Analiză / Facem Rai din ce avem? Sau cum ar trebui să jucăm cu Spania pentru a avea o șansă

Autor: Viorel Berbece

România înfruntă cel mai greu adversar de până acum în preliminariile pentru Europeanul din 2020. În București vine Spania, fără Luis Enrique, dar cu un „arsenal” ofensiv impresionant. Ce putem face?

În primul rând, trebuie să remarcăm că selecția lui Cosmin Contra a fost mai aproape de adevăr decât în alte dăți. Sigur, el și-a păstrat favoriții, pe Dragoș Grigore, Paul Anton și Gicu Grozav, iar Alexandru Maxim a fost luat la lot deși nu a jucat deloc în Bundesliga în acest sezon, dar pe de altă parte remarcăm prezențele lui Rus, Bordeianu și Păun sai dispraiția din lot a lui Săpunari, , „mutări” pe care le-am intuit acum ceva vreme. Sigur, poate își mai aveau locul Burcă în defensivă sau Mitriță în atac, dar nu ne mai rămâne decât să facem Rai din ce avem.

Știm ce joacă Spania, dar cum o putem surprinde? Suedia a rezistat o oră apărându-se supraaglomerat, pentru a pierde în final cu 3-0, iar Norvegia a fost pentru scurt timp egala „Furiei Roja”, dar norocul nu a ținut pentru multă vreme, în înfrângerea cu 2-1. Cu Malta (2-0) și Insulele Feroe (4-1), evident, nu a fost loc de nicio surpriză, astfel încât Spania se găsește pe primul loc în clasament, cu un golaveraj de 11-2. De la acele două goluri primite vom pleca în analiza noastră.

Jucăm cu trei fundași centrali?

Pentru că Spania este vulnerabilă la fazele fixe. Așa a primit gol în Feroe și așa s-a născut penaltiul din care Norvegia a egalat la 1 în meciul direct. Contra trebuie să lucreze foarte mult cornerele și loviturile libere, mai ales că aceste momente vor fi rare, dar și pentru că acolo este principala vulnerabilitate a Spaniei. Iar ibericii întorc „serviciul”, fiind la rândul lor foarte buni la fazele fixe, mai ales prin aparițiile lui Sergio Ramos în careul advers. Deci Contra trebuie să se gândească la un sistem de joc în care să se regăsească jucătorii cei mai potriviți pentru a face diferența la fazele fixe. În acest sens, nu ar fi exclus să vedem o variantă cu trei fundași centrali, și îi vom numi aici pe Grigore, Nedelcearu și Chiricheș, pentru extra siguranță în apărare și un pic de pericol în atac. Nici debutantul Rus nu ar fi de lepădat, mai ales că are un joc bun de cap.

Cum ne apărăm de raidurile din flancuri?

Mergând mai departe, Spania insistă mult pe jocul pe extreme, de unde vin deobicei centrări periculoase pentru Rodrigo în principal, dar și încercări de finalizare. Aici fundașii noștri de bandă, dar și oamenii din fața lor, trebuie să fie extrem de atenți. Probabil Alin Toșca va juca fundaș stânga, iar Romario Benzar pe banda opusă. În fața lor trebuie aleși jucători de travaliu, care să alerge mult și să fie capabili să facă ambele faze ale jocului. Din acest punct de vedere, probabil că Alexandru Păun și Ciprian Deac ar fi cei mai potriviți, mai ales că sunt și jucători buni de contraatac, momente pe care va trebui să le speculăm cât mai bine în meciul de joi.

Cine apară și cine ajută defensiva?

Ca să terminăm cu faza defensivă, mai avem două aspecte de clarificat: cine stă în poartă și cine va juca alături de Răzvan Marin la închidere? Internauții îl preferă pe Ionuț Radu, dar există voci care susțin că selecționerul ar trebui să meargă pe mâna experienței lui Ciprian Tătărușanu, chiar dacă acesta nu joacă la noul său club, Lyon. Și adevărul e că un portar bun îți poate câștiga punctul sau punctele într-un meci cu Spania. Așa a rezistat Norvegia pe cât a putut în Spania, la fel și Suedia, prin intervențiile portarilor. Iar aici, ca portar de reflex, debutantul Radu stă mai bine. Mai ales că a avut un start de sezon bun în Italia, fiind printre cei mai buni de la Genoa, în ciuda celor patru goluri primite în două etape. În schimb, Tătărușanu stă mai bine la relațiile de joc cu fundașii selecționați și are de partea sa experiența jocurilor la echipa națională. Aici va fi, probabil, un last minute call pentru Contra. Cert e că ambele soluții sunt bune.

Chiar dacă nu are parte de cel mai bun start la Ajax, Răzvan Marin își merită locul de titular, pentru că e genul de jucător care are clasa necesară pentru a ține piept Spaniei. Dar cine va juca alături de el? Un distrugător precum Anton sau Bordeianu sau un alt jucător capabil de pase mai lungi de 5 metri și un posibil pericol pentru poarta adversă, în persoana lui Nicușor Stanciu? Senzația noastră e că, cel puțin pentru început, se va merge pe mâna unui „trabajador”, un jucător care să-l ajute pe Marin și care să rupă jocul Spaniei prin faulturi și prin hărțuirea constantă a adversarilor. Iar dacă privim evoluțiile lui Anton din ultima vreme, posibil ca debtuantul Bordeianu să fie cel ales. Aici ar fi fost bună și varianta Cicăldău, dacă acesta ar fi fost în forma de la Euro de tineret și nu în cea de acum.

În funcție de mersul jocului, dar și de rezultat, Contra ar putea opera apoi modificări cu profil ofensiv, prin introducerea lui Stanciu, Grozav (dacă tot a fost luat) sau Maxim. Ianis Hagi, cu părere de rău, nu se află într-o formă deosebită, și mai degrabă ar fi păstrat pentru meciul cu Malta.

Cine se bate cu Ramos și compania? 

Într-o formulă foarte probabilă de 5-4-1, cine va fi atacantul ales? Pentru un meci cu Spania, în care fiecare minge jucată în față va conta, cel mai probabil se va merge pe mâna lui George Pușcaș, un atacant cu calități fantastice, capabil să se bată cu fundașii adverși și să țină de minge până la apariția „cavaleriei”. În plus, Pușcaș pare și cel mai în formă și mai determinat dintre atacanții convocați. Iar când el va termina benzina, probabil Florin Andone ar putea veni de pe bancă cu un alt fel de pericol. Mai ales că îi știe bine pe fundașii spanioli. Și și-ar putea pune viteza, dar și combativitatea la bătaie.

Dacă ar fi să ghicim (sau propunem) un prim 11, acesta ar fi: Tătărușanu - Benzar, Nedelcearu, Grigore, Chiricheș, Toșca - Deac, Marin, Anton (Bordeianu), Păun - Pușcaș. În funcție de joc și de schimbările făcute, acest sistem s-ar putea transforma ușor într-un 4-4-2 sau 4-3-3.

Ce șanse avem?

În primul rând, pentru a scoate ceva din meciul cu Spania trebuie să avem....șansă! Șansa de a fi inspirați, șansa ca spaniolii să nu fie foarte interesați de scos, șansă în momentele decisive ale partidei. Apoi, desigur, trebuie să muncim foarte mult, să acoperim cât mai bine zonele și să nu lăsăm nicio pasă la voia întâmplării. Va fi greu pentru că spaniolii ne vor sufoca pe alocuri cu raidurile lor ofensive. Dar având alături peste 50.000 de suporteri și cu multă, multă atenție, atât în apărare, cât și în atac, de ce nu, putem scoate măcar un egal, chiar și cu lotul actual. Se mai întâmple uneori ca valorile să se uniformezeze în condiții speciale de joc, iar „naționala” noastră are nevoie de un meci mare pentru a merge la Euro. Va fi foarte greu, dar nu imposibil! Hai România!