Autor: Nicolae Comănescu
La fiecare turneu final există o echipă de la care există mari așteptări, dar care dezamăgește. La această ediție germană, Italia se află în această postură. Squadra Azzura a fost eliminată de la Campionatul European, după o performanță care lasă un gust amar și o mulțime de întrebări fără răspuns.
Eliminarea în optimi de către Elveția este un moment de reflecție dureroasă pentru echipa care, nu cu mult timp în urmă, era campioana Europei. Acum, Italia a ajuns să fie „fără picioare și fără suflet”, după cum spun chiar italienii, incapabilă de a lupta și de a răspunde provocărilor unei competiții de asemenea calibru.
Italia a început Campionatul European cu o victorie chinuită împotriva Albaniei, continuând cu o înfrângere dureroasă în fața Spaniei și un egal miraculos cu Croația în minutul 98. Totuși, prestația împotriva Elveției a fost cea mai slabă dintre toate. Italia a arătat ca o echipă de nivel mediu, lipsită de strălucire și de ambiție. În timp ce Elveția a demonstrat dorință și curaj, Italia a fost pasivă și epuizată, fără nicio reacție semnificativă.
Este ușor să căutăm vinovați în astfel de momente, iar degetele vor fi îndreptate atât către antrenor, cât și către jucători. Luciano Spalletti, cu toate că este un tactician respectat, nu a reușit să insufle echipei energia și determinarea necesare pentru a face față presiunii. Tacticile sale nu au avut impactul dorit, iar schimbările nu au adus scânteia necesară pentru a resuscita echipa.
De cealaltă parte, jucătorii par să fi uitat de mândria și spiritul de luptă care i-au caracterizat în trecut. Italia a fost, pe durata întregului turneu, o echipă obosită, lipsită de viziune și de ambiție. Acest eșec al Italiei nu poate fi trecut cu vederea. Este necesar un proces de introspecție și de restructurare, atât la nivelul echipei, cât și al conducerii tehnice. Fanii italieni merită mai mult decât o echipă care cedează fără luptă.
În fotbal și în sport poți să pierzi și se mai întâmplă să pierzi rău. Dar pentru ca acest lucru să nu se mai repete, nu poți să nu-ți înțelegi greșelile, fără a le atribui la ceva sau cineva din afara propriului cerc de responsabilitate. Spalletti s-a lovit de o realitate născută din cultura prea des răspândită în fotbalul italian, cea a alibiului, pentru că întotdeauna este vina arbitrului, a VAR-ului, a calendarului potrivnic, a zilelor de odihnă lipsă.
Este clar că pentru a reveni la nivelul de excelență din trecut, Italia trebuie să regăsească spiritul de luptă care i-a adus succesul în trecut. Aceasta nu este doar o chestiune de strategie și tactici, ci și de inimă și suflet. Fără aceste elemente, viitorul echipei naționale rămâne sumbru.
La capătul unui scenariu care îți taie respirația pe Stadionul „Prințul Moulay Abdellah”, Leii din Teranga au cucerit duminică, 18 ianuarie 2025, a doua lor stea continentală. Un succes obținut cu multă suferință și marcat de controverse, în fața unui Maroc combativ până în ultima secundă.
Alin Roman este un tip de jucător român cum nu prea mai întâlnești. Poate suntem prea fani ai fotbalului romantic, dar Roman ne amintește de Sânmărtean și mai înainte de el de Lupu sau de Hagi, de ce nu?
Dunărea conectează capitale mari și bogate ale Europei cu sate mici și sărace fără să facă vreun fel de discriminare. Din acest punct de vedere Gâldăul este egalul Vienei și Budapestei.
YOLO Events, organizatorul celei mai mari serii de evenimente multisport din România, anunță lansarea unui parteneriat strategic cu Ajungem MARI, programul educațional pentru copiii și tinerii instituționalizați al Asociației Lindenfeld.
La capătul unui scenariu care îți taie respirația pe Stadionul „Prințul Moulay Abdellah”, Leii din Teranga au cucerit duminică, 18 ianuarie 2025, a doua lor stea continentală. Un succes obținut cu multă suferință și marcat de controverse, în fața unui Maroc combativ până în ultima secundă.
Alin Roman este un tip de jucător român cum nu prea mai întâlnești. Poate suntem prea fani ai fotbalului romantic, dar Roman ne amintește de Sânmărtean și mai înainte de el de Lupu sau de Hagi, de ce nu?