Special / Cine după Contra? Cinci variante de selecționer

Autor: Viorel Berbece

Chiar dacă încă mai sunt șanse de calificare la Euro 2020 și e bine să fim pozitivi până la finele campaniei măcar, trebuie să o spunem clar: Cosmin Contra nu a convins ca selecționer și poate că FRF ar trebui să se gândească deja la înlocuitor, indiferent de rezultatul calificărilor.

Selecția făcută de Contra, lipsa sa de tact în „dialogul” său cu presa și suporterii, dar mai ales opțiunile tactice nefercite, sunt doar câteva dintre motivele pentru care viitorul lui „Guriță” pe banca României e în dubiu. Sperăm că el își va salva imaginea cu un final de campanie în forță, dar, la ce am văzut până acum, șansele ca acest lucru să se întâmple nu sunt foarte mari. Cu atât mai mult cu cât România e nevoie să câștige, deci să atace, în meciurile cu Norvegia și Suedia, iar Contra nu pare să stăpânească foarte bine arta atacului.

În situația probabilă a ratării turneului final din 2020, dar nu numai, zilele lui Cosmin Contra ca selecționer par numărate. Dar cine să vină în loc?

E clar că varianta unui selecționer străin pică din start, după campania nereușită a lui Daum. Neamțul a fost adus ca salvator, iar discuțiile de selecția făcută erau mai puține pe vremea sa, dar experimentatul antrenor a păcătuit prin lipsă de viziune, joc prea defensiv și anacronic, lucru deloc surpriznător, având în vedere că nu mai antrenase de ceva vreme până la primirea ofertei de la FRF. În orice caz, un selecționer străin bun e o raritate. S-a întâmplat cu De Biasi pentru albanezi, se întâmplă acum cu Challandes pe banca selecționatei statului Kosovo și, mai ales, a fost marea reușită a lui Rehhagel pe banca Greciei. Dar la fel de bine, ba chiar mai des, poți nimeri și cazuri precum Ranieri (Grecia), Lucescu (Turcia), Capello (Anglia) sau Prosinecki (Bosnia). Așadar, șanse mai mici de 5 % să vedem un selecționer străin pentru România în viitorul apropiat.

Apoi s-ar putea ca FRF să se gândească serios dacă va mai da „naționala” mare pe mâna unui antrenor tânăr și fără prea multe rezultate. Sigur, Contra a avut o carieră frumoasă ca jucător, dar de aici până la a fi un selecționer bun e cale lungă. Cu ceva timp înaintea sa și Răzvan Lucescu eșuase lamentabil. Iată, dar, de ce FRF se va feri să mai numească un antrenor new age. Asta daca nu va opta pentru o alegere pe care o vom prezenta mai jos.

Deci nu vom avea un selecționer străin, dar nici unul român foarte tânăr. Și atunci pe cine să pună FRF? Noi ne-am gândit la cinci nume:

1. Mircea Lucescu - Ar fi un frumos final de carieră pentru selecționerul României din perioada 1981 - 1986. Sigur, el vine tocmai după o experiență ratată ca selecționer al Turciei, dar, dacă este să privim rezultatele de acum ale selecționatei Semilunei, vom înțelege că nu a fost vina sa decât într-o mică proporție.

La 73 de ani, „Luce” senior are suficient de multă experiență pentru a reconstrui (de câte ori am auzit asta oare în ultimii 20 de ani?) „naționala”, tactic iar stă foarte bine, iar „ochii” săi pentru fotbaliști, cât și capacitatea sa de a lucra cu jucători-problemă, îl face un nume demn de luat în calcul pentru viitorul apropiat. Problema sa este că are deja ceva timp de când nu mai profesează, poate că nici nu e în cele mai bune relații cu FRF, dar experiența este ceva de netădăguit.

2. Loți Boloni - Când a plecat în 2001 de pe banca României, Boloni a fost regretat, pentru că începuse o muncă frumoasă. Dar Sporting Lisabona nu se putea refuza. Anii au trecut, iar varianta cu fostul mare jucător al naționalei revine pe „tapet”. Și asta pentru că Loți știe cum să lucreze cu tinerele talente, a promovat tinerii mai peste tot unde a antrenat, iar „naționala” României are mare nevoie de un om care să știe ce înseamnă o reconstrucție, dar și o integrare a tinerilor în lot.

