SPECIAL/ TOP 5: Staruri pentru o noapte în NBA

Autor: Flaviu Ilie

 În fiecare sezon regulat din NBA, fiecare echipă trebuie să evolueze în 82 de meciuri pentru aproximativ șase luni. În consecința acestui program, de-a lungul timpului, diferiți jucători care nu excelau la cel mai înalt nivel au avut șansa să fure lumina reflectoarelor pentru o noapte.

Astfel, ediția de astăzi a seriei ”TOP 5” prezintă cinci dintre cele mai surprinzătoare performanțe ale jucătorilor din NBA care nu au reușit niciodată să ajungă la rang-ul de star în Liga Nord-Americană de Baschet.

5. Dana Barros (Philadelphia 76ers-Houston Rockets, 14 martie 1995)

Clasamentul este deschis de Dana Barros, fost jucător pentru Supersonics, 76ers, Celtics și Pistons. Din punct de vedere individual, prestația sa a fost probabil cea mai reușită dintre toate cele aflate pe această listă, dar contextul nu a fost cel mai prielnic pentru fundașul Philadelphiei din acel moment.

Barros era printre cei mai spectaculoși jucători de pe poziția de point-guard la jumătatea anilor 90, iar în sezonul 1994-95, meritele i-au fost răsplătite cu o apariție în All Star Game-ul din Phoenix, după ce a înregistrat medii de 20 de puncte și 7.5 assist-uri pe meci.

Cea mai spectaculoasă prestație a sa din stagiunea respectivă a venit la o lună după evenimentul din Arizona, când 76ers primeau vizita campioanei en-titre, Houston Rockets, condusă de legendarul Hakeem Olajuwon.

Philly avea al doilea cel mai slab record din Conferința de Est la momentul respectiv, fiind depășiți în acest sens doar de Washington Bullets, astfel că Houston avea să câștige fără mari probleme disputa, cu un avans de 29 de puncte.

Cu toate acestea, Dana Barros a încheiat partida cu 50 de puncte și opt decisive, reușind să pună mingea în coș de 21 de ori din cele 26 de încercări, șase dintre aceste reușite venind din spatele semicercului.

Din nefericire pentru jucătorul Philadelphiei, niciun coleg nu s-a putut ridica la nivelul necesar obținerii unui rezultat favorabil, astfel că singurii jucători care au trecut de borna de 10 puncte din echipa celor de la Sixers au fost Clarence Weatherspoon și WIllie Burton, ambii cu câte 11 puncte.

4. Rodrigue Beaubois (Dallas Mavericks at Golden State Warriors, 27 martie 2010)

În sezonul 2009-10, presiunea asupra lui Dirk Nowitzki creștea din ce în ce mai mult, încât extrema de forță a celor de la Dallas Mavericks căuta să câștige primul inel pentru echipa din Texas, înainte ca vârsta să îl prindă din urmă. La acel moment, Dirk avea deja 32 de ani, dar producția sa era încă la cel mai înalt nivel.

Totuși, cei de la Mavs erau în căutarea ridicării unei fundații pentru viitor în același timp cu bătălia pe care o dădeau în Conferința de Vest pentru a ajunge în finala NBA. Rodrigue Beaubois, protagonistul acestei povești, era singurul jucător mai tânăr de 25 de ani din lotul echipei.

Francezul, aflat în primul sezon în NBA, avusese câteva prestații dătătoare de speranțe pentru el și pentru fanii lui Dallas, în special după pauza datorată meciului All Star, apogeul venind pe 27 martie, în Oracle Arena.

Beaubois avea o medie de aproximativ 12 minute jucate pe meci, iar această normă părea să se păstreze, deoarece în primul sfert bifase doar patru puncte, deci nimic ieșit din comun. Avantajul celor de la Mavs era de doar patru puncte la sfârșitul primei perioade.

În al doilea sfert, totul s-a schimbat. Fundașul francez de la Dallas a pus alte 21 de puncte pe tabelă, reușind să înscrie de opt ori din 11 aruncări, cu cinci reușite de trei puncte, iar echipa antrenată de Rick Carlisle intra la pauză cu un avans de 26 de puncte.

Până la finalul disputei, Beaubois a atins borna de 40 de puncte, reușind nouă coșuri de la distanță, record pentru orice debutant din istoria NBA. Prestația sa a fost impresionantă în ambele părți ale parchetului, întrucât acesta l-a apărat foarte bine pe Stephen Curry, acesta fiind ineficient pe toată durata partidei și reușind doar 17 puncte.

3. Scott Skiles (Orlando Magic-Denver Nuggets, 30 decembrie 1990)

Scott Skiles nu a fost niciodată un superstar în NBA, dar cu toate acestea, el a fost unul dintre artizanii echipei lui Orlando Magic ce avea să devină una dintre cele mai puternice din conferința de Est, odată cu alegerea lui Shaquille O Neal în draftul din 1992.

Skiles este al treilea point-guard din această listă, iar asemeni lui Rodrigue Beaubois, prestația despre care vom vorbi l-a ajutat pe acesta să intre în cartea recordurilor ligii, de data aceasta la un capitol mult mai notabil.

