Autor: Viorel Berbece
De când a fost adus Marius Șumudică la Rapid, rezultatele clubului giuleștean au început să fie din ce în ce mai bune. Totodată, însă, articolele cu și despre Șumudică au devenit la ordinea zilei, uneori nu în avantajul Rapidului. Cum scadența pentru primul obiectiv impus lui „Șumi” se apropie, ne întrebăm ce-a fost bine și ce-a fost rău până acum în mandatul său.
Cu victoria cu Botoșaniul, Rapid a făcut un pas mare, dacă nu chiar decisiv pentru îndeplinirea obiectivului numit play-off. Unul care părea o himeră acum câteva luni. Jocul giuleștenilor a crescut în mod vizibil, atât ca organizare defensivă, cât și ca număr de apariții în fața porții. Plus pregătirea fizică care a făcut diferența pentru Rapid în câteva meciuri. Unele lucruri nu se pot nega. Și aici meritele îi aparțin mai ales lui Marius Șumudică.
Însă, la fel de adevărat este că pe cât de redutabilă a devenit Rapid pe teren propriu și în meciurile cu echipele mai slab cotate în general, pe atât de mult a contat și faptul că Petrolul și Sepsi au pierdut puncte prețioase și aproape că s-au scos singure din concursul pentru ultimul loc de play-off. Iar partide precum cele cu Sepsi, U Clu și Oțelul, în deplasare și Petrolul, pe teren propriu, au arătat că uneori Șumudică pare lipsit de idei sau că nu simte jocul. Poate că abia meciurile din ”Final 6” ne vor spune cu adevărat la ce nivel se află Rapidul. Cu atât mai mult cu cât, cu excepția meciului de acasă cu Universitatea Craiova, Rapidul lui Marius Șumudică a preferat mai mereu să joace la egal în disputele cu echipele cotate la fel sau mai bine.
În plus, spre diferență de predecesorul său, „infamul” Neil Lennon, Marius Șumudică s-a bucurat de tot sprijinul conducerii. Chiar dacă de multe ori a preferat să se alinte sau să facă pe victima, spre deliciul presei. Numai aducerile lui Boupendza și Njie, jucători cu totul din afara sferei de transferuri cu care Rapidul ne obișnuise în era Șucu, sunt un exemplu suficient pentru a arăta ce nivel de încredere a primit Șumudică din partea clubului său de suflet. Lennon, în schimb, a propus un sistem de joc pentru care nu a primit jucătorii potriviți. Și până și Siegrist sau Pașcanu au sosit târziu. Pe Christensen sau Dobre nici nu-i mai menționăm. Și, mai nou, Koljic, Keita sau Ademo. Sau cantonamentul din Dubai. Sau venirea doctorului spaniol. Condiții de performanță și chiar unele mofturi. Și totuși, victimizarea nu lipsește.
„Unii nu mă vor aici” sau ”unii nu știu ce caută în vestiar” cu referire la persoane din organigrama clubului. Sau drama cauzată de niște bulgări aruncați la ultimul meci. Marius Șumudică vrea mereu să fure showul. Spune că nu vrea să mai vorbească înafara conferințelor de presă, dar dă comunicate înafara clubului. Iar declarațiile de genul „am primit un telefon, dar n-am vrut eu” sunt tot mai dese. La alte cluburi, poate că un asemenea comportament ar duce la rezilierea contractului. Nu, însă, și la Rapid. Semn că ”Șumi” se bucură de sprijinul conducerii. Cu un asemenea suport poate că Bergodi ar fi adus titlul în Giulești în sezonul trecut, dar atunci au fost preferați jucătorii. Dar poate că Șumudică vrea și mai mult? Ori de la club, ori de la...alt club, vreun Al Okhdood. Obișnuit de mulți ani să nu stea un sezon întreg la aceeași echipă, poate că Șumudică a devenit neliniștit și vrea extra garanții că va rămâne. Sau, din contră, poate că l-a apucat dorul de ducă, mai ales dacă drumul ar fi unul de mătase.
Va termina Șumudică sezonul ca antrenor al Rapidului? Următoarele trei meciuri pot fi decisive. Rapidul poate termina sezonul regulat pe val și poate chiar pe un loc 4-5 în startul de play-off. Sau poate capota ca de atâtea ori în istoria sa, atunci când apele păreau liniștite. Cert este că accederea în play-off e un prim obiectiv pe care Marius Șumudică îl poate bifa. În Cupă, iarași, o finală ar fi obligatorie la ce traseu și-a croit Rapidul prin înfrângerea cu CFR Cluj. „Șumigol” e aproape să reușească ceva notabil în cariera sa de antrenor după mai multe sezoane de pribegie prin țările arabe și Turcia. Și poate c-asta îl neliniștește. Sau poate asta îl face să vrea și mai multă atenție, și mai multe laude? Nu mai este mult și vom afla dacă Șumudică va fi „the good” pentru Rapid sau va rămâne în istorie ca „the bad” sau chiar „the ugly”.
