Analiză / Cum arată Rapid după 10 etape?

Autor: Viorel Berbece

 După ce am analizat cum arată FCSB, Universitatea Craiova sau Dinamo după primele zece etape, a venit acum rândul celor de la Rapid să intre sub lupa Ziarul de Sport. Iată cum credem că arată giuleștenii după 10 runde scurse din sezonul de Liga 1.

 Așa cum am scris și cu altă ocazie, mandatul lui Gâlcă pare pe moment unul liniștit, poate prea liniștit. După un sezon precedent cu mulți nervi, dar și multe cheltuieli, s-a mers pe mâna unui antrenor de cu totul alt profil. Iar până acum Rapidul pare în grafic pentru un loc de playoff și, de ce nu, mult așteptata prezență în cupele europene. Odată cu revenirea liderului de galerie, probabil că giuleștenii vor avea un atuu în plus la meciurile de pe teren propriu și nu numai, însă are Rapidul resursele necesare pentru a sta printre primele până la finalul sezonlui?

 Impresia generală este că Rapid trece printr-un sezon de liniște, de așteptare. Poate și printr-un sezon la clasa economy. Nu s-au mai aruncat sume mari pe piața de transferuri și chiar jocul pare de multe ori unul economicos. Probabil că inconstanța în joc este cea mai mare problemă a trupei lui Gâlcă în acest sezon. Cu excepția ultimului meci, cu nemesisul sibian Hermannstadt, Rapid a obținut totuși punct sau puncte chiar și fără să dea impresia că a jucat excepțional sau fără să forțeze. Am spune că poate nici nu avea cum s-o facă, având în vedere că lotul nu a fost cu mult îmbunătățit față de sezoanele precedente, unele dezamăgitoare. Cuvântul de ordine a fost „omogenitatea”, dar accidentările lui Borza și Ciobotariu au lăsat Rapidul previzibil și totuși, șocant, de descoperită pentru o trupă care-și propune măcar Cupa României în acest sezon, dacă nu mai mult.

 Pe lângă inconstanță, Rapidul pare în acest moment și prea dependentă de forma liderului Alex Dobre. Când el nu scoate ceva din joben și nici atacanții nu reușesc mare lucru, giuleștenii par în criză de idei. Asta deși jocul pare mai așezat și pasele pare că ar curge mai ușor până în preajma careului. Lipsește însă un pasator decisiv, precum lipsește ori atacantul pursânge ori un sistem de joc care să permită Rapidului să nu se mai bazeze aproape exclusiv pe oamenii din flancuri, ci și pe cei din fața porții. Poate de aceea Costel Gâlcă zice la aproape fiecare conferință că lipsesc 1-2 piese (la care am mai adăuga noi și nevoia unui portar mai experimentat sau măcar a unui fundaș de bandă polivalent) pentru ca angrenajul să funcționeze corespunzător sau, măcar, mai mult de o repriză. Mai ales că urmează meciuri dificile până la final de an.

 Și totuși, dacă Borza și Ciobotariu vor fi apți, iar Gâlcă reușește să facă în continuare Rai din ce are, adică să-i reinventeze pe alde Gojkovic sau Grameni într-o poziție de servant, Rapidul ar putea deveni un contender cu ceva șanse chiar la titlu.  Galeria își va recăpăta forța de altădată, iar o serie de victorii ar putea da moral unei trupe care a părut că se autosabotează cel puțin în ultimele două sezoane. Deși, cumva, la Rapid vorbim și de o tradiție întreagă de șanse ratate. Dacă egalurile de la Galați și Cluj, plus remizele cu FCSB și CFR Cluj au fost rezultate normale, scontate, înfrângerea din prelungiri (a treia oară la rând!) cu Hermannstadt poate dinamita sau, din contră, trezi o echipă care a obișnuit publicul cu inconstanța.

  Cu încă cea mai bună apărare din campionat, în ciuda gafelor din ultimul meci, dar și cu opțiuni interesante, dar încă insuficient exploatate în atac, Rapid este o echipă imprevizibilă în acest moment. Senzația este că poate mai mult chiar și cu lotul actual. Dar ceva, mereu, lipsește. Până sezonul acesta a fost vorba de liniște. Vedem dacă liniștea sau, mai bine zis, răbdarea, a fost elementul acela decisiv care a lipsit. Dacă este un (nou) sezon de tranziție, asta vom vedea în campania următoare de transferuri estivale.

 Dacă sunteți sătuli de fotbal, vă invităm să citiți și un interviu exclusiv cu boxerul Giorgio Isaila.