În ultimul meci din anul 1990 pentru ambele echipe, Orlando Magic primea vizita celor de la Denver Nuggets. Deși Scott Skiles avea un al doilea sezon mai bun decât primul în echipamentul echipei din Florida, ascensiunea sa reală avea să vină odată cu luna ianuarie.

Cu toate acestea, cea mai importantă performanță din întreaga sa carieră a venit în ultima partidă din luna decembrie. Orlando s-a impus cu 155-119 în fața unei echipe a lui Denver condusă de Mahmoud Abdul-Rauf, însă nici scorul și nici cele 22 de puncte ale lui Skiles au făcut partida să devina una istorică.

Pe lângă aceste reușite, Scott a reușit să paseze decisiv colegilor de 30 de ori. Da, ați auzit bine! 30 de assist-uri într-un singur meciuri, iar fundașul celor de la Magic a doborât astfel precedentul record de 29 de assist-uri stabilit de Kevin Porter.

Pentru a pune în perspectivă dificultatea unei astfel de reușite, în ultimii 20 de ani, doar Rajon Rondo a atins cifra de 25 de assist-uri, în 2017, iar de-a lungul istoriei doar alți 11 jucători au reușit această performanță.

2. Elmore Smith (Los Angeles Lakers-Portland Trail Blazers, 28 octombrie 1973)

La începutul anilor 70, Elmore Smith era unul dintre cei mai buni pivoți pe partea defensivă, în ciuda faptului că trebuia să se dueleze cu jucători precum Kareem Abdul-Jabbar, Wilt Chamberlain sau Wes Unseld.

În primul sezon în care capacele au fost înregistrate oficial, ”Mount” Elmore a condus liga în această categorie cu o medie de aproximativ cinci capace pe meci, statistică atinsă doar de Manute Bol și Mark Eaton de-a lungul istoriei.

Sezonul 1973-74 a fost primul în care foile de statisitică au adunat și capacele, iar startul de sezon a fost unul extraordinar pentru Smith.

În a doua săptămână a sezonului, într-o serie de patru meciuri consecutive, pivotul lui Lakers a avut o medie de 14 blocaje pe meci, împotriva celor de la Houston, Kansas City, Detroit și Portland, doborând de două ori în această perioadă recordul de capace într-o singură partidă.

În cele patru partide, Elmore a înregistrat și trei triple double-uri. Meciul cu Pistons a adus prima doborâre a recordului menționat anterior. Smith i-a căpăcit pe adversarii de la Pistons de 14 ori, într-o victorie la două puncte a trupei din LA. De asemenea, el a bifat și 18 puncte și 13 recuperări.

În partida ce a obținut locul în acest top, Elmore Smith a avut 12 puncte, 16 recuperări și 17 capace, la categoria din urmă deținân în continuare recordul din NBA:

În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai buni pivoți ai vremii, Smith nu a fost îndeajuns de apreciat astfel că nu a fost selectat vreodată în All Star Game sau în una dintre echipele All-NBA. Ca fapt divers, el a fost folosit ca monedă de schimb în transferul lui Kareem Abdul-Jabbar la Lakers, în 1975.

1. Brandon Jennings (Milwaukee Bucks-Golden State Warriors, 14 noiembrie 2009)

Topul de astăzi se termină exact cum a început: cu un meci de peste 50 de puncte din partea unui point guard. De data asta, fundașul în cauză a reușit să obțină și victoria pentru echipa sa.

Brandon Jennings a fost selectat pe a 10-a poziție în același draft cu Stephen Curry, cel ce avea să devină cel mai bun jucător pe poziția sa în NBA. Dar începutul prezicea altceva pentru carierele celor doi. Jennings a avut o medie de 20 de puncte pe meci în primele șase meciuri, iar Curry doar 9 puncte pe meci până la confruntarea directă cu Jennings.

Deși Warriors erau mult prea departe de nivelul la care au ajuns la jumătatea deceniului, echipa încă era una decentă, cu nume precum Monta Ellis sau Anthony Morrow. Dar asta nu a însemnat nimic pentru Jennings, care a reușit cel mai bun meci al carierei sale în acea seară, în Fiserv Forum.

Dacă în prima jumătate a disputei, cel poreclit „Pterodactilul” a înscris doar 10 puncte, cea de-a doua jumătate avea să fie una istorică. Jennings a înscris 29 de puncte în cel de-al treilea sfert, ratând o singură aruncare din cele 13 tentative. Astfel, Milwaukee avea un avans de nouă puncte înaintea ultimului sfert, după ce la pauza mare se afla în fața unui deficit de opt puncte.

Brandon a încheiat partida într-un mare fel, cu 16 puncte în ultima perioadă, iar Bucks s-au impus cu 129-125 în fața lui Warriors. Point guard-ul lui Milwaukee a încheiat cu 55 de puncte, performanță ce se clasează pe locul trei în ierarhia punctelor înscrise de un debutant într-un singur meci.

Din acel moment, toată lumea vedea în persoana lui Jennings un superstar, însă ineficiența sa și neseriozitatea de care avea să dea dovadă l-au tras în jos, iar Milwaukee nu a dorit să îl păstreze la finalul contractului de rookie. Din acel moment, el a evoluat pentru echipe precum Pistons, Knicks sau Wizards, dar niciodată nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor create de startul său în NBA.