O tara aflata in coada clasamentului FIFA -fara traditie in sportul rege si fara vreo prezenta la mondial- traieste la intensitate maxima competitia din Qatar.
Puțină lume își mai aduce aminte un anunț al oficialilor Federației Americane de Soccer din 1994, anul în care SUA au găzduit turneul final al Campionatului Mondial de fotbal. Aceștia și-au manifestat intenția ca, în 30 de ani, "more or less", naționala lor de fotbal să câștige Cupa Mondială.
La Cupa Mondială din Qatar am asistat deja la mai multe surprize din partea unor națiuni considerate mici, dar care au reușit să învingă selecționate mai puternice.
Vă mărturisesc că, prin minutul 63 al întâlnirii Argentina - Mexic, diavolul comparației mi s-a așezat pe umărul stâng și mi-a șoptit că timpul lui Lionel Messi (35 de ani la ora meciului) a cam trecut.
Zilele acestea, o știre a făcut rondul în presa franceză, fără să fie băgată în seamă de presa românească, celebră pentru lipsa ei de anvergură și superficialitatea cu care ia pulsul realității. E vorba de acțiunea unui grup de așa-ziși militanți pentru pace, care sting televizoarele celor care urmăresc, liniștiți sau înflăcărați, meciurile de la Mondial - totul, dintr-un soi de pacifism prost-înțeles.
Ministrul Sportului Eduard Novak a lansat noua strategie națională pentru sport, iar federațiile sportive vin să-i susțină ideile cu optimism.
Cine a văzut ieri execuția calmă a lui Lionel Messi în fața portarului saudit, de la 11 metri, ar fi crezut că lucrurile sunt rezolvate pentru Argentina, mai ales că și Lautaro Martinez a fost în poftă mare de joc, doar VAR-ul împiedicându-l de două ori să își treacă numele pe lista marcatorilor.
Am intrat în săptămâna de debut a Mondialului, o competiție tot mai tristă pentru noi, românii, dar și, de această dată, pentru italieni, columbieni, egipteni sau suedezi.
Brandon Nakashima (21 de ani) a câştigat Next Gen Masters, competiţie dedicată tinerilor jucători din circuitul ATP.
Federația Română de Fotbal ne-a obișnuit să inventeze reguli și formate competiționale dintre cele mai ciudate.
Lipsa de predictibilitate (termen favorit al președintelui FRF Răzvan Burleanu) a fotbalului românesc a ajuns de notorietate la nivel global.
Dacă ar fi să credem presa sportivă, şi nu doar de la noi, de prin optimi încoace asistăm la finale în fiecare rundă a EURO 2020. Însă cei care anunţă «felul principal» cu repetiţie ratează, lacomi, ceea ce este mai important: festinul fotbalistic.
Istoria sportului este deja un domeniu serios de cercetare în țările cu tradiție sportivă, iar România se aliniază acestui trend academic.
După aproape cinci luni de sezon regulat, ne apropiem cu pași repezi de play-off. Lupta pentru ultimele locuri în cele două conferințe este în continuare una aprigă, însă nu despre asta vom vorbi azi.
Tradiția este ca la finalul fiecărui sezon, presa din SUA să acorde premii jucătorilor care au avut prestații impresionante de-a lungul meciurilor disputate, astfel că azi voi veni cu variantele mele pentru aceste distincții, deoarece ultimele două sau trei meciuri din sezon nu mai pot influența decisiv această disputa.
Ziarul de Sport vine cu o premieră în jurnalismul din România: primul mock draft original din NBA și analiză în amănunt a fiecărei alegeri proiectate pentru fiecare echipă în primă rundă și o prezentare pe scurt a selecțiilor din runda a doua.
