fost accidentate și simțeam o presiune în plus, pentru a face mai mult pentru echipă. Am acumulat și eu multe lovituri, am început să iau tot mai multe pastile pentru durerile resimțite, dar ne luptam pentru trofee, iar lumea voia Champions League. Am reușit, în ciuda dificultăților. Am ridicat trofeul, dar în acel moment nu am realizat că eram la limită. Abia când am plecat în vacanță mi-am dat seama că nu mai puteam. Corpul nu mă mai asculta. Două săptămâni m-am odihnit în continuu, iar când am revenit la antrenamente mi-am dat seama că nu o mai pot lua de la capăt”, a declarat handbalista olandeză.