Special / Cum poate depăși Dinamo sindromul post-Rednic?

Autor: Viorel Berbece

Plecările recente ale lui Mircea Rednic de la Dinamo au lăsat clubul bucureștean în aer, astfel încât suporterii l-au privit mereu ca pe un salvator atunci când s-a întors. Dar cum poate Dinamo depăși acest adevărat sindrom, pentru a redeveni o echipă de top?

 În primul rând, suntem conștienți că de fapt toate lucrurile negative care se întâmplă de ceva timp la Dinamo provin de fapt nu de la antrenori, ci de la conducere, mai precis de la finanțatorul echipei. Ca la FCSB, dar mai rău poate. De acolo pleacă managementul nereușit, conflictul cu suporterii, transferurile low-cost și, implicit, clasările rușinoase din ultimele două sezoane, cel puțin. Subliniem acest lucru pentru ca nu cumva să creadă cititorii noștri că avem vreun parti pris cu patronul de la Rin.

Cu toate acestea, suporterii lui Dinamo trebuie să fie conștienți că nici Mircea Rednic nu este ușă de biserică și că situația de la club i se poate imputa și lui, e drept într-un procent mult mai mic față de conducere. Și asta pentru că Rednic este de ceva timp genul de antrenor care vine să schimbe totul din temelii, fără a privi înapoi sau, mai exact, fără a verifica dacă fundațiile proiectului său sunt solide.

El are meritul de a-i fi adus la Dinamo pe Montini, Papazoglou sau Klimavicius, jucători fără de care poate că Dinamo s-ar fi bătut până la final pentru evitarea retrogradării. Dar tot el a adus și fotbaliști mai de duzină, mai ales în ultimul său mandat, de care clubul s-a străduit apoi să scape. Îi vom numi aici pe frații Jadi, pe Facundo Mallo, Elvis Kabashi, Jordan Mustoe sau Christovao, pentru a da doar câteva exemple. Întâmplător sau nu, mai toți veniți pe filiera belgiană și / sau impresariați de fiica sa. În încercarea de a redresa situația de la Dinamo, Mircea Rednic a supus clubul unor experimente, unor veritabile trialuri de jucători în meciurile oficiale, o manevră riscantă, care a dus în cele din urmă la cea mai slabă clasare din istoria lui Dinamo. Să nu mai spunem și de desele dispute în care cel poreclit „Strâmbul” a tot intrat, nu numai cu adversari, dar și cu oameni din propriul club.

Iar din această lipsă de viziune pe termen lung a ieșit din nou haos în pauza competițională. Cu Rednic alungat și marea majoritate a jucătorilor aduși de el pe lista neagră, Dinamo a trebuit iarăși să aducă o duzină și mai mult de jucători. Cum timpul a fost scurt, iar liniștea pentru a reconstrui a lipsit, a reieșit situația neplăcută din acest debut de sezon, în care Dinamo se regăsește cam în aceeași situație în care era anul trecut, când Mircea Rednic a venit ca salvator. Iar schimbările de jucători / antrenori vor continua drept rezultat, motiv pentru care poza de grup a devenit ceva desuet în Ștefan cel Mare.

E clar că MIrcea Rednic iubește clubul Dinamo mai mult decât îl iubește patronatul. Dar uneori în iubire e bine să mai lași și spațiu. Iar Rednic de cele mai multe ori și-a lăsat spațiu doar pentru întoarcere. Precum a făcut înainte și în Belgia, la Standard Liege, Gent sau Mouscron. Aceleași mișcări masive de trupe, care poate că au prins un sezon,dar au avut un impact negativ în cel de-al doilea. De aceea poate că regretul suporterilor dinamoviști pare că ține mai degrabă de idolul Rednic, decât de antrenorul Rednic.

De ce ar avea nevoie Dinamo (printre altele), pentru a face o reconstrucție în adevăratul sens al cuvântului? Pe lângă un nou finanțator și poate un nou președinte, clubul alb-roșu are nevoie de un antrenor mai tânăr și mai modern în abordare. Pentru că o echipă solidă se poate face și cu bani mai puțini, precum la FC Botoșani, Sepsi și chiar Viitorul. Trebuie doar un antrenor care să privească în perspectivă și care să aibă liniște pentru a construi. Un astfel de lucru l-ar fi putut face, poate, Claudiu Niculescu, în sezonul precedent.

Invazia masivă de jucători duce la pierderea spiritului dinamovist, iar asta e o altă teză pe care un noul antrenor ar trebui să o urmeze. Suntem convinși că, în alte circumstanțe, Eugen Neagoe ar fi reușit la Dinamo, prin succes înțelegând măcar o clasare pe loc de play-off. Așa, însă, Prunea sau cine ar mai urma la conducerea clubului trebuie să se gândească la o variantă fresh, preferabil, dar nu musai cu ADN dinamovist, care să știe să creeze un mix între tinerii jucători, vreo 6-7 „veterani” din lotul actual, plus 3-4 fotbaliști străini de o valoare certă, aduși chiar și gratis (exemple sunt în Liga 1, de la Tandia la Fabbrini și alții). Cineva poate ca Liviu Ciobotariu sau chiar Flavius Stoican și Ionuț Badea, dar mai ales precum Claudiu Niculescu, care merită încă o șansă.

Poate doar așa lucrurile s-ar așeza pe făgășul normal la Dinamo, club care altfel riscă să ajungă precum alte branduri din fotbalul românesc, care căznesc acum prin ligile inferioare...