Analiză / Ce va alege Contra pentru „dubla” cu nordicii?

Autor: Viorel Berbece

Nu mai este loc de jumătăți de măsură. România este obligată să învingă în următoarele meciuri din campania pentru Euro 2020. Să iasa cu punctaj maxim din „turneul” nordic, apoi să scoată punct sau puncte în fața unei naționale a Spaniei deja calificată. Dar să o luăm pas cu pas. Ce ar trebui să facă selecționerul nostru în „dubla” cu Insulele Feroe și Norvegia?

În primul rând, trebuie să remarcăm că selecția făcută este una mai aproape de adevăr de data acesta. Au apărut nume ca Mitriță, Coman și Nistor și au sărit din schemă Grozav și Maxim. Tot mai era loc de ceva îmbunătățiri (Grigore? Toșca? Anton?), dar cel puțin pe partea de linie defensivă, cam aceștia sunt, din păcate, cei mai buni fundași disponibili. Marea problemă este că mai toți „stranierii” selecționați nu se află într-o formă sportivă foarte bună, poate doar Keșeru și Mitriță ce mai „mișcă”, și ei în niște campionate relativ modeste.

Obiectivul principal trebuie să fie victoria cu Norvegia, în meciul care se va disputa pe 15 octombrie, pe Național Arena, în fața unor mini-suporteri. Dar nici meciul cu Insulele Feroe nu trebuie neglijat, mai ales după ce România s-a chinuit serios cu o altă națională liliputană, Malta. Ce va alege Contra?

Pentru meciul din Feroe, corect și logic ar fi ca selecționerul nostru să menajeze câteva dintre piesele „grele”. Mai ales că obiectivul principal este acela de a câștiga, fie și la limită, iar cel secundar este de a vedea la lucru câțiva dintre jucătoriii mai puțin folosiți. În mod normal, Alexandru Mitriță ar trebui să fie lăsat la „vatră”, pentru a mai prinde câteva zile de adaptare la fusul orar din România, iar alte nume, precum Chiricheș, Marin, Pușcaș și, de ce nu, Tătărușanu, ar trebui să vadă meciul din tribune, tocmai în ideea de a avea cei mai buni jucători disponibili pentru apriga dispută cu Norvegia.

Un prim 11, experimental, dar suficient de bun pentru a trece de Insulele Feroe, ar putea arăta în felul următor: Radu - Mogoș, Grigore, Rus, Toșca - Anton (Cicâldău), Nistor - Deac, Hagi, Coman - Andone. I-am ales pe Coman și Hagi titulari pentru această dispută pentru că România va avea nevoie de ceva entuziasm și imaginație pentru a sparge blocul defensiv al nordicilor și pe Andone în atac, pentru că are calitățile necesare pentru a trece de rigizii fundași feroezi. Nistor ar urma să coordoneze atacurile noastre, în vreme ce pentru apărare am mizat pe un mixt între jucători obișnuiți cu echipa națională și unii care abia acum se obișnuiesc cu statutul de „tricolor”. Cel mai probabil, Contra nu va risca într-atât, dar ar fi frumos și util să o facă.

Mult mai complicată va fi partida cu Norvegia. Iar aici Contra va trebui să fie mult mai inspirat în alegerea primului 11, pentru că nu mai este loc de greșeli în start de meci. Este un meci pe care trebuie să-l câștigăm în mod obligatoriu. Din fericire, și Norvegia este în aceeași situație. Va trebui să aliniem o echipă capabilă să înscrie mai mult de un gol, dar și una suficient de atentă, pentru a nu-i scăpa din ochi pe unii ca Odegaard, King sau Haland, toți jucători „world class”, precum noi, din păcate, nu prea avem.  Nu trebuie să jucăm iar cu cinci pe fund, dar și alegerea fundașilor trebuie să fie inspirată, deși, cum am scris și mai sus, opțiunile nu sunt chiar unele de natură să ne dea mare încredere.

Dacă ar fi să încercăm un prim 11 și pentru meciul cu Norvegia, acesta ar arăta în felul următor: Tătărușanu - Benzar, Nedelcearu, Chiricheș, Bancu - Marin, Stanciu - Deac, Coman, Mitriță - Pușcaș. Deși ceva ne spune că selecționerul nostru va miza pe o formulă cu doi „închizători”, ceea nu ar fi o idee rea, mai ales în ideea de a-i limita opțiunile lui Odegaard. O formulă pentru primul 11 în acest caz ar fi: Tătărușanu - Benzar, Nedelcearu, Chiricheș, Bancu - Deac, Marin, Stanciu, Cicâldău, Mitriță - Pușcaș. 

Am mizat pe Florinel Coman în ambele meciuri pentru că este un jucător în formă, dar și unul suficient de tânăr ca să poată duce două partide într-un interval de doar câteva zile.  Pornind de la principul formei sportive, nu este exclus ca și Dan Nistor să apară în ambele partide, dar credem că s-ar cam călca pe picioare cu Nicușor Stanciu, care ar îndeplini cam același rol ca jucătorul dinamovist. Deac, în schimb,  nu este foarte tânăr, dar pare cam singura noastră opțiune viabilă pentru flancul drept (acolo unde poate doar Mitriță ar putea fi forțat? Sau Hagi?) și, în plus, este util pe faza defensivă, la „dublaj” pentru Benzar sau Mogoș, după caz.

Principala problemă în ambele variante pentru primul 11 ar fi că „stranierii” noștri fie nu joacă, fie au evoluții slabe, inclusiv Pușcaș, cel de care se leagă principalele noastre speranțe de gol. Iar linia de fund nu arată foarte bine, în niciuna dintre combinații. Vom suferi mai ales pe benzi, dar și ce bătălii vor trebui să dea fundașii noștri centrali cu alde Haland! Dar asta avem pentru moment, cu asta trebuie să defilăm! Unde sunt fundașii de altădată?

Esențial este, în orice caz, ca indiferent de formula aleasă, „tricolorii” să se autodepășească și să arate dorință de victorie. Măcar ca în ultimele 15-20 de minute din meciurile cu Suedia, Norvegia și Spania. În niciun caz ca în meciul de „acasă” cu Malta, când nici „ăi mai tineri” nu s-au prea omorât cu firea. Norvegia, cu toate starurile sale, este de fapt un adversar cam de calibrul nostru, lucru demonstrat și în tur, când „nordicii” au avut o cădere „românească” pe final. Astfel încât să jucăm cu teamă, ca pe început de meci cu Spania, ar fi un lucru absurd. Da, nu trebuie să greșim, dar suntem atât de obișnuiți cu ratările încât am ajuns să ne dorim să vedem măcar dorință în jocul alor noștri. Hai România!