Eva Tofalvi, regina biatlonului românesc, relatări despre o carieră de excepție la Congresul Internațional de Istoria Sportului

Autor: Nicolae Comănescu

În perioada 22-25 iulie are loc la UNEFS București Congresul Internațional de Istoria Educației Fizice și Sportului. Cu acest prilej, organizatorii au inclus în programul evenimentului un workshop cu foști sportivi, la care au luat parte fostul fotbalist George Ogăraru, fostul sportiv paralimpic Alexander Peev, fosta biatlonistă Eva Tofalvi, dar și fostul campion la box al Moldovei Octavian Țîcu.

Fiecare a atins aspecte din cariera lor, subliniind cât de importanți sunt primii ani de activitate. În acest sens, merită reținută mărturisirea făcută de Eva Tofalvi, cea mai titrată biatlonistă a României. Într-o țară fără tradiție în acest sport, Eva Tofalvi a dezvăluit cum a fost începutul ei în acest sport de iarnă. Primii pași în biatlon i-a făcut la Clubul Sportiv Școlar din Miercurea Ciuc, acolo unde a început să combine schiul fond cu tirul, sub îndrumarea antrenorilor care credeau în potențialul ei, într-o perioadă în care echipamentul era puțin, iar sprijinul instituțional aproape inexistent.

„Am început să schiez de la vârsta de 5 ani. Nu știam exact ce este biatlonul, dar mi-a plăcut ideea de a combina schiul cu trasul, pe care l-am îndrăgit imediat. La început, nu aveam nici măcar o pușcă personală. Trăgeam cu arme vechi, pe care le împărțeam cu ceilalți copii. Am avut parte și de un antrenor extraordinar la tras, care m-a învățat multe încă de pe atunci, iar dovadă a faptului că m-a învățat bine a fost că mai târziu am devenit recunoscută pentru precizia mea. De aceea consider că este vital să ai antrenori dedicați și pricepuți încă din primii ani de activitate,” și-a amintit Eva Tofalvi în cadrul dialogului cu prezentatoarea TV Andreea Trușcă și istoricul Pompiliu-Nicolae Constantin, de la UNEFS.

Născută pe 4 decembrie 1978 la Miercurea Ciuc, oraș recunoscut pentru iernile lungi și geroase, Eva Tofalvi a debutat la Jocurile Olimpice în 1998, la Nagano, iar de atunci nu a mai lipsit de la nicio ediție, concurând și la Salt Lake City 2002, Torino 2006, Vancouver 2010, Soci 2014 și PyeongChang 2018. Performanța ei de la Vancouver rămâne un reper în sportul românesc: locul 11 la individual, cel mai bun rezultat al unui biatlonist român la JO. În Cupa Mondială, Eva Tofalvi a reușit o performanță remarcabilă în 2008, când a câștigat etapa de la Hochfilzen (Austria), devenind prima și singura româncă care a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului într-o competiție de acest nivel.

Cariera ei s-a întins pe mai bine de două decenii, într-un sport extrem de solicitant fizic și psihic. Fosta biatlonistă le-a explicat istoricilor și cercetătorilor prezenți la UNEFS secretul longevității: „Am continuat atâția ani pentru că am iubit sportul și pentru că știam că fiecare participare a mea contează pentru vizibilitatea biatlonului în România.”

După retragerea sa, Eva Tofalvi s-a implicat în promovarea sporturilor de iarnă în Harghita, a devenit antrenor și susținător al tinerelor talente, contribuind activ la dezvoltarea bazei de selecție în biatlon. Vocea ei continuă să fie una respectată în sportul românesc, iar experiența sa rămâne un exemplu de perseverență și pasiune.

Cu acesstă ocazie, ea a spus că soluția pentru a avea rezultate în sporturile de iarnă o reprezintă investițiile în acest domeniu. „Avem copii foarte talentați, așa cum eram și eu și cum sunt și în alte zone ale lumii, dar diferența o fac investițiile. Dacă ai un plan pe termen lung, investești și te ții de acest plan, cu siguranță vor apărea și rezultatele”, a mai spus Eva Tofalvi.