Autor: Nicolae Comănescu
La fiecare turneu final există o echipă de la care există mari așteptări, dar care dezamăgește. La această ediție germană, Italia se află în această postură. Squadra Azzura a fost eliminată de la Campionatul European, după o performanță care lasă un gust amar și o mulțime de întrebări fără răspuns.
Eliminarea în optimi de către Elveția este un moment de reflecție dureroasă pentru echipa care, nu cu mult timp în urmă, era campioana Europei. Acum, Italia a ajuns să fie „fără picioare și fără suflet”, după cum spun chiar italienii, incapabilă de a lupta și de a răspunde provocărilor unei competiții de asemenea calibru.
Italia a început Campionatul European cu o victorie chinuită împotriva Albaniei, continuând cu o înfrângere dureroasă în fața Spaniei și un egal miraculos cu Croația în minutul 98. Totuși, prestația împotriva Elveției a fost cea mai slabă dintre toate. Italia a arătat ca o echipă de nivel mediu, lipsită de strălucire și de ambiție. În timp ce Elveția a demonstrat dorință și curaj, Italia a fost pasivă și epuizată, fără nicio reacție semnificativă.
Este ușor să căutăm vinovați în astfel de momente, iar degetele vor fi îndreptate atât către antrenor, cât și către jucători. Luciano Spalletti, cu toate că este un tactician respectat, nu a reușit să insufle echipei energia și determinarea necesare pentru a face față presiunii. Tacticile sale nu au avut impactul dorit, iar schimbările nu au adus scânteia necesară pentru a resuscita echipa.
De cealaltă parte, jucătorii par să fi uitat de mândria și spiritul de luptă care i-au caracterizat în trecut. Italia a fost, pe durata întregului turneu, o echipă obosită, lipsită de viziune și de ambiție. Acest eșec al Italiei nu poate fi trecut cu vederea. Este necesar un proces de introspecție și de restructurare, atât la nivelul echipei, cât și al conducerii tehnice. Fanii italieni merită mai mult decât o echipă care cedează fără luptă.
În fotbal și în sport poți să pierzi și se mai întâmplă să pierzi rău. Dar pentru ca acest lucru să nu se mai repete, nu poți să nu-ți înțelegi greșelile, fără a le atribui la ceva sau cineva din afara propriului cerc de responsabilitate. Spalletti s-a lovit de o realitate născută din cultura prea des răspândită în fotbalul italian, cea a alibiului, pentru că întotdeauna este vina arbitrului, a VAR-ului, a calendarului potrivnic, a zilelor de odihnă lipsă.
Este clar că pentru a reveni la nivelul de excelență din trecut, Italia trebuie să regăsească spiritul de luptă care i-a adus succesul în trecut. Aceasta nu este doar o chestiune de strategie și tactici, ci și de inimă și suflet. Fără aceste elemente, viitorul echipei naționale rămâne sumbru.
FC Argeș a anunțat oficial un nou parteneriat de marcă.
Legea 4/2008, care reglementează prevenirea și combaterea violenței în sport, se pregătește pentru o reformă amplă.
Clubul italian de fotbal AC Monza trece într-o nouă eră.
Mihai Leu s-a stins din viață, dar numele său rămâne sinonim cu excelența sportivă în România.
FC Argeș a anunțat oficial un nou parteneriat de marcă.
Legea 4/2008, care reglementează prevenirea și combaterea violenței în sport, se pregătește pentru o reformă amplă.