Echitație: Câteva motive pentru a încuraja tinerii spre echitație. Un sport „scump" și nobil

Autor: Emanuel-Daniel Sărmășan

 Nu toți părinții își permit acest lucru, de a-și trimite copiii la echitație, dar pentru cei care au posibilitatea financiară și sunt puternic atașați de cai, am găsit câteva motive interesante, benefice pentru a urma această disciplină complexă. 

1. Eliberarea de stres

Conform specialiștilor, căluții dispun de niște antenuțe sau mustăți care emit ultrasunete ce disipează stresul ca pe un abur. Călărețul va fi „transportat" într-o stare de zen, simțind o relaxare a trupului și a minții. Întotdeauna când se lucrează cu un exemplar cabalin, în echitație, e indicat ca îngrijitorul să fie calm. El trebuie să fie mereu superior calului său la nivel psihologic, pentru a-i transmite comenzile, iar companionul său să se supună cu noblețe.

2. Învățăm să ne controlăm teama

Și chiar starea de spaimă pe care probabil o poartă călărețul inconștient, odată ce a avut contactul cu pachetul de mușchi și tendoane de jumătate de tonă, senzația armoniei cu ființele naturii înlătură orice furnizor de frică. Ezitarea se va transforma în siguranța de sine și în curajul de a întâmpina necunoscutul.

3. Respectul

Un bun jokeu învață ce înseamnă cu adevărat respectul față de un animal, care deși este conștient de forța lui, în loc să te lovească cu copitele, alege să te facă să te simți bine. Odată intrat în lumea necuvântătoarelor, călărețul învață că vorbirea de care ne tot agățăm noi pentru a ne justifica autosuficiența nu este nici pe departe elementul vital în a ne crea armonie cu lumea din jur. Această cunoaștere îl ajută să coboare din șa mai umil, mai respectuos, mai puțin suficient. Îl ajută să crească ca om, ca ființă intelectuală. 

Acum a venit clipa în care să vă oferim câteva sfaturi rudimentare pe care orice iubitor de cai trebuie să le ia în calcul:

• Pentru cei care își doresc să înceapă acest sport, găsiți un instructor bun, nu-i dați drumul !
  Tine-ți-l cumva legat de dumneavoastră, mulți dintre ei sunt enciclopedii, care înmagazinează o groază de curiozități și a căror viață e întrepătrunsă cumva cu cea a protejaților lor deveniți membrii ai familiei, care pot să vă povestească la nesfârșit despre ce înseamnă creșterea unui căluț, dresarea lui, sănătatea și îngrijirea, modul de viață, limbajul etc.
• E necesar să ne ascultăm instructorii !
  Niciodată nu e indicat să considerăm că știm suficient. Nicio informație, repetată sau noutate, nu dăunează respectului de sine.
• Echipamentul contează enorm în timpul antrenamentelor. Echitația e un sport minuțios care presupune atenția mărită asupra oricărui detaliu. Indicați sunt niște pantaloni lungi și încălțăminte fixă pe picior.
• Căluțul are nevoie, de asemenea, de puțin timp pentru a-și cunoaște noul companion, de aceea trebuie să le acordăm și acestor ființe minunate multă răbdare. Să le lăsăm să ne miroasă, să ne măsoare cu privirile. Caii sunt foarte inteligenți, respectiv mult mai atenți decât am crede. Apropierea față de exemplarul cabalin se poate realiza și prin gesturi tandre, de mângâiere, iar în acest timp căluțul poate primi un morcov, un măr, un pumn de ovăz...
• Acordarea atenției la poziția în șa ! Poziția jokeului contează atât pentru evitarea eventualelor dureri de spate de mai târziu, cât și pentru căluț. Încordarea, nervozitatea, dezorientarea, picioarele puse sau mișcate nepotrivit, toate acestea reprezintă semnale ce vor fi interpretate imediat.

Timpul petrecut în această armonie cu natura și viața resetează toate grijile săptămânii. Caii sunt cele mai drăguțe și mai interesante ființe. Iar după cum zicea William Shakespeare... „Aș da un regat pentru un cal!"