Special / Speranțe au fost, speranțe au rămas. Echipa-tip a risipitorilor de talent din fotbalul românesc

Autor: Viorel Berbece

În ultimii 20 de ani au fost mulți jucători considerați „noul Hagi”, „noul Popescu” sau ”noul Răducioiu”, dar puțini dintre ei au și confirmat. Am luat ca perioadă de studiu acest interval pentru că începând cu anul 1999 lucrurile au început să o ia în jos pentru fotbalul românesc, EURO 2000 fiind poate ultimul turneu la care ne-am prezentat bine. Ce a urmat știți și dumneavoastră.

O scurtă mențiune: deși multă lume l-a votat pe Adi Mutu, totuși el a avut o carieră impresionantă, mai ales în fotbalul italian și, deși pe final nu i-a mai ieșit mai nimic, el nu poate fi considerat chiar un mare risipitor de talent. Acestea fiind zise, iată echipa-tip a risipitorilor, bazată în mare parte și pe voturile voastre:

Tibi Lung - Fiul marelui Silviu Lung, Tiberiu a avut un început promițător de carieră, jucând în 53 de partide pentru Universitatea Craiova, în perioada 1997-1999, bifând și singura sa selecție la echipa națională, înainte de transferul la Steaua. Acolo, cariera sa a fost „ucisă” de un autogol ridicol în Eternul Derby cu Dinamo și din acel moment a luat-o tot mai în jos. Lung jr. a plecat de la Steaua în 2003, după doar 13 meciuri jucate, a trecut un sezon pe la Pandurii, apoi Caracal (!), vreo alți trei ani prin Cipru, pentru ca ultima din carieră să fie una din Africa de Sud!

Ovidiu Dănănae - Considerat un mare talent, craioveanul a avut cea mai bună perioadă din carieră la echipa-fanion a Băniei, pentru care a evoluat de 164 de ori. în perioada 2004-2011, El a strâns patru selecții la echipa națională, înainte de un transfer în Rusia, la Tom Tomsk. Măcinat și de accidentări, Dănănae nu și-a mai putut arăta talentul nici la Steaua (2012), CS Turnu Severin (2013) sau Apollon Limassol (2013-2014), precum nici la revenirea sa la Craiova, unde a jucat pentru nou-înființata CSU. El joacă și acum pentru FC U Craiova, în liga a treia.

Marius Constantin - Ar fi putut fi un fundaș central de top și un stâlp al naționalei mari, dar viața sa extrasportivă și-a spus cuvântul. Brașoveanul a avut un start frumos de carieră, jucând două sezoane la echipa din oraș, înainte de a se transfera la Rapid. Aceea a fost cea mai bună perioadă a sa, cu 159 de meciuri bifate, