Metoda Viitorul vs. metoda Dictatorul. Care este mai potrivită pentru fotbalul românesc?

Autor: Viorel Berbece

Multă lume se aștepta ca Hagi și compania să treacă de APOEL, iar FCSB să plătească pentru greșelile din vară și să piardă calificarea în fața celor de la Plzen. Iată că nu a fost așa. Ce învățăm din asta?

Metoda Viitorul

Gică Hagi a pus la punct un proiect nemaiîntâlnit și de atunci nemairepetat în fotbalul românesc,  o academie de fotbal care să crească și să vândă jucători peste media obișnuită. Pe lângă ea, o echipă la care respectivii jucători să aibă șansa să joace meci de meci și să se facă remarcați.

Iar ideea a mers mai bine decât se aștepta și marele Hagi, cu siguranță. Poate prea bine, căci odată cu performanța au crescut și costurile, iar fostul decar al naționalei nu este un om cu o foarte mare potență financiară, iar asta s-a văzut mai ales în Europa.

În România, a contat foarte mult și elementul surpriză. Nimeni nu a luat în calcul anul trecut echipa lui Hagi. Toată lumea se aștepta ca FCSB să ia titlul. Poate și Astra, înainte ca Niculae (patronul) să tragă frâna de mână. Poate și Dinamo, dacă anumite schimbări s-ar fi făcut la timp. Craiova, de ce nu, dacă ar fi să ne luăm după ambițiile finanțatorului și ale fanilor. Dar Viitorul, echipa de puști, cu zero investiții în jucători?

Ei bine, da, în campionat rețeta Moneyball, dacă vreți, a mers pentru Viitorul. Au fost aduși jucători liberi de contract, care au adus plusul de experiență de care trupa din Ovidiu avea nevoie. Nebăgați în seamă, fotbaliștii Viitorului și-au văzut de treabă și la final au sărbătorit un titlu neașteptat. Poate cea mai mare surpriză din fotbalul românesc, de la titlul Oțelului încoace.

Dar în Europa merge așa? Iată că nu! Cel puțin, nu încă. După 5-0 înacasat de la Gent anul trecut, s-a trecut la un 4-1 de la APOEL anul acesta. Ce-i drept, cu mari speranțe după prima manșă de la Ovidiu, unde nu s-ar fi declarat nimeni surprins dacă Viitorul câștiga cel puțin la un scor de forfait.

Tocmai șansele ratate, atât în tur, cât și în retur fac regretul cu atât mai mare. Cu un atacant de valoare, care să suplinească absența lui Țucudean sau cu jucători mai în formă și mai percutanți decât nou veniții Herea, Eric și Constantin, Viitorul ar fi celebrat acum calificarea în premieră în grupele UEL măcar, să nu zicem mai mult decât atât.

Acum, Hagi va fi nevoit să vândă pentru a supraviețui, poate chiar la FCSB. Coman, Nedelcu, Benzar, cel puțin, se vor adăuga pe lista de plecări cât mai urgente. Din spate, din fericire, vor veni alți tineri să le ia locul. Și poate, cu timpul, metoda Viitorul va avea succes și pe plan extern. Aici, însă, Gică trebuie să fie conșitent că nu se mai poate descurca singur și să ceară ajutor. Financiar. Cât mai mult și cât mai repede!

Metoda Dictatorul

După 2-2 în tur cu Viktoria Plzen, nu multă lume se aștepta ca FCSB să întoarcă rezultatul. Nu cu o defensivă atât de fragilă. Și nu fără magistralul Budescu. Au ieșit alții în evidență și roș-albaștrii au trecut mai departe. Asta pentru că FCSB are multă calitate, plătită cu bani grei.

Tocmai o inovație gândită de patron și pusă în practică de Dică (ne-ar plăcea să nu fie așa!) era să o coste calificarea pe FCSB, după ce Momcilovici a pus pe tavă golul de 1-1. Și per total, tocmai o zgârcenie sau neatenție pe piața transferurilor în această vară era să coste (scump) o calificare măcar în grupele UEL (mai departe e mult mai greu). Lipsa unor fundași centrali de valoare se putea dovedi hotărâtoare, în sens negativ.

Dar iată că nu a fost așa. Și asta pentru că Niță a fost magistral, Bălașa a reușit golul carierei, iar Tănase, Teixeira și Alibec au strălucit. Cu excepția primilor doi, restul au costat bani grei. Nu mai spunem că pe teren au mai fost și alți jucători aduși pe bani mulți sau plătiți foarte bine.

Patronul celor de FCSB nu are școala de la Coverciano, deși el crede asta. Are, însă, bani, iar asta îl salvează. După modelul despotismului asiatic tip Astana sau Qarabag (mai adăugați dumneavoastră nume de echipe kazahe sau azere) care, culmea, cucerește Euorpa (interesul financiar al UEFA poartă fesul!) și la FCSB cine are banul decide, inclusiv cine iese și cine intră în primul 11 sau din lot și chiar cine să fie căpitanul.

Dar cu atât talent cumpărat cu bani grei, uneori nici nu mai contează! Sigur, se întâmplă accidente în România, precum par ultimele două titluri ratate de FCSB și mai puțin câștigate de Astra și Viitorul (deși meritele lui Șumudică și Astra nu trebuie desconsiderate), dar în Europa, măcar de o calificare în grupele UEL, tot a ieșit ceva din aceste investiții!

Contează, desigur, și pedigree-ul european, pe care FCSB, această Steaua din 2003 încoace, dacă este să ne luăm după oficialii Armatei, îl are, în vreme ce Viitorul mai are multe meciuri de europene de jucat până să învețe să se califice. Hagi nu și-a permis clasa unor fotbaliști precum Teixeira sau Budescu, ci doar variantele mai low-cost numite Herea și Eric. „Regele” a crescut jucători precum Tănase, Alibec sau Bălașa și „Împăratul” din Pipera câștigă acum de pe urma lor.

Atât metoda Viitorul, cât și cea denumită de noi Dictatorul merită reținute. Deși una ne e simpatică, cealaltă nu prea. Una e bună pentru...viitorul fotbalului românesc, cealaltă pentru prezentul european. Atâta timp cât respectivele cluburi nu sunt lovite de insolvență sau de acțiuni de tip-profitorul (vezi cazurile Urziceni, Oțelul, Rapid ș.a), meirtă apreciate ambele. Chit că acum Hagi e hulit și patronul FCSB-ului pus pe piedestal! Ar putea fi, oricând, invers!

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !