ANALIZĂ / Observații după victoria lui Inter cu AC Milan din Liga Campionilor

Autor: Nicolae Comănescu

Inter Milano a făcut un pas uriaș pentru a juca prima finală de Liga Campionilor după mai bine de un deceniu. Performanța este cu atât mai înălțătoare pentru fanii echipei lui Simone Inzaghi cu cât succesul a fost în fața marii rivale AC Milan, scor 2-0.

Câteva observații merită făcute după această victorie uriașă. În primul rând, ea șterge urmele unor eșecuri usturătoare din acest sezon, precum cele cu Spezia, Empoli și Monza. Poziția de antrenor a lui Simone Inzaghi a fost pusă sub o presiune severă.

O contrapondere pentru forma îngrozitoare din campionat a fost faptul că Inter a ajuns la a doua finală consecutivă de Coppa Italia, a câștigat Supercoppa și acum se află la doar 90 de minute de finala Ligii Campionilor. Forma recentă a echipei este excelentă într-un moment cum nu se poate mai bun.

În meciul cu AC Milan, toată lumea a lăudat aportul lui Edin Dzeko, care nu doar că a marcat, dar a hărțuit permanent defensiva adversă. Un alt remarcat ar fi Alessandro Bastoni, care are 24 de ani, iar miercuri seară a fost în cea mai bună formă. A fost sublim în atac, a purtat excelent mingea și nu i-a oferit lui Junior Messias nicio șansă în duelurile directe.

Evident, nu putem să nu-l amintim pe Henrikh Mkhitaryan, care îi răsplătește încrederea lui Simone Inzaghi. Un jucător văzut de mulți drept „consumat”, armeanul a primit girul antrenorului, iar performanța sa excelentă împotriva Milanului a arătat că fostul elev al lui Mircea Lucescu poate să strălucească în continuare.

Nu cu mult timp în urmă, ar fi fost foarte greu de imaginat o echipă a lui Inter fără Marcelo Brozovic jucând de la început, ceea ce este, de asemenea, un alt credit pentru Mkhitaryan, deoarece a reușit să-l țină pe croat în afara echipei chiar și de la revenirea lui Marcelo după accidentare.

O altă alegere inspirată pentru Inter a fost Nicolo Barella. La un moment dat, Inter a vrut să-l aducă pe Sandro Tonali de la Brescia. Aceștia sunt probabil cei mai talentați mijlocași italieni în intervalul lor de vârstă, dar Inter îl are cu siguranță pe cel mai bun dintre cei doi. Tonali are calități reale, dar Barella se distinge prin capacitatea de a se mobiliza în momentele decisive. Pasiunea și energia sa sunt de greu de egalat.

Nu în ultimul rând merită punctată calitatea de antrenor a lui Simone Inzaghi, considerat de mulți deja ca un urmaș al lui Carlo Ancelotti în antrenoratul italian. Cu o Coppa Italia în buzunar deja și două Supercoppa, fostul antrenor de la Lazio ar putea foarte bine să mai aibă încă o Coppa și, de ce nu, chiar un trofeu al Ligii Campionilor, ceea  ce l-ar face un expert al competițiilor eliminatorii. Oricum, rata sa de victorie în competițiile knockout este de peste 75%, ceea ce îl face deja un antrenor mare.