Fotbalul, mai mult decât un joc, mai puțin decât viața sau ce se întâmplă când pasiunea este dusă la extrem

Autor: Viorel Berbece

Asta mai lipsea în fotbalul românesc, un infarct pe banca tehnică! Oare când va înțelege lumea că fotbalul este până la urmă doar un sport și nu o chestiune de viață și moarte?

Acest articol nu este un atac la adresa fenomenului ultras. El trebuie să existe, întrucât reprezintă sarea și piperul, mai ales într-un fotbal tot mai sărac în audiențe pe stadion. Dar nu în forma sa dusă la extrem, cea care a contribuit din plin la necazul lui Eugen Neagoe! Contestat încă de la început, mai ales pentru că...nu e Rednic, Neagoe a fost supus unei presiuni fantastice, iar inima sa a resimțit asta din plin. Fiecare om reacționează în felul său la stres, unii chiar adoră să trăiască sub tensiune, dar alții în schimb pățesc la fel sau chiar mai rău decât Eugen Neagoe. Că au fost implicate și multe țigări și cafele în acest episod, asta e mai puțin relevant acum.

Și atunci ce-i de făcut? În primul rând este nevoie de calm și de respect. Nu este o tragedie dacă Dinamo retrogradează, să zicem, li s-a întâmplat acest lucru și unor cluburi mult mai mari. Viața oferă infinit mai multe exemple de tragedii veritabile. Ceea ce putea păți Neagoe, abia asta ar fi fost o tragedie. Și poate asta trebuie să înțeleagă ultrașii, că trebuie să existe o limită la contestări și la presiuni.

Probabil că mandatul lui Neagoe la Dinamo, dacă nu chiar cariera sa de antrenor s-a încheiat aseară. Un tehnician care a făcut treabă bună în ultimii ani și care a reușit să ducă formații mai modeste ca nume în play-off, un vis interzis lui Dinamo, poate că avea nevoie de timp pentru a reuși și pe banca alb-roșilor. Nu vom ști niciodată. Sigur că începutul a fost unul catastrofal, dar, când joci cu presiune și încă și cu o formație care abia își pune la punct relațiile de joc, se poate întâmpla și asta. Antrenorul Neagoe merita mai multă încredere și până la urmă mai mult respect din partea suporterilor, cu toate că nu e Rednic, cu toate că a fost adus de Bălănescu și Negoiță, cu tot trecutul său craiovean, etc. Abia în iarnă se putea trage linia. Așa Neagoe a stat doar un meci și un pic pe banca lui Dinamo, un posibil record mondial.

Apoi, desigur, nu doar suporterii ar trebui să-și revizuiască comportamentul, ci și conducătorii cluburilor, ai Federației / Ligii dar și presa. Prea des auzim de sintagme precum „un meci pe viață și pe moarte”, „să-și dea viața pe teren”, „meci de infarct” sau mai știm noi ce îndemn sau descriere a meciurilor. Vorbe prea mari, spuse prea ușor. În definitiv rezultatele sunt singurele care trebuie să decidă dacă un antrenor și un grup de jucători sunt buni sau slabi și nu alte cauze subiective. În funcție de rezultate, antrenorii și jucătorii pot fi premiați sau alungați, după caz, iar asta este suficient. Plătești cu contractul și asta a fost. Nu e nevoie de autocare oprite, nopți stricate sau garduri vopsite. Cariera trebuie separată de viața personală a antrenorului / sportivului. Poate că acest lucru nu îl înțeleg de multe ori suporterii, conducătorii și presa.

Și nu în ultimul rând, episodul de aseară ne face să ne gândim și la regulile jocului. Când se întâmplă ceva de gravitatea evenimentului de aseară, poate că ar trebui ca pe viitor arbitrul partidei să oprească jocul. Nu doar obiectele aruncate din tribune sau invazia unor fani deranjează sportivii, ci și astfel de episoade, rare ce-i drept, dar cu un impact emoțional mult mai puternic. Nu zicem că de asta ar fi piedut de fapt Dinamo, dar e clar că jucătorii echipei gazde nu mai puteau rămâne cu gândul doar la joc după o astfel de întâmplare...

În concluzie, deși suntem de acord că fotbalul este mai mult decât un joc, dacă este să privim pasiunea nebună a unor fani și bucuria / tristețea provocată de acesta, totuși trebuie să existe o limită în accepțiunea fenomenului. Fotbaul nu reprezintă o chestiune de viață și moarte, iar o înfrângere sau o situație mai complicată a clubului iubit nu este o tragedie. Rezultatele (dar și antrenorii, jucătorii și conducătorii) vin și pleacă, dar viața continua și fără ele...