În absența României de la Campionatul Mondial, ne delectăm cu fotbalul de calitate oferit de marile echipe - preferabil cu sonorul dat mai jos, pentru a nu ne strica impresia pe fondul unui comentariu TVR furnizat de specialiști în handbal, volei și, eventual, badminton sau șah.
Ei bine, dintre aceste echipe mari care ne-au înseninat după-amiezele, dar și serile, de iarnă, câteva ies în evidență: Franța, apoi viitoarea sa adversară din “sferturi”, Anglia, urmate de Brazilia și,
cu multă indulgență, Argentina. Iubitori mari de fotbal-spectacol, dovadă veritabila isterie națională pentru adormitoarea tiki-taka a trupei lui Pep Guardiola din 2008-2012, românii se aprind serios după realizările de PlayStation ale lui Neymar, Richarlison și Vinicius. Dar este acest entuziasm motivat?
Trupa lui Tite a disputat până acum 4 meciuri la acest Mondial, câștigând două meciuri în grupă și pierzând surprinzător unul, contra Camerunului – e drept, folosind „echipa a doua”. A urmat, desigur, spectacolul oferit împotriva Coreei de Sud, 4-1 în optimi luni seară, un show de artificii care e posibil să înșele. Pentru că dacă ne uităm mai atent, vedem că mai ales în fața unei Elveții organizate și disciplinate (1-0), Brazilia (fără talismanul ei, Neymar) s-a chinuit serios.
În perspectiva probabilă în care va trece de Croația, naționala din “Țara Cafelei” va da piept cu Olanda sau - duel anticipat de toată lumea - cu rivala de moarte, Argentina, moment în care magicienii brazilieni ar putea avea probleme. Și vorbim doar de semifinale, pentru că în finală (pariu personal) o va aștepta una dintre
Franța și Spania.
Da, Brazilia joacă încântător, iar aceasta e bucuria de a o vedea la lucru. Totuși, drumul până pe Lusail e lung, iar obstacolele sunt numeroase. O echipă mai puțin flamboaiantă, dar necruțătoare în a pedepsi jovialitatea braziliană prin rigoare, marcaj precis și un joc de presiune sus, îi poate trimite pe Neymar & Co. acasă.
Teodor Burnar