Anglia la răscruce - dilema Gareth Southgate

Autor: Max Portman

De la înfrângerea suferită sâmbătă seara în fața Franței în sferturile de finală ale Campionatului Mondial, o întrebare a dominat discuțiile din presa sportivă engleză: Ar trebui Gareth Southgate să rămână în continuare selecționerul naționalei Angliei sau ar trebui să fie demis / să demisioneze din funcție? Situația actuală este că Southgate este sub contract până la finalul Campionatului European din 2024. Dar, în timp ce Anglia eșuează din nou să câștige un turneu major, extinzându-și seceta de trofee la 56 de ani, presa engleză se întreabă: Este timpul ca Southgate să plece? Acest articol discută motivele pozitive și negative pentru ca Southgate să rămână, respectiv să plece. Se discută dacă Southgate merită oportunitatea de a-și încheia contractul și de a superviza un proiect pe care l-a supravegheat în cei 6 ani în care a fost selecționer sau dacă ar trebui numit un nou selecționer care să construiască pe munca bună pe care Southgate și Federația Engleză de Fotbal au făcut-o până acum.

Când Gareth Southgate a fost numit selecționer al Angliei, în noiembrie 2016, numirea sa a fost întâmpinată cu multe întrebări legate de meritele sale pentru a conduce o echipă națională. După ce se retrăsese ca jucător în 2006, Southgate deținuse doar două funcții de manager în 10 ani. Primul său rol, ca manager al lui Middlesbrough, clubul la care își încheiase cariera de jucător, între 2006 și 2009, a fost primul și, la momentul redactării acestui articol, singurul job al lui Southgate în conducerea unui club. Iar după o pauză de 4 ani, el a revenit în antrenorat la echipa Under-21 a Angliei în 2013. În cei 3 ani în care a fost manager al echipei, singura realizare a lui Southgate a fost calificarea la Campionatul European Under-21 din 2015, unde echipa sa a fost eliminată în faza grupelor competiției.

Așadar, este ușor de înțeles de ce numirea lui Southgate a fost tratată cu mult scepticism. Dar când a fost numit inițial ca antrenor interimar, în septembrie 2016, fotbalul englez se afla într-un moment prost. Fusese eliminată de la Campionatul European din acel an de modesta Islanda, iar noul selecționer Sam Allardyce fusese forțat să demisioneze după un singur meci, din cauza faptului că fusese înregistrat în secret de presa engleză oferind reporterilor sub acoperire, care se dădeau drept oameni de afaceri, sfaturi despre cum să evite cu succes anumite reguli privind proprietatea jucătorilor, stabilite de angajatorii săi, Federația Engleză de Fotbal. Prin urmare, cele trei meciuri disputate de Southgate în calitate de antrenor interimar, în care s-au înregistrat două remize și o victorie în fața celei mai vechi rivale a Angliei, Scoția, au fost suficiente pentru ca FA să îi dea postul, definitiv, lui Southgate.

Pentru unii suporteri ai fotbalului, numirea lui Southgate a fost emblematică pentru Federația Engleză, care este considerată o organizație mai degrabă insulară. Angajarea unui manager care era deja parte a structurii lor a reprezentat opțiunea cea mai sigură a federației de fotbal pentru a evita încă o rușine mai mare decât cea pe care o suferise în acel an și pentru a menține lucrurile funcționând într-un mod insular. Cu toate acestea, ceea ce unii ar putea percepe ca o slăbiciune, Southgate a folosit-o ca pe un punct forte. După ce a lucrat cu FA timp de trei ani, Southgate a folosit în avantajul său programul complet pe care FA l-a instituit în anii precedenți, utilizând facilitățile de la St George's Park, baza FA pentru echipa de fotbal a Angliei, care se află aproape de centrul geografic al Angliei. Folosindu-se de experiența sa ca jucător și manager la nivel de club și internațional, Southgate a reconstruit echipa națională aidoma unei echipe de club, construind o coloană vertebrală a echipei care să reprezinte continuitate și leadearship, alături de o rotație a jucătorilor. Utilizând St George's Park, unde toate grupele de vârstă ale Angliei se întâlnesc și se antrenează înainte de a juca meciurile internaționale, Southgate a reușit să fondeze o echipă care putea concura la viitoarea Cupă Mondială din 2018, precum și să înceapă să construiască o echipă care să se bată pentru titlu la viitoarele turnee, din tinerii jucători care apar în echipele de juniori ale Angliei.

În prima sa echipă, Southgate a construit o coloană vertebrală formată din jucători precum Jordan Pickford în poartă, John Stones în apărare, Jordan Henderson la mijlocul terenului și Harry Kane ca atacant. Southgate a ales acești patru jucători ca fiind coloana vertebrală a echipei sale și lideri în zonele lor respective de pe teren, iar acest lucru nu s-a schimbat în ultimii 5 ani. Toți acești jucători sunt încă prezenți în mod regulat la echipa națională și au apărut alături de o distribuție de sprijin obișnuită, care îi include pe Kyle Walker, Harry Maguire, Raheem Sterling, Declan Rice, Luke Shaw și Kieran Trippier. Anglia s-a calificat cu relativă ușurință la Cupa Mondială 2018 și, având în vedere că FA a înțeles poziția lui Southgate în reconstrucția echipei, a catalogat așteptările pentru turneu drept "realiste", permițându-i lui Southgate să își păstreze poziția, indiferent de rezultatele Angliei la turneu. De fapt, presa engleză și suporterii englezi, care exageraseră mult timp șansele Angliei la turneele majore, au intrat cu toții în turneu cu așteptări realiste. Și cu greutatea așteptărilor ridicată de pe umerii lor, un lucru care a afectat echipele Angliei mergând înapoi până la câștigarea Cupei Mondiale din 1966, această națională a prosperat.

Atingerea unei semifinale de Campionat Mondial pentru prima dată din 1990 încoace nu este o performanță ușoară pentru niciun antrenor, cu atât mai puțin pentru un antrenor aflat la primul său turneu internațional, dar Southgate a reușit acest lucru cu Anglia, redând o încredere în echipa națională care lipsea de mult timp suporterilor englezi. O înfrângere la limită în fața Croației în prelungiri arătase ce putea face Southgate în 18 luni. Iar lucrurile aveau doar să se îmbunătățească de aici, Anglia terminând pe locul trei în Liga Națiunilor 2019 și apoi pe locul doi la turneul amânat Euro 2020 din 2021, cu toate meciurile Angliei mai puțin unul jucate pe stadionul lor de acasă, Wembley. Aceste trei turnee au evidențiat progresul pe care l-a făcut Southgate, Anglia având performanțe constante în turneele majore pentru prima dată din perioada 1966-1970, când Anglia a câștigat Cupa Mondială în 1966, a terminat pe locul trei la Campionatul European din 1968 și a jucat în sferturile de finală la Mondialul din 1970.

Dar acest lucru nu înseamnă că Southgate a fost scutit de critici. Tacticile sale mai degrabă negative și defensive, în special la Euro 2020, au fost analizate, deoarece Anglia a sacrificat creativitatea în favoarea solidității defensive pentru a progresa în turneu, “Three Lions” aliniind adesea 8 jucători defensivi într-o formație 5-2-3, cei doi mijlocași centrali fiind mijlocași defensivi - Declan Rice și Kalvin Phillips. Au existat, de asemenea, critici cu privire la faptul că Southgate și-a ales jucătorii favoriți, indiferent de formă, în condițiile în care jucători precum Harry Maguire, a cărui inconstanță pentru Manchester United a fost observată în întreaga lume în Premier League, continuă să fie selecționați pentru Anglia. Merită spus că Maguire a avut deseori performanțe de înaltă calitate pentru Anglia, dar forma sa inconstantă la club i-a făcut adesea pe suporteri să se întrebe dacă includerea sa ar trebui să aibă loc întotdeauna, când alți jucători englezi, cum ar fi Fikayo Tomori, au avut performanțe constante la nivel înalt în Serie A și cel mai probabil merită să fie implicați mai mult ca Maguire.

