Autor: Viorel Berbece
Rapid a pornit surprinzător de bine campionatul, având în vedere transferurile subțiri din această vară. Dar cât va ține liniștea în Giulești și de ce fel este aceasta în prezent? O opinie în cele ce urmează.
Conducerea Rapidului a surprins prin numirea lui Costel Gâlcă. Atât pentru trecutul stelist al acestuia, cât mai ales pentru faptul că fostul internațional nu a impresionat pe banca Universității Craiova și, de altfel, mai pe nicăieri de când a reușit acea triplă cu FCSB. Dar poate că de fapt Dan Șucu a ales liniștea, după mandatele tumultoase ale lui Lennon și Șumudică. Se pune întrebarea, însă, ce fel de liniște este aceasta, una de tranziție, înainte de aducerea unui alt antrenor, poate un italian mai cu nume, și al unui alt proiect ambițios cu transferuri multe sau este chiar o liniște care să permită Rapidului să poată visa la titlu?
E clar că începutul de sezon arată bine din punct de vedere al rezultatelor. Mai ales că lotul nu prea a fost primenit în această vară. Mesajul a fost că sunt destui jucători în lot și că se va merge pe omogenizare. Dar cum atacul a fost știrbit o perioadă bună de accidentările lui Burmaz și Koljic, precum și de lipsa de valoare a investiției neispirate Jambor, a apărut pe parcurs și francezul Baroan. Semn că totuși unele transferuri s-ar impune. De altfel și Gâlca spune asta mai la toate conferințele de dinainte și de după jocuri. Dar vor veni ele acum? Sau mai târziu, pentru altcineva?
Spuneam mai sus că începutul arată bine. Dar vorbim aici strict de punctele acumulate. Și asta pentru că jocul giuleștenilor a scârțâit serios mai ales în ultimele trei partide. Dacă împotriva campioanei FCSB era pe undeva de așteptat, cu Oțelul și Metaloglobus nu există explicații prea multe. Jocul a fost unul economicos încă din debutul de campionat, aducând aminte mai degrabă de perioada Adrian Mutu, în care Rapidul se axa pe rezultat, mai degrabă decât pe spectacol. O victorie cu UTA ar obliga cumva conducerea să regândească obiectivele din acest sezon. Dacă Gâlcă pare c-a adus liniștea în vestiar, deși unele frecușuri între jucători se mai văd încă pe teren (vezi relația Christensen - Dobre), s-ar impune și unele investiții în plus din partea conducerii, pentru o evoluție mai liniștitoare a Rapidului, care a fost înghesuită de Metaloglobus în repriza secundă în cel mai recent meci. De la portar și un fundaș dreapta mai acatari și până la un decar, Rapidul are nevoie de jucători de calibru dacă vrea să se bată la titlu în acest sezon. Dar oare asta se dorește?
A surprins până acum că președintele clubului nu a criticat jocul echipei sau tactica aleasă, cum se întâmpla în cazul precedenților doi antrenori. Asta deși hibele în joc s-au văzut. Cum rezultatele au ajutat, însă, probabil că astfel declarații sunt păstrate pentru primul eșec al sezonului. Poate că acela va fi testul de foc pentru mandatul lui Gâlcă. Asta, desigur, pe lângă lupta de convingere pe care o duce pe lângă conducere pentru a primi transferurile visate. „Vreau un număr 8” a zis recent el. Reacția directorului sportiv italian a fost să aducă un probe un grec de 20 de ani de la Genoa U23! Nu e neapărat un semnal că Rapidul luptă la titlu în acest sezon. O poate face, însă, dacă Gâlcă va fi lăsat până la final să-ș impună filozofia de joc, cu jucătorii potriviți desigur.
După experimentele Lennon și Șumudică, costisitoare din mai multe puncte de vedere, Rapidul are nevoie de liniște și unitate. În peluză, deja de ceva timp, cea din urmă nu există. Și asta se reflectă mai ales în jocurile giuleștenilor de pe teren propriu. Soluția Gâlcă este văzută de suporteri drept una low-cost, dar și una de tranziție totodată. Nimeni nu crede cu adevărat că un antrenor care nu are celebrul de acum spirit giuleștean poate reuși. Asta și după ce Șumi a ratat toate obiectivele, deși ele păreau la un moment dat la îndemână. Pentru el conducerea a făcut ceva eforturi, inclusiv pe piața transferurilor. Este acum aceasta dispusă să facă la fel și pentru Gâlcă? Sau este mai degrabă acesta un sezon de reconstrucție și recalibrare? Cu potențial de a se transforma în ceva mai mult, dacă rezultatele apar pe parcurs.
Senzația prezentă este că nu se va mai vorbi de titlu și trofee în acest sezon în Giulești și că se mizează pe elementul-surpriză, de a se merge under the radar. Dacă va ieși ceva bun din asta, atunci conducerea ar avea tot dreptul să le spună suporterilor ”Vedeți, liniștea ne lipsea de fapt!”, altfel vara viitoare va trebui să vină cu investiții consistente în lot, poate de ce nu și cu un antrenor mai cu ștaif. Să vedem ce va ieși și cât mai durează liniștea în Giulești!
Dinamo a întâlnit-o pe echipa din Miercurea Ciuc, Csikszereda, în fața a aproape 9,000 de spectatori pe National Arena. “Ciucanii” veneau după înfrângerea cu 3-0 suferită în fața celor de la Farul, în timp ce Dinamo avea un moral foarte bun după victoria obținută în prelungiri împotriva celor de la CFR Cluj.
FC Botoșani este, până la acest moment, revelația Superligii. Cu cea mai bună apărare și cel mai bun atac, formația din Moldova pare tot mai sigură de un loc de playoff, dar jocul echipei dă speranțe de ceva mai mult. Un co-lider meritat, cu siguranță, dar va rezista trupa lui Leo Grozavu sus până la măcar final de sezon regulat?
„Câinii roșii” câștigă după un meci spectaculos, cu ratări uriașe și emoții până la final. Soro și Karamoko, eroii lui Dinamo.
Dinamo a întâlnit-o pe echipa din Miercurea Ciuc, Csikszereda, în fața a aproape 9,000 de spectatori pe National Arena. “Ciucanii” veneau după înfrângerea cu 3-0 suferită în fața celor de la Farul, în timp ce Dinamo avea un moral foarte bun după victoria obținută în prelungiri împotriva celor de la CFR Cluj.
FC Botoșani este, până la acest moment, revelația Superligii. Cu cea mai bună apărare și cel mai bun atac, formația din Moldova pare tot mai sigură de un loc de playoff, dar jocul echipei dă speranțe de ceva mai mult. Un co-lider meritat, cu siguranță, dar va rezista trupa lui Leo Grozavu sus până la măcar final de sezon regulat?
„Câinii roșii” câștigă după un meci spectaculos, cu ratări uriașe și emoții până la final. Soro și Karamoko, eroii lui Dinamo.