Autor: Vlad Roșca
Acum cinci ani, pe 7 octombrie 2017, Zlatko Dalić era numit selecționer al reprezentativei naționale de fotbal a Croației, după ce Ante Čačić fusese demis din cauza unor rezultate sub așteptări. La instalare, Dalić a afirmat că rămâne pe banca tehnică doar dacă reușește să califice echipa la mondialul rus, în caz contrar, lăsând federația de la Zagreb să decidă asupra viitorului său.
Cu o zi înainte, Croația lui Čačić fusese egalată în prelungiri de Finlanda (1-1) pe Rujevica din Rijeka și ajungea la egalitate de puncte (17) cu Ucraina, riscând să rateze până și locul de baraj. Ultima etapa a calificărilor programa meciul decisiv. Cu noul tehnician, Croația se deplasează pe Olimpicul din Kiev, câștigă printr-o dublă a lui Kramaric (2-0) și se califică la un baraj cu Grecia, pe care și-l adjudecă, 4-1 în dublă manșă.
Din acel moment, Croația a început să crească sub comanda lui Dalić. Se vorbea, deja, de o a doua „generație de aur”, după cea a lui Davor Šuker, Zvonimir Boban, Alen Bokšić, Slaven Bilić, Robert Jarni, Dario Šimić, Zvonimir Soldo sau Robert Prosinečki, bronz la mondialul francez din anul 1998. În Rusia, Croația generației lui Modric a dominat autoritar grupa, obținând maximul de puncte, după victorii cu Argentina, Islanda și Nigeria. În optimi și în sferturi a avut nevoie de lovituri de departajare pentru a trece de Danemarca și de țara gazdă, iar în semifinale a învins Anglia cu 2-1 în prelungiri.
Meciuri de lungă durată, dificile, dar care i-au hrănit pe croați cu un spirit de luptă, dacă mai era nevoie de așa ceva pentru un popor oricum ambițios din fire. Fotbaliștii croați au simțit ce înseamnă combativitatea îndeaproape, îmbunătățindu-se de la joc la joc. A urmat finala cu Franța. Chiar dacă a trebuit să se recunoască învinsă în ploaia moscovită, acea ploaie pentru care Kolinda Grabar-Kitarović nu a avut nevoie de umbrelă, pentru Croația, finala cu Franța, în special, și mondialul din Rusia, în general, au rămas momente de referință care au adus impulsul trecerii la un nivel superior.
Oarecum similar, s-ar putea spune despre meciul cu Argentina de la Campionatul Mondial din SUA 1994 că a fost moment de referință din care au izvorât calificările României la turneele finale din anii 1996, 1998 și 2000. La ultimele campionate europene, întârziate de pandemie, Croația a părăsit turneul în optimi, după prelungiri cu Spania. De la acel joc, din 28 iunie 2021, au urmat 21 de meciuri pentru croați: 14 victorii, șase egaluri și o singură înfrângere. Printre „victime”: Danemarca, Franța sau Brazilia. Croația și-a câștigat grupa din primul eșalon valoric al Ligii Națiunilor, fiind calificată în semifinalele competiției din vara anului 2023. Zilele acestea, o așteaptă și o semifinală a Campionatului Mondial cu Argentina.
Când joci, constant, la cel mai înalt nivel (sub comanda lui Dalić, Croația a disputat 68 de partide, câștigând 33 și terminând 18 la egalitate), și nu cu oricine, ci cu Franța, Danemarca, Argentina, Spania, Belgia, Anglia sau Brazilia, și nu oricum, ci în faze finale ale competițiilor, performanțele nu au cum să întârzie. O finală și, în acest moment, o semifinală de campionat mondial, o optime de european cedată la mustață, respectiv semifinale în Liga Națiunilor (ca să nu mai punem la socoteală că în toate cele trei ediții ale acestei din urmă competiții de până acum, Croația a evoluat în eșalonul de top, alături Italia, Polonia, Franța, Portugalia sau Danemarca) au darul de a crește coeziunea de grup și de a duce formația croată spre culmi și mai înalte.
Lipsește, poate, un campionat intern puternic. Din lotul aflat în Qatar, doar șase jucători evoluează în HNL, iar dintre aceștia, patru provin de la Dinamo Zagreb și câte unul de la Hajdul Split și Osijek. Dinamo Zagreb care, de altfel, din anul 2006 încoace și cu excepția ediției 2017-2018 este o prezență constantă în grupele competițiilor europene inter-cluburi. În rest, fotbaliștii croați acumulează experiență de joc la cluburi precum Real Madrid, Internazionale Milano, Tottenham Hotspur, VfB Stuttgart, Glasgow Rangers, Celtic Glasgow, Bayern Munchen sau Eintracht Frankfurt. Și, în plus, au ocazia să își măsoare forțele și să își îmbunătățească prestațiile și la echipa națională, împotriva celor mai bune selecționate ale lumii.
În acești ultimi cinci ani, Dalić și-a văzut elevii progresând de la meci la meci, crescând până acolo unde au avut, din nou, capacitatea de a ajunge într-o semifinală mondială. De data aceasta îi așteaptă Argentina. În alt moment al competiției decât în 2018. Meciul nu va fi ușor, dar a considera Croația „outsider” ar fi o greșeală. S-ar putea să urmeze chiar și o reeditare a finalei cu Franța de acum patru ani. Și chiar dacă nu va fi să fie, Croația se poate lăuda că este acolo sus, în vârful fotbalului mondial.
*Felicitări, Croația!
Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, Xavi Hernández, antrenorul Barcelonei, a anunțat decizia de a rămâne în funcție până în vara anului 2025.
A fost o seară plină de emoții și determinare la Mioveni, unde echipa Unirea Slobozia a făcut pasul spre culmile fotbalului românesc.
Comisia de Arbitri UEFA a dezvăluit lista oficialilor care vor conduce meciurile Campionatului European 2024.
Pentru a sărbători spiritul Jocurilor Olimpice care va cuprinde Parisul în vara acestui an, Muzeul Luvru propune o inițiativă inedită
Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, Xavi Hernández, antrenorul Barcelonei, a anunțat decizia de a rămâne în funcție până în vara anului 2025.
A fost o seară plină de emoții și determinare la Mioveni, unde echipa Unirea Slobozia a făcut pasul spre culmile fotbalului românesc.