EXCLUSIV. Eric de Oliveira: “E momentul lui Neymar. Dacă ia Cupa Mondială, ia și Balonul de Aur”

Autor: Teodor Burnar

Eric de Oliveira, cel mai bun marcator străin din istoria Ligii I (66 goluri) a oferit un interviu pentru Ziarul de Sport, în care a analizat şansele Seleção la trofeul Cupei Mondiale, dar a şi rememorat experienţa sa în fotbalul din Golf. Eric a vorbit totodată despre şansele României de a se mai califica la un turneu final de CM, după o absenţă de peste două decenii. Un interviu de Teodor Burnar.

Ziarul de Sport: Eric, în primul rând, cum ți se pare grupa Braziliei?

Eric de Oliveira: Brazilia este favorita grupei, sigur, deci nu avem de ce să ne speriem din acest punct de vedere. Dar știm cu toții că fotbalul, în ultimii 15 - 20 de ani, s-a schimbat foarte mult. Există echipe care poate nu sunt favorite, dar au o dorință mai mare de a învinge, și datorită ei reușesc să facă surpriza. Așa că, după părerea mea, grupa noastră nu e ușoară deloc! Elveția a făcut o figură frumoasă la EURO 2020, Serbia e o adversară redutabilă mereu, sârbii sunt niște luptători... Cât despre Camerun, ar părea mai abordabilă, dar știi cum e! O echipă africană e mereu de necitit, pot să prindă o zi bună și să îți strice toate planurile. Așa că eu cred că, dacă Brazilia își menține concentrarea pe trofeu - pentru că sunt deja 20 de ani, din 2002, de când Brazilia nu ajunge acolo sus, unde trebuie - cred că va evolua foarte bine.

Mai cred că va fi un avantaj foarte mare pentru Neymar, pentru că ultimele lui Cupe Mondiale nu au fost reușite, și atunci presiunea pe care a suportat-o și o suportă l-a făcut foarte pregătit pentru această Cupă Mondială. Are mintea diferită acum! El știe că toată echipa va alerga pentru el și e un lucru bun dacă va juca fără frică, fără să se arunce prea mult pe jos... Iar dacă ia Cupa Mondială, atunci are șanse mari la Balonul de Aur de anul viitor.

Ziarul de Sport: Naționala Braziliei este plină de vedete, iar un nume ce ar putea fi revelația turneului este Vinicius Jr., care traversează o perioadă foarte bună la Real Madrid. Cum ți se pare acest jucător, și pe cine preferi? Neymar sau Vinicius?

Eric: Nu ai cum să îi compari! Neymar e 10 clase peste Vincius! Într-adevăr, Vinicius este un băiat care merită tot ce primește acum, inclusiv la Real. Eu sunt fanul Realului, dar m-am numărat printre cei care l-au criticat. După părerea mea, nu avea ce să caute acolo. Și uite că mi-a dat peste nas! Când a fost cumpărat de Real de la Flamengo, avea doar 53 de meciuri ca profesionist, un singur gol marcat, și a fost vândut cu peste 40 de milioane de euro. E clar că Realul are scouteri foarte buni.

Revenind la Vinicius, el a suferit foarte mult când Benzema a spus să nu îi mai paseze coechipierii. El încerca să joace ca în Brazilia, însă cred că apoi a înțeles cum trebuie să joace în Spania, iar Real înseamnă Real - așa că l-a făcut pe Vinicius să fie mare. Bineînțeles, cred că Vinicius poate face diferența la acest Mondial, dar ne vom baza foarte mult pe Neymar, pentru că mereu ne bazăm pe un jucător - cum a fost Romario în 1994, cum a fost Ronaldo în 2002. Eu cred că e momentul lui Neymar, însă diferența este că în 1994 Romario mai avea un Bebeto care rezolva toată treaba, Ronaldo îi mai avea pe Ronaldinho și pe Rivaldo care rezolvau lucrurile, și acum eu cred că cel mai avantajat este Neymar, pentru că are mulți jucători pe lângă el care pot să rezolve meciul și să îl pună în postură favorabilă. Dar și el trebuie să înțeleagă că trebuie să joace pentru echipă.

Mai am o părere, că suntem în avantaj pentru că foarte mulți jucători din acest lot nu au câștigat nimic în carieră. Și atunci când nu ai câștigat nimic, ai poftă! În 2006, am avut una dintre cele mai bune naționale din istoria Braziliei, unde aveai foarte mulți jucători cu Balonul de Aur, cu Cupă Mondială câștigată, Champions League câștigat, Copa Libertadores câștigată, și atunci cred că au mers în Germania ca în excursie. Așa că, dacă ne uităm la CM 2014 și 2018, eu cred că băieții au învățat pe baza acestor experiențe, și că vor fi foarte hotărâți odată cu debutul campaniei la Mondiale.

Brazilia este în avantaj pentru că foarte mulți jucători din acest lot nu au câștigat nimic în carieră. Și atunci când nu ai câștigat nimic, ai poftă!

Ziarul de Sport: Dani Alves merită să fie la Mondialul din Qatar?

Eric: Da și nu. Pentru momentul în care este, nu merită chiar deloc. Dar eu știu de ce a fost chemat acolo? Probabil ca să țină vestiarul, să facă atmosferă bună. E un jucător de grup, un jucător abonat să câștige, un jucător care a obținut cele mai multe trofee în lume. La 36-37 de ani a luat Olimpiada, la 38 de ani a câștigat Copa América, așa că pentru el vârsta chiar este doar un număr. Nu cred că va juca el titular, însă e o influență utilă pentru cei tineri, un exemplu de urmat.

Ziarul de Sport: Am vorbit mai devreme despre echipele clasice ale Braziliei, și te voi întreba în ce echipă clasică a Braziliei ai fi vrut să joci: cea din 1970, cu Pele, Rivelino, Jairzinho, Carlos Alberto și așa mai departe; 1994 – Bebeto, Dunga, Taffarel etc.; 1998 – Cafu, Roberto Carlos, Aldair, Leonardo etc.; 2002 – Rivaldo, Ronaldo, Ronaldinho & Co.

Eric: E clar că mi-aș dori să joc alături de Ronaldinho, e visul meu. Însă cred totuși că mi-aș dori să joc în Cupa Mondială din 1998, cu echipa aceea. Pentru mine cea mai mare suferință în fotbal a fost în 1998, așa că mi-aș fi dorit foarte mult să fi participat la acel lot, și să am șansa reală să devin campion mondial atunci. Am văzut primul meu Mondial în 1994, și am fost foarte fericit, dar în 1998 am fost foarte trist. Așa că aș spune Brazilia 1998.

Ziarul de Sport: Îți plăcea să te uiți la România la Mondialul din 1994?

Eric: Eu ți-am mai spus și în interviurile pe care ți le-am mai dat de-a lungul vremii că sunt pasionat de tricouri, iar tricoul naționalei României a fost primul lucru care m-a marcat. Al doilea lucru a fost când i-au bătut pe argentinieni – și atunci în toată Brazilia se credea că numele jucătorilor, la toți românii, era cu “escu”... Toată lumea avea „escu” la sfârșit – Popescu, Dumitrescu, Petrescu, Lupescu, Hagi...escu! (râde) A fost bucurie mare atunci în Brazilia.

Să știi că noi am fi vrut să jucăm semifinala cu România – nu că ar fi fost un adversar mai ușor! Dar ne temeam foarte tare de meciul cu Suedia, pentru că Suedia a fost în grupă cu noi, și chiar ne-a băgat în boală acolo, 1-1 în grupă. Pentru noi era deci mai avantajos să avem un adversar nou, cu care nu jucaserăm. Așa că semifinala a fost grea, doar 1-0, și Romario - la cei 1.69 m ai lui - a sărit vreo 2 metri peste suedezii ăia uriași și a dat gol!

Noi am fi vrut să jucăm cu România pentru că, sincer vorbind, juca un fotbal frumos la vremea respectivă. România era foarte închisă și juca foarte mult pe contraatac. Cred că România a dat atunci o lecție de contraatac, pentru că așa s-au decis foarte multe meciuri ale ei. Dacă ne întâlneam în 1994, acum era încheiată discuția...

Pentru mine cea mai mare suferință în fotbal a fost în 1998, așa că mi-aș fi dorit foarte mult să fi participat la acel lot al Braziliei, și să am șansa reală să devin campion mondial atunci

Ziarul de Sport: La noi se tot discută așa, contrafactual. Poate și la voi.

Eric: Nu prea, să știi! Doar aici la români. E ca povestea cu românii care i-au bătut pe turci. (râde): “Mamă, ce le-am dat-o la turci...” Turcii nici nu bagă în seamă istoria asta, știi?

Ziarul de Sport: România nu s-a mai calificat la Mondiale din 1998. Când crezi că vom mai fi la un Mondial?

Eric: Eu cred că în 20 de ani noi vom fi acolo, și vom fi în top. Deci în cel mult 20 de ani România va avea iar o echipă națională de fotbal foarte bună.

Ziarul de Sport: Vor fi 48 de echipe la CM din 2026, deci avem o șansă mai bună la calificare.

Eric: În momentul de față, trebuie să fim realiști – noi nu ne calificăm în finala Nations League, Divizia B, și retrogradăm în Divizia C... Dacă vrem să ne gândim la Cupa Mondială, nu suntem realiști. Cred că noi avem o problemă foarte mare: ne uităm mereu în curtea vecinului. Nu ne uităm la noi. Ne uităm la Ungaria... “Mamă, Ungaria a învins pe Germania și pe Anglia, 4-0! Șerif Tiraspol face o figură frumoasă în Liga Campionilor... Nu contează, că noi suntem peste Ungaria, peste Moldova.” Și ne trezim că nu suntem. Dar nu vrem să recunoaștem – orgoliul nostru mi se pare că e prea mare și nu ne ajută cu nimic. Și eu cred că atunci când ne vom trezi și vom schimba lucrurile la noi, în România, vom începe să facem față.

Momentan, trăim din nimereală. Cum s-a calificat Pandurii în Europa League, cum a bătut Steaua pe Chelsea, cum a eliminat pe Ajax, cum au ajuns două echipe românești în semifinalele Cupei UEFA, totul la nimereală... Adică, niciodată nu am proiectat să facem ceva. Și cei care fac asta, care își propun, despre ei spunem că sunt norocoși. Că dacă eram noi, făceam și mai și! Între timp, noi ne chinuim cu echipe din Gibraltar, din Andorra...

Noi avem o problemă foarte mare: ne uităm mereu în curtea vecinului. Nu ne uităm la noi. Ne uităm la Ungaria... “Mamă, Ungaria a învins pe Germania și pe Anglia, 4-0! Șerif Tiraspol face o figură frumoasă în Liga Campionilor... Nu contează, că noi suntem peste Ungaria, peste Moldova.” Și ne trezim că nu suntem.

Ziarul de Sport: Tu ai jucat în zona Golfului, inclusiv în Qatar. Cum e fotbalul de acolo și ce părere ai despre multele controverse din jurul turneului final?

Eric: Vizavi de scandaluri, vorbind de Qatar, cu mită sau nu... Am văzut că în 2018, când am ajuns din Qatar, s-a creat o echipă foarte bună acolo. În competițiile asiatice a învins pe cam toată lumea. Lotul era bazat pe jucătorii de la echipa lui Xavi, Al Saad, plus cei de la campioana de la acea vreme, Al-Duhail, deci cluburile lor bune. Au și jucători naturalizați, normal, inclusiv un fundaș portughez. Cu câțiva ani în urmă era și un brazilian naturalizat, acum a devenit ambasadorul Cupei Mondiale - Rodrigo Tabata. Este de asemenea Akram Afif, care acum câțiva ani a fost desemnat cel mai bun jucător din Asia.

Qatar nu are tradiție la Cupa Mondială. Nici fani nu au. Qatarezii nu se uită la fotbal. Vor fi numai străini pe stadioane. Qatarezii nu se amestecă cu străinii acolo. Ei iau banii din petrol, iar cine muncește sunt străinii – marocanii, tunisienii, sudanezii, egiptenii, deci neamurile din Africa sau din Asia.

Așa, ca fotbal, dintre cele trei puteri din zonă – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar – cea mai bună națională pentru mine este Arabia Saudită. Mi se pare mai apropiată de fotbalul nostru. Emiratele nu vor avea niciodată putere la așa ceva. Dar Qatar poate crește.


Citește joi partea a doua a interviului Ziarul de Sport cu magicianul brazilian al balonului rotund, Eric de Oliveira, pentru a afla cum trăiește acesta Mondialul alături de familia sa, și care i se pare principala contracandidată la trofeu a echipei lui Tite.


Poate te interesează şi:

02 Mar. 2025

Echipa

Autor: Dan Voinea / 25 Apr. 2023

UTA are un nou antrenor. Mircea Rednic îl înlocuiește pe Laszlo Balint

Arădenii sunt pe locul 8 în play-out-ul Superligii și calificați în semifinalele Cupei.

Autor: Dan Voinea / 04 Feb. 2023

Banii nu aduc fericirea pe Stamford Bridge!

Enzo Fernandez a debutat la Chelsea, dar londonezii s-au încurcat pe teren propriu.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.