Analiză / Ce s-a întâmplat cu „magnificii” de la U21?

Autor: Viorel Berbece

Am ajuns la începutul lunii august și mult așteptatul exod de fotbaliști români către Vest nu a avut loc, chiar și după performanța reușită de tineret la ultimul European.

Din jucătorii care au evoluat în mod constant la Euro italian, doar Ianis Hagi a prins un transfer, la Genk, acolo unde deja a început să joace, e drept nu ca titular încă. Un alt om care și-ar putut arăta talentul în Italia, dar care a lipsit de la Euro din cauza unei accidentări, Denis Drăguș, a luat și el drumul Beneluxului, semnând cu Standard Liege. Anterior, Tudor Băluță avea biletele de Anglia antamate încă din iarna trecută, iar Adrian Rus semnase și el cu MOL Vidi.

În schimb, marile lovituri întârzie să apară, mai ales în cazul celor care au strălucit în preliminari și apoi la Euro, nume ca George Pușcaș, Ionuț Radu, Alexandru Cicâldău, Alex Pașcanu sau Florinel Coman.

Prea scumpi sau doar niște soluții de avarie?

Sigur că nu e târziu, pentru că perioada de transferuri se încheie abia la finalul lunii august, dar faptul că nu au fost luați până acum ne spune că ei sunt văzuți mai degrabă ca soluții de avarii. Altfel, probabil că ar fi fost cumpărați încă de la începutul perioadei de pregătire, pentru a avea timp să se acomodeze cu noile lor echipe.

Ionuț Radu pare singurul care nu avea nevoie de un transfer la mai bine. El stă foarte bine la Genoa, acolo unde nu pare că va ieși din poartă prea curând. Ceea ce într-un an, doi i-ar putea aduce o mutare către un club mai important din „Cizmă” sau din afară.

Celălalt lider al naționalei „mici”, George Pușcaș are nevoie, însă, de un club mai bun, după ce aventura sa la Palermo s-a încheiat abrupt, odată cu falimentul grupării siciliene. Revenit la Inter, el va fi redirecționat către un alt club, iar presa din Italia scrie că destinația sa va fi Anglia. Reading pare în pole-position pentru cel mai promițător atacant român al momentului. Pare cam puțin pentru un jucător care a strălucit la Campionatul European de tineret, dar pe de altă parte un an, maxim doi în Championship nu are cu ce să îi strice.

În rest, probabil că și Alexandru Cicâldău va pleca de la Craiova, odată încheiată aventura europeană a Științei, dar întrebarea se pune către ce zări o va lua talentatul jucător format de Viitorul? Belgia pare și aici destinația cea mai probabilă, dar nu ar fi exclusă și o mutare peste Ocean, pe modelul Mitriță sau în Serie B italiană, acolo unde jucătorii tineri de tip regista sunt „probați” pentru echipele de top din Peninsulă.

Riscul demotivării

O situația aparte o au Dennis Man și Florinel Coman. Jucătorii lui FCSB ar avea nevoie să facă pasul spre fotbalul mare acum, pentru a se maturiza din punct de vedere fotbalistic, dar pretențiile de zeci de milioane ale patronului latifundiar au darul de a alunga mulți dintre cumpărători. Și aici apare mare risc al demotivării, fenomen după care urmează deobicei și un picaj în ceea ce privește forma sportivă.

Și Alex Pașcanu se află într-o situație dificilă. El are nevoie urgentă să-și găsească un club la care să joace în mod constant, fie și în România, pentru a nu-și pierde motivația, dar și calitățile certe, care l-au adus în postura de titular în naționala de tineret, în ciuda faptului că el nu debutase încă la nivel de seniori.

Și alți tineri jucători au mare nevoie de o mutare spre mai bine, fie și în România, la un club de top, pentru a nu se pierde. Revelația de pe banda stângă, Florin Ștefan, a tot așteptat transferul, dar Sepsi nu a primit încă o ofertă convenabilă. Adrian Petre pare că și-a atins potențialul maxim în Danemarca și ar fi momentul ca el să plece spre mai bine, în Germania poate. Și alții ca Boboc, Nedelcearu sau Dragomir au nevoie de acest pas. Rămâne de văzut dacă vor avea și această șansă. Nu mai zicem de Cristian Manea, captiv într-un contract dubios cu Apollon Limassol.

„Reclama” întrece talentul?

Se poate că în această lipsă de transferuri principala problemă să fie „reclama” făcută de alți tineri jucători români. Sunt multe cazuri de talente românești plecate devreme în afară, care s-au întors în țară după foarte scurt timp. Sau care au ales destinații exotice, după ce au eșuat în Vest. Cazul lui Nicușor Stanciu este doar ultimul. Nici seniorii nu au fost neapărat mai inspirați. Numărați, de pildă, numărul jucătorilor români care se află în Top 6 campionate din Europa...

Și atunci de ce ar risca formațiile din Vest câteva milioane pentru niște jucători români care poate că au făcut turneul vieții și atât? Asta în loc să o ia pe drumul sigur și să transfere sârbi, croați sau chiar unguri și bulgari, toți cu „antecedente” mai bune în materie de transferuri reușite? 

Nu spunem să fim sceptici, însă încercăm să înțelegem de ce nu au fost măcar 5-6 jucători din lotul României la U21 transferați la mai bine? Și dacă nu cumva ne-am entuziasmat prea mult pentru o competiție pe care marile țări europene nu prea pun mare preț?

Cert e că toți sunt talentați și că mulți dintre ei vor reuși să facă pasul cu brio către naționala mare.  Dar și spre fotbalul mare din Vest? Asta e o întrebare la care doar timpul ne poate răspunde. Iar sfârșitul perioadei de transferuri nu e chiar așa departe...