Interviu cu Xavier Dietlin, fost fotbalist în naționala Elveției, devenit designer în industria ceasurilor: Accidentarea m-a salvat de fotbal

Autor: Pompiliu Constantin

Xavier Dietlin a fost oaspete de seamă al Maison Albini Cassa cu ocazia Romanian Design Week (despre care am scris AICI). Elvețianul este considerat o figură inovatoare în domeniul orologeriei, însă puțini știu despre el că a jucat fotbal profesionist.

Are 69 de meciuri în prima ligă elvețiană pentru Servette Geneva și FC Sion în prima jumătate a anilor 1990, dar și jocuri în naționala de tineret și de seniori a Elveției. S-a accidentat, iar fotbalul a lăsat locul afacerii de familie, brandul Dietlin, înființat în 1854.

Am profitat de prezența lui la București pentru a discuta despre sport, ceasuri, întâlnirile cu idolii săi Maradona și Pele, dar și cum a văzut România la prima sa vizită, în urmă cu 30 de ani.

Ziarul de sport: Profilul tău este foarte interesant, fost fotbalist și creator în domeniul orologeriei. Cum vezi legătura între cele două domenii ?

Xavier Dietlin: Există o conexiune. În fotbal, care a fost sportul meu, ai această situație că weekend de weekend joci un meci și trebuie să câștigi, trebuie să fii mereu în alertă. Ai o victorie, sărbătorești, dar imediat trebuie să te pregătești pentru următoarea provocare. Și lucrul ăsta se întâmplă iar și iar. La fel și în domeniul orologeriei, trebuie să fii pregătit mereu. Astăzi pot avea un succes, dau toată ziua interviuri, se vorbește despre mine la superlativ, ca despre un star, iar săptămâna viitoare pot merge la o expoziție, în altă parte, unde creația mea să nu fie atât de apreciată și să fie un eșec. E la fel ca în fotbal.

Ziarul de sport: Ai avut eșecuri ?

Xavier Dietlin: Sigur, da, am avut și probabil că voi mai avea. Nu au fost eșecuri monstruoase. Din fericire am avut și eșecuri, dar important este să le analizezi și să vezi ce poți face mai bine. Viața e presărată cu eșecuri, personale, profesionale. Însă cred că dacă ai făcut maximum pentru a ajunge la succes, dar totuși ai eșuat, nu e ceva grav. Important este să analizezi eșecul respectiv în context. Și aici fac o paralelă cu sportul. Dacă pierd meciul cu cineva care este mai puternic decât mine, nu am nicio problemă cu asta, dar dacă pierd meciul pentru că nu am alergat la potențialul meu maxim sau că m-am culcat la trei dimineața, atunci nu e acceptabil. Trebuie să schimb ceva.

Ziarul de Sport: Vii din societatea elvețiană, care are tradiție și este competitivă în domeniul orologeriei. Cum supraviețuiești în acest mediu ?

Xavier Dietlin: Da, e un domeniu foarte puternic, în care sunt foarte mulți bani, multe posibilități, iar eu supraviețuiesc prin creativitate. Supraviețuiesc pentru că pot face ceea ce alții nu reușesc. Încerc să suprind clienții brandurilor. Îmi asum niște riscuri enorme. Ca să fac o comparație cu fotbalul, aș spune că sunt un jucător creativ, un fotbalist-șampanie.

Ziarul de Sport: Pe ce post ai jucat tu ca fotbalist ? Ai fost creativ ?

Xavier Dietlin: Am fost atacant în banda dreaptă. Însă nu am fost creativ, deoarece nu aveam talent. Nu a fost grav, nu poți fi talentat în toate. Am descoperit acest talent în domeniul orologeriei mai târziu. Ca fotbalist eram un jucător bun, dar un jucător bun de nivel mediu. Nu am fost un talent extraordinar.

Ziarul de Sport: Ai jucat însă pentru naționala Elveției, ceea ce este totuși un lucru important.

Xavier Dietlin: Da, așa este. Am jucat la un nivel bun. Am fost coechipier la Servette Geneva cu Sonny Anderson, Oliver Neuville și alți fotbaliști importanți. Nu am avut însă continuitate. Nu am făcut mereu meciuri mari.

Ziarul de Sport: Ai avut o carieră scurtă. De ce ?

Xavier Dietlin: Da, până la 22 de ani. La 21 de ani m-am accidentat. Nu am mai revenit, deoarece am considerat că fotbalul nu este făcut pentru mine. Observam în jurul meu că toți prietenii mei cu care jucam mâncau fotbal pe pâine, cum se spune, vorbeau doar despre fotbal, iar eu nu făceam asta deloc. Eu adoram doar jocul în sine, să fiu cu mingea la picior, să alerg, asta ador. Îmi plăcea sentimentul ăla pe care îl vezi în Africa, atunci când mergi cu o minge și vezi copiii care se adună și încep să joace fotbal. Ăsta e lucrul care îmi place. E ceva fantastic. Totul se oprește aici. Nu prea mă uitam și nu mă uit la meciuri. Chiar și aici în România, au venit la evenimentul de la Maison Albini Prassa mai mulți foști fotbaliști, unii chiar care au trecut pe la cluburi mari ale Europei, dar eu nu-i cunoșteam, pentru că urmăresc probabil doar 2-3 meciuri de fotbal pe an. Nu sunt pasionat. Viața e mai complexă pentru mine. Îmi plac muzeele, literatura, teatrul, iar fotbalul nu mai intră pe lista preferințelor mele. Am renunțat la fotbal, dar sunt fericit. Accidentarea m-a salvat de fotbal.

Ziarul de Sport: Ca designer ai lucrat pentru branduri de ceasuri foarte cunoscute, care au avut proiecte în sport. Ce a însemnat pentru tine ?

Xavier Dietlin: A fost ceva magnific. Au fost experiențe extraordinare. Spre exemplu, am avut o colaborare cu Hublot, iar cu această ocazie i-am întâlnit pe idolii mei, Pele și Maradona. Am avut trei idoli, al treilea a fost Platini. Când am lucrat pentru un ceas Hublot Maradona, l-am cunoscut pe Diego la Nyon, am discutat, mi-a dat un autograf pe un tricou, a fost fantastic. Un moment aparte mi s-a întâmplat la New York, unde s-a deschis un magazin Hublot și am fost invitat acolo fără să știu ce se va întâmpla. A fost o inaugurare fastuoasă, iar lângă mine era Usain Bolt. La un moment dat, Ricardo (n.a. Ricardo Guadalupe), CEO-ul de la Hublot, mi-a făcut semn să-l urmez. „Vreau să-ți prezint pe cineva”, mi-a spus, am intrat într-o începere, iar acolo era Pele. Eram uluit. Idolul meu. M-am dus la el și i-am spus „Știți, m-am trezit mai bine de 10 ani, zi de zi, cu figura dumneavoastră deasupra patului meu”. Ricardo a ieșit și am vorbit vreo 20 de minute cu Pele, singur în acea încăpere. A fost ceva extraordinar.

        Foto: Xavier Dietlin și Pele

Ziarul de Sport: Ce ați discutat ?

Xavier Dietlin: Nu mai știu exact, dar știu că am vorbit despre accidentări, despre viața de după cariera fotbalistică. Asta discut frecvent cu foștii sportivi, așa cum am făcut cu foștii sportivi din București, care au venit la evenimentul de la Albini Prassa. Am discutat despre reconversie profesională. Cum este când de la 2 ore de fotbal pe zi trebuie să treci la un job de 8 ore. Am trecut și eu prin asta, iar reconversia e complicată. Mai ales că de la generație la generație riști să cazi într-un anonimat complet.

Ziarul de Sport: Cum vezi implicarea producătorilor de ceasuri în sport ? Spre exemplu, în tenis acest domeniu este foarte vizibil. Îi vedem pe sportivi cu ceasuri scumpe la mână.

Xavier Dietlin: Domeniul orologeriei este foarte prezent în sport, dar depinde de interesul fiecărui brand, de trecutul său, de identitatea clădită în timp. Fiecare marcă de ceasuri are elementele sale distinctive. Sunt unele care își asociază imaginea cu fotbalul, cum este Hublot, despre care am vorbit, altele se identifică mai bine cu tenisul. Important este să dai un sens implicării tale. Nu trebuie să mergi în fotbal pentru că mulți se uită la fotbal.

 Foto: Creația lui Xavier Dietlin la showroomul Albini Prassa de la București

Ziarul de Sport: Care este sursa ta de inspirație ?

Xavier Dietlin: Curiozitatea. Sunt interesat de tot, observ. Mă întreb mereu de ce se întâmplă asta sau asta ?

Ziarul de Sport: Ești pentru a doua oară la București. Când și cum a fost prima vizită ?

Xavier Dietlin: Au trecut 30 de ani de la precedenta mea vizită în România. Am venit cu echipa națională de tineret a Elveției și nu am jucat în București. Am avut meci undeva în provincie, nu foarte departe de București. Când am sosit în România aveam impresia că este Evul Mediu. Am văzut oamenii în căruțe. Fețele oamenilor păreau din alt secol. Pe urmă am mai văzut și alte țări asemănătoare, unde era acest contrast, cu orașe moderne, dar și sate încremenite în timp. E ceva halucinant. România a evoluat foarte mult, se vede limpede acest lucru.

Ziarul de Sport: Care este obiectivul venirii tale la București ?

Xavier Dietlin: Am venit pentru această locație, pentru Ion (n.a. Ion Schiau, proprietarul Albini Prassa), cu care colaborez. Este un spațiu unic, cu personalitate, cu istorie, așa că am vrut să vin, să văd locul, să-mi prezint munca, să cunosc oameni. Așadar, am venit pentru Ion și pentru acest showroom de orologerie foarte frumos, un spațiu istoric care oferă un melanj superb de inovație și clasic. Este o ocazie pentru mine de a face lucrurile care mă pasionează.

                   Foto: Xavier Dietlin și Ion Schiau

Ziarul de Sport: Ai doi fii. Vor duce tradiția Dietlin mai departe ?

Xavier Dietlin: Da, vor să facă asta. E ceva nou pentru mine. Sper să facă asta din pasiune. L-am descurajat pe unul dintre fii mei să joace fotbal. Pare ciudat, nu ? Îți spun și de ce l-am descurajat. Am făcut asta pentru că eu am avut un tată care a fost dur, era un foarte critic observator al fotbalului, iar de fiecare dată când venea să mă vadă jucând, mă critica. Mereu făcea lucrul ăsta. Pentru mine era insuportabil. Așa că eu nu am vrut să-mi văd fiul jucând fotbal. Evident, am fost să-l văd jucând, am fost antrenor pentru el vreo 4 ani, dar era mai mic și totul era doar un joc.

Ziarul de Sport: Am rămas în minte cu acest contrast în ceea ce te privește, un fotbalist lipsit de talent și un designer creativ. Nu e totuși ciudat ?

Xavier Dietlin: Da, mi se pare legitimă întrebarea, însă sunt două domenii diferite și aș vrea să exemplific. La fotbal cred că nu aveam nici nivelul tehnic pentru a mă considera creativ. Spre exemplu, în fotbal dacă ai de făcut o preluare, atunci mingea nu trebuie să sară din tine un metru. Trebuie să ai control asupra ei, îți trebuie calitate, control, iar apoi vine și creativitatea. Acum, în domeniul meu simt că dețin controlul perfect, știu ce am de făcut, am încredere în mine și creez. Cred că în fotbal simțeam că nu am acest control, iar creativitatea nu avea cum să apară dacă nu ești stăpân în totalitate pe situație. Îmi aduc aminte că aveam o presiune mare, week-end de week-end, vedeam în ziare notele, mai primeam câte un 3, ceea ce e greu de digerat când ai 18 ani. Ești un personaj public, lumea te critică, nu e deloc ușor. Din acest punct de vedere îl admir pe Cristiano Ronaldo. Mi se pare fotbalistul pe care nimic din aceste chestiuni nu-l ating și atunci poate fi creativ.

Ziarul de Sport: În domeniul orologeriei simți această presiune ?

Xavier Dietlin: Există presiunea, dar aici am sentimentul că pot controla lucrurile foarte bine. Am încredere în mine, ceea ce la fotbal nu se întâmpla. În domeniul orologeriei nu mi-e teamă de nimic, oriunde aș fi.

Ziarul de Sport: Când ai început să lucrezi în atelierul tatălui tău ?

Xavier Dietlin: După ce m-am accidentat am trecut printr-o perioadă de depresie. Câștigam mulți bani ca fotbalist, după care nu mai aveam nimic. Am început să lucrez puțin câte puțin în primii 3-4 ani, după care am alocat tot mai mult timp ceasurilor și am văzut că pot avea succes în acest domeniu.

Ziarul de Sport: Cu ce amintire plăcută ai rămas din cariera fotbalistică ?

Xavier Dietlin: Cu atmosfera din stadion, emoția și pasiunea oamenilor. Îmi aduc aminte de un meci Servette Geneva cu Lausanne, cred, în care am centrat perfect pentru un gol al lui Igor Dobrovolschi, iar acesta a marcat. Toată lumea era în picioare și savuram asemenea momente. Să ridici un stadion de 30 000 de oameni e o imagine care rămâne în minte.

Ziarul de Sport: Îți aduci aminte de meciul România-Elveția de la Cupa Mondială din 1994 ?

Xavier Dietlin: Da, da, Elveția a câștigat atunci, dar România avea o echipă foarte bună. Roy Hodgson era selecționerul nostru și mi-aduc aminte de o întâmplare de la începutul mandatului său, când m-a chemat la echipa națională. Elveția juca în Irlanda, iar eu nu am fost în lotul care plecase spre Dublin, dar eram pe lista de rezerve în caz că se accidentează cineva și e nevoie de mine. Și așa s-a întâmplat, un coechipier s-a accidentat și m-a sunat Roy Hodgson că are nevoie de mine. Nu mi-a zis cu cine jucăm și sincer îți spun că nici eu nu știam. Mi-au pus la dispoziție un avion privat de la Geneva și am decolat în dimineața meciului. La aeroport am aflat că mergem la Dublin, totul a fost pe ultima sută de metri, deoarece meciul era undeva la prânz. Am beneficiat de coloană oficială, cu poliție și sirene. M-au dus până la vestiare, ca pe președinți, m-am echipat și abia când am ieșit de pe tunelul de la vestiare, când am văzut stadionul plin am realizat cu adevărat unde sunt. Am și jucat în acel meci, am intrat pe final în locul lui Chapuisat (n.a. Stephane Chapuisat), unul dintre cei care au marcat cu România la acea victorie de la Cupa Mondială (n.a. Elveția a câștigat cu 4-1). Seara când m-am întors acasă m-am întâlnit cu iubita mea de la acea vreme, care nu avea habar de fotbal și m-a întrebat: „Ce ai făcut astăzi ?” Ce mai poți spune când trăiești așa ceva ?

Ziarul de Sport: Practici un sport în acest moment ?

Xavier Dietlin: Da, joc tenis, mi se pare un sport fantastic, care te solicită mult mental. Trebuie să te gândești, spre exemplu, cum gestionezi un game dacă ești condus cu 40-0, ce faci după o dublă greșeală. E un sport genial. De asta sportul e important, te învață atâtea lucruri în viață, despre încredere, dozaj, echilibru, anduranță. Este într-adevăr o școală a vieții.

Ziarul de Sport: Cum vezi viitorul sportului și al orologeriei ?

Xavier Dietlin: E greu de spus, dar aș avea o critică pe care vreau să o aduc fotbalului. Eu nu mă recunosc în echipe care pot cumpăra orice jucător vor. Spre exemplu, nu văd cum ai putea iubi FC Barcelona dacă echipa nu are niciun fotbalist din Barcelona. Care este diferența între PSG și Manchester City, pentru că fiecare cumpără ce jucător vrea ? Nu mai au identitate. În schimb, în domeniul meu, vitrinele Dietlin sunt ale mele, au o identitate. Identitatea este o chestiune esențială.

Ziarul de Sport: Spune-mi trei cuvinte care ar putea caracteriza brandul Dietlin ?

Xavier Dietlin: Creativitate, în mod clar, apoi abnegație, iar al treilea cuvânt e unic, unicitate. E foarte important să fii unic în acest domeniu.