Aceste critici la adresa lui Southgate au atins noi niveluri în acest an, deoarece forma Angliei înainte de Cupa Mondială a fost incredibil de slabă. În ciuda victoriei în primele două meciuri din acest an, două amicale cu Coasta de Fildeș și Elveția, Anglia a înregistrat cea mai slabă performanță de până acum la un turneu major sub conducerea lui Southgate, unde nu a câștigat niciunul dintre cele 6 meciuri pe care le-a jucat în Liga Națiunilor, punctul culminant fiind demolarea cu 4-0 de către Ungaria și care a dus la retrogradarea din prima grupă valorică.

Dar Cupa Mondială i-a readus speranța lui Southgate, cu o victorie mare, 6-2 în meciul de deschidere al Angliei împotriva Tunisiei. Dar problemele au părut să se strecoare din nou împotriva Statelor Unite, unde o prestație slabă a întregii echipe ar fi trebuit să îi facă să piardă în fața unei echipe americane mai energice și mai înfometate, Anglia fiind mai degrabă norocoasă că a scăpat cu egalul 0-0. Și, în ciuda celor două victorii profesionist obținute cu 3-0 în fața Țării Galilor și Senegalului, acestea s-au distins printr-o mică perioadă de aproximativ 20 de minute în ambele meciuri, în care Anglia a avut o prestație la nivelul așteptat de candidați la titlul mondial, înainte de a juca într-o manieră mai degrabă apatică. Iar acest lucru ne conduce la meciul cu Franța, în care Anglia a avut o prestație admirabilă în apărare și s-a descurcat bine pentru a-i limita pe campionii mondiali la cele 2 goluri, dar nu a avut impulsul ofensiv necesar pentru a câștiga meciul. Deși se poate sublinia că penalty-ul ratat de Anglia ar fi dus scorul la 2-2, dacă Harry Kane ar fi marcat, Angliei a părut să-i lipsească acel ceva care separă campionii de restul echipelor la Campionatele Mondiale, și acest lucru s-ar fi văzut mai târziu în meci, dacă Anglia ar fi egalat.

De aceea, poziția lui Southgate se clatină acum și se pare că există un număr tot mai mare de suporteri englezi care cred că Southgate intră în declin și ar trebui să plece acum, cu mândria intactă. Aceștia consideră că, în ciuda faptului că Anglia a avansat până în sferturile de finală ale Cupei Mondiale, nu a jucat ca o campioană, iar stilul de joc al lui Southgate nu îi va aduce Angliei nici un trofeu. Prin urmare, a-i oferi managerului ocazia de a-și încheia contractul în 2024, înainte de a se despărți de el, este o decizie proastă și va fi în detrimentul Angliei în viitor.

Dar pentru suporterii lui Southgate, o înfrângere la limită în fața campioanei mondiale în sferturile de finală ale Cupei Mondiale este suficientă dovadă că merită să își ducă angajamentul la capăt, și să vadă dacă poate repeta evoluția de la precedentul EURO. Aceștia consideră că meciurile sale constant bune la turneele majore i-au câștigat dreptul de a mai încerca o dată să câștige o competiție majoră cu Anglia.

Cum rămâne cu Southgate însuși? El a declarat că va "reflecta și își va analiza" poziția după acest Mondial. Așadar, dincolo de toate motivele pe care ambele părți le vor invoca în numele lui, se pare că decizia îi va aparține lui Gareth Southgate însuși. Așa că, deocamdată, trebuie să așteptăm.

Traducere și adaptare: Teodor Burnar

---

 

Two paths diverged - The Gareth Southgate dilemma

Since the loss to France in the World Cup Quarter-final on Saturday Evening, one question has been dominating the current discussion by the English sports media: Should Gareth Southgate remain as the manager of the England men’s football team, or should he be sacked/resign from his position? The current situation is that Southgate is under contract as manager until the end of the European championships in 2024. But as England fails once again to win a major tournament, extending its trophy drought to 56 years, the English media asks: Is it time for Southgate to go? This article discusses the positive and negative reasons for Southgate staying and Southgate going. It discusses whether Southgate deserves the opportunity to complete his contract and oversee a project that he has been overseeing in his 6 years as manager or whether a new manager should be appointed to build upon the good work that Southgate and the English FA have been doing.