Pe de altă parte, s-ar putea ca Boloni să nu mai vrea să vină, după ce numele său a fost rostit degeaba ca posibil selecționer în anii trecuți, iar munca sa de la Antwerp este una solidă, pe care antrenorul originar din Târgu Mureș ar putea să o prefere în dauna unei aventuri ca selecționer. 

În schimb, Boloni este cunoscut ca un antrenor conflictual, care pierde vestiarul începând cu al doilea sezon (vedeți episoadele de la Rennes, Standard și chiar Antwerp sau de conflictul său cu Ionel Ganea de la „națională”), iar asta s-ar putea să îl scoată de pe lista scurtă a FRF pentru postul de selecționer.

3. Gică Hagi - „Regele” caută și el revanșa pentru lucrurile neterminate ca selecționer și nu de puține ori s-a rostit numele său pe holurile Federației ca o soluție viabilă pentru viitor. Hagi are marele avantaj că îi știe sau că a lucrat cu mulți dintre puștii talentați care vin din urmă, că a promovat mereu tinerii, dar și că are suporterii de partea sa, necondiționat am spune.

Iar dacă Hagi a fost un jucător colosal (pentru nivelul României, dar nu numai), el a devenit și un antrenor matur, capabil de invovații tactice, dar mai ales capabil să ofere suporterilor ceea ce ei visează de mult: un joc ofensiv din partea echipei României. Nici el nu se află într-o relație foarte bună cu Federația, și despre el se poate scrie că se află sub influența unor impresari, dar per total nu ar fi o variantă deloc rea pentru situația actuală a fotbalului românesc, care pare că încă mai caută soluția pentru o reconstrucție solidă.

4. Daniel Isăilă - Poate că ar fi o variantă surprinzăoare, dar adevărul e că el știe ce înseamnă munca de selecționer. Asta pentru că a fost în primul rând selecționer la rândul său, el punând bazele campaniei de succes de la „tineret”, dar și pentru că a activat ca „secund” la „naționala” mare, în perioada 2014-2016. Adept a unui stil de joc plăcut, dar și o fire neconflictuală totodată, brașoveanul ar putea fi o soluție bună pentru viitor.

Problema sa e că s-a deconectat un pic de fotbalul românesc, alegând varianta banilor câștigați ușor în Arabia Saudită, dar și faptul că poate nu a plecat în cei mai buni termeni de la „tineret”. Cu siguranță, însă, fostul antrenor al Astrei este o variantă de luat în calcul. Aici am spune că și un alt fost „secund” de la „națională”, Viorel Moldovan, ar fi o opțiune, dar munca sa ca selecționer de la „tineret” îl cam trage în jos.

5. Mirel Rădoi - Reprezintă excepția de la regulă, dar ar putea fi o variantă bună pentru viitor, chiar dacă este foarte tânăr ca antrenor. Și asta pentru că Rădoi a știut să capaciteze o echipă plină de talente să-și atingă potențialul la Europeanul de tineret, dar și pentru că este adeptul unui stil de fotbal modern, lucru care a cam lipsit în mandatele lui Daum și Contra. 

Marea sa problemă ar fi totuși lipsa de experiență la un nivel mai înalt, întrucât este diferență mare între fotbalul văzut la Europeanul de „tineret” și cel jucat de reprezantivele „mari”. Apoi, Rădoi ar putea lucra cu niște caractere dificile la naționala mare, iar riscul de a pierde vestiarul ar fi destul de mare. El este totuși un antrenor care gândește pozitiv, iar asta îl poate ajuta să-i câștige de partea sa și pe jucătorii de la reprezentativa de seniori.

Sigur că ar mai fi variante, și ne gândim aici în primul rând la Dan Petrescu și Cosmin Olăroiu, dar aici ne-am gândit la niște selecționeri axați pe un fotbal ofensiv, modern, lucru care nu îi caracterizează pe cei doi. Dar cu siguranță ar fi încă două nume care ar putea face o treabă bună pe banca naționaei, de ce nu?

În concluzie, reiterăm faptul că ne dorim în primul rând ca selecționerul actual să reușească. Contra are nevoie pentru asta de o schimbare de optică, dar și de mai mult calm. De mai multă analiză și mai puțină ceartă. De inspirație și nu de gură mare. Dar în cazul în care Cosmin Contra nu va reuși să ducă România la Euro, sunt ceva șanse, spunem noi, ca viitorul selecționer să fie ales dintre cei cinci.