Opinie / Am ajuns în Conference. Ce-i de făcut?

Autor: Viorel Berbece

În Anglia, până de curând, cel mai jos nivel al fotbalului profesionist se numea Conference. Deloc întâmplător poate, UEFA a găsit soluția pentru echipele de rang secund din Europa, o nouă competiție, care se va numi....Conference League. Acolo, se pare, putem fi protagoniști. Dar cum am ajuns aici și cum putem ajunge din nou în primele 15 campionate ale Europei?

Conference, pedepasa pentru lipsa de profesionalism

Nu suntem paranoici, nu credem că momentul a fost ales întocmai pentru a trimite țări ca România într-o competiție de rang secund, dacă nu chiar mai jos. Dar putem fi nostalgici și putem să ne întrebăm cum ar fi fost dacă UEFA venea cu asemenea idei prin 2006, 2007 așa, când încă mai însemnam ceva la nivel de cluburi. Cert e că, în definitiv, culegem ce-am semănat, întrucât pericolul unui astfel de proiect plutea de ceva vreme în aer, doar că formațiile cu ștaif de la noi nu l-au băgat în seamă. Și unde s-au bucurat ceva ani de bani câștigați relativ ușor, iată că acum sunt puse în situația de a munci cu adevărat, dacă vor din nou la masa mai mică a bogaților. Pentru că la cea mare nu pare că vom ajunge prea curând!

S-a ajuns la acest moment pentru că mai toate cluburile de la noi nu au avut un proiect pe termen lung, ci au preferat să tragă de un moment de glorie până la infinit, trezindu-se apoi într-un prezent fără perspective. Poate dacă CFR Cluj ar fi tratat sezonul european precedent cu ceva mai multă seriozitate sau dacă FCSB, multă vreme „locomotiva” noastră europeană nu ar fi luat-o pe calea amatorismului în organizare sau dacă Astra și-ar mai fi dorit să însemne ceva în Europa sau dacă Viitorul nu ar fi fost un club „zmeu” doar în interiorul țării, atunci nu am fi ajuns în situația în care să ne mulțumim doar cu prezența în Conference League.

Regi în țara orbilor?

E clar că din 2021 încolo lucrurile trebuie să se schimbe. Cu siguranță,  în a treia competiție europeană banii nu vor mai fi la fel de mulți, dar asta nu înseamnă că România va trebui să desconsidere competiția. Pentru că așa a și ajuns în situația actuală, prin nepăsare, prin prea mult hei-rup. Cum nici cheltuielile nu vor fi la fel de mari, poate că e momentul să construim ceva mai în liniște viitorul, jucând contra unor adversari de calibrul nostru, dacă nu chiar mai slabi. Chit că asta poate însemna și că ne vom îmbăta cu apă rece și ne vom crede tari, după niște victorii „glorioase” în fața vecinilor din Bulgaria și Ungaria sau asupra reprezentantelor Ciprului, Sloveniei și așa mai departe.

Și apoi, desigur, titlul de campioană va deveni un lucru mult mai important. Pentru că va fi singura cale prin care cluburile din România pot accede măcar în Europa League, în Top 15 și la banii de acolo. Dar pentru asta, vom avea nevoie de o echipă campioană bine pregătită, iar asta înseamnă investiții și răbdare, două lucuri care nu prea au mai existat în fotbalul românesc în ultimii ani.

Conference League poate însemna o șansă bună pentru tinerele talente de la noi. Obligați să găsească alte surse de finanțare, cluburile mari de la noi vor trebui să-și întoarcă fața și către academiile de fotbal proprii și să promoveze cât mai mulți tineri, iar o competiție europeană, fie ea și una de rang inferior, e locul unde poți să îți expui cel mai bine tinerele talente.

Acum că intrăm în Conference, cum ieșim?

Vor urma niște ani puțini mai complicați pentru formațiile românești și e foarte posibil ca sita să cearnă puternic și să asistăm la dispariția câtorva cluburi importante din Liga 1, odată cu împuținarea banilor din cupele europene, o țintă a multor „finanțatori” actuali. Dar asta poate însemna totodată și o renaștere în termeni mai sănătoși a fotbalului românesc.

O reacție firească la această retrogradare forțată din fotbalul mare ar trebui să fie capul jos și multă muncă și nu declarații, precum am tot auzit recent, de tipul „nu ne vor!” sau ”ce-au cu noi?”, pentru că nu suntem singurii care au de suferit de pe urma acestei reforme ciudate impuse de UEFA.

Putem ajunge din nou în Top 15 dacă vom avea răbdare și vom gândi pe termen lung. Și dacă vom înțelege că trebuie să începem cu o reorganizare în propria curte, înainte de a ne uita la ce face și cum face vecinul. Să începem cu sectorul juvenil, de unde pleacă mai toate problemele, dar totodată să scăpăm și de personaje care nu (mai) înțeleg fotbalul modern. Să promovăm imaginea sportivului și a clubului și nu scandalul și cancanul. Altfel spus, să învățăm să lucrăm precum cluburile mari, doar că, evident, la o scală mai mică. Pentru asta nu ne trebuie bani, ci dorință de a învăța și de a respecta anumite reguli de bun simț (în ceea ce privește organizarea unui club, a marketingului, a relației cu mass-media, etc.).

Da, ce s-a întâmplat este o nedreptate față de țările care nu sunt considerate de top și ne miră că acest lucru s-a întâmplat tocmai sub conducerea unui sloven, dar într-o eră în care primează în primul rând banii și audiențele putem spune, totodată, că o asemenea „reformă” a fotbalului european era inevitabilă. Așadar, nu ne mai rămâne decât să luăm lucruile ca atare și să încercăm să construim un campionat mai competitiv și cu echipe mai sănătoase, atât din punct de vedere financiar, cât mai ales organizațional. Poate doar așa vom ajunge din nou să contăm, măcar un pic, măcar de-o „primăvară europeană”. Până atunci, la luptă cu vecinii și cu celelalte țări considerate de lumea a treia în fotbalul european!

foto: pagina de Facebook CFR Cluj