When Gareth Southgate was first appointed England manager in November 2016, his appointment was met with many questions regarding his credentials to manage an international side. Having retired as a player in 2006, Southgate had only held two management roles in 10 years. His first role, as manager of Middlesbrough, the club where he had finished his playing career, between 2006 and 2009, was Southgate’s first and at the time of writing, his only job in club management. And after a 4-year hiatus, he made a return to management with the England Under-21 team in 2013. In his 3 years as manager of the team, Southgate’s only achievement was qualification for the 2015 Under-21 European championship, where his team were eliminated in the group stage of the competition. So, it is easy to see why Southgate’s appointment was treated with a lot of scepticism. But when he was initially appointed as caretaker manager in September 2016, English football was in a bad place. They had been eliminated from that year’s European Championship by minnows Iceland and new manager Sam Allardyce had been forced to resign after one game, due to being secretly recorded by the English media offering undercover reporters, posing as businessmen, advice on how to successfully avoid certain rules about player ownership that had been established by his employers, the English Football Association. Therefore, Southgate’s three games as caretaker manager, which saw 2 draws and one win over England’s oldest rivals, Scotland, was enough for the FA to give the job to Southgate on a permanent basis.

To some football supporters, Southgate’s appointment was emblematic of the English FA, who are considered to be a rather insular organisation. To hire a manager who already existed within their structure was the football association taking the safest option to avoid any further embarrassment than they had suffered that year and keep things operating in an insular fashion. However, what some may perceive as a weakness, Southgate used to his strength. Having worked with the FA for three years, Southgate used the full programme that the FA had established in previous years to his advantage, utilising the facilities at St George’s Park, the FA’s base for the England football team, which is close to the geographical centre of England. Using his experience as both a player and manager at club and international level, Southgate rebuilt the national side under the guise of a club side, where a spine of the team that represented continuity and leadership would be established, with a rotation of players around them. Using St George’s Park, where all of England’s age groups meet and train before playing their international fixtures, Southgate was able to establish a side that could challenge at the upcoming 2018 World cup as well as begin to construct a team that would challenge at future tournaments from the young players emerging in the England youth teams.

In his first team Southgate constructed, he built a spine that consisted of players such as Jordan Pickford in goal, John Stones in defence, Jordan Henderson in the midfield & Harry Kane as the striker. Southgate chose these four players as the spine of his team and leaders in their respective areas of the field and this has not changed in the last 5 years. All of these players still feature regularly for the national team and have featured alongside a regular supporting cast, which includes Kyle Walker, Harry Maguire, Raheem Sterling, Declan Rice, Luke Shaw and Kieran Trippier. England qualified with relative ease for the 2018 World Cup and with the FA understanding Southgate’s position in rebuilding the team, they labelled their expectations for the tournament “realistic”, allowing Southgate to retain his position regardless of England’s performance at the tournament. In fact, the English media and England supporters, who had long overexaggerated England’s ability at major tournaments, all entered the tournament with realistic expectations. And with the weight of expectation off their shoulders, something that had plagued previous England teams for generations reaching back to the country’s 1966 World Cup win, this England squad thrived.

Reaching a World Cup semi-final for the first time since 1990 is no easy feat for any manager, let alone a manager in his first international tournament, but Southgate achieved that with England, restoring a faith in the national team that had long been missing from the English supporters. A narrow defeat to Croatia in extra time had shown what Southgate could do in 18 months. And things would only improve from here, with England finishing third in the 2019 Nations League and then runners-up in the delayed Euro 2020 tournament in 2021, with all of one of England’s games played at their home stadium of Wembley. These three tournaments highlighted the progress that Southgate made, with England consistently performing well in major tournaments for the first time since the period between 1966-1970, where England won the World Cup in 1966, finished 3rd in the 1968 European Championships and quarter finalists in the 1970 World Cup.

But this does not mean that Southgate has been free from criticism. His rather negative and defensive tactics, especially in Euro 2020, came under scrutiny as England sacrificed creativity for defensive solidity to progress through the tournament, as England often lining up with 8 defensive players in a 5-2-3 formation, with the 2 central midfielders being defensive midfielders in Declan Rice and Kalvin Phillips. There has also been criticism of Southgate picking favoured players, regardless of form, where players such as Harry Maguire, whose inconsistency for Manchester United has been seen worldwide in the English Premier League, are continued to be selected for England. It is fair to say that Maguire has often performed to a high quality for England, but his inconsistent club form has often left supporters questioning whether his inclusion should always be merited, when other English players such as Fikayo Tomori, have been consistently performing to a high level in Serie A and most likely merit inclusion over Maguire.

This criticism of Southgate has reached new levels this year as England’s form before the World Cup was incredibly poor. Despite winning the first two games of this year, two friendlies against the Ivory coast & Switzerland, England recorded their worst-ever performance at a major tournament under Southgate, where they did not win any of the 6 games they played in the Nations League, with the low point being a 4-0 demolition by Hungary and resulting in relegation from the top league.

But the World Cup brought rekindled hope for Southgate, with a big 6-2 victory in England’s opening game against Tunisia. But the problems seemed to creep in again against the USA, where a poor performance by the entire team, should have seen them lose to a more energetic and hungrier American team, with England rather fortunate to escape with a 0-0 draw. And despite two professional 3-0 victories over Wales & Senegal, they were distinguished by a small period of around 20 minutes in both games where England performed to the levels expected of potential world champions, before playing in a rather uneventful manner. And this leads us onto the France game, where England performed admirably in defence and did well to limit the World Champions to their 2 goals, but did not provide the attacking impetus needed to win the game. Whilst you could point out that the penalty missed by England could have equalised the game if Harry Kane had scored instead, England seemed to lack the edge that separates the champions from the rest of the teams at World Cups and this would have shown later in the game if England had equalised.

And that is why Southgate’s position has now come under scrutiny and there appears to be a growing number of England supporters who believe that Southgate is entering a decline and should leave now with his pride intact. They feel that despite England progressing to a World Cup quarter-final, they did not play like champions and that Southgate’s style of play will never win England a tournament. Therefore, giving the manager the opportunity to let his contract expire in 2024 before parting ways with him is a poor decision and will be detrimental to England as a result moving forward.

But to Southgate’s supporters, a narrow loss to the World Champions in a World Cup quarter-final is enough to earn him the chance to see out his contract and to see if he can replicate his performance in the previous European championships. They feel that his consistently good performances at major tournaments have earned him the opportunity to have another try at winning a major competition with England.

And what of Southgate himself? He has stated that he will “Reflect and review” his position after this World Cup. So, for all the arguments that both sides will make on his behalf, it appears that the decision could belong to Gareth Southgate himself. So for now, we must now watch this space.

 

 

 

 

 

 

 

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Apr. 2024

Xavi continuă alături de FC Barcelona. Starea de spirit s-a schimbat

 Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, Xavi Hernández, antrenorul Barcelonei, a anunțat decizia de a rămâne în funcție până în vara anului 2025.

Autor: Mihai Constantin / 24 Apr. 2024

Unirea Slobozia, promovare istorică în Superligă

 A fost o seară plină de emoții și determinare la Mioveni, unde echipa Unirea Slobozia a făcut pasul spre culmile fotbalului românesc.

Autor: Guy Martial Aka, Mohamed Koita / 23 Apr. 2024

Istvan Kovacs și calitățile care l-au dus la EURO 2024

 Comisia de Arbitri UEFA a dezvăluit lista oficialilor care vor conduce meciurile Campionatului European 2024.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Apr. 2024

Xavi continuă alături de FC Barcelona. Starea de spirit s-a schimbat

 Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, Xavi Hernández, antrenorul Barcelonei, a anunțat decizia de a rămâne în funcție până în vara anului 2025.

Autor: Mihai Constantin / 24 Apr. 2024

Unirea Slobozia, promovare istorică în Superligă

 A fost o seară plină de emoții și determinare la Mioveni, unde echipa Unirea Slobozia a făcut pasul spre culmile fotbalului românesc.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Apr. 2024

CSM Constanța, noua forță a baschetului feminin românesc

 Baschetul feminin din România a avut de-a lungul timpului câteva echipe care au dominat pentru ani buni competiția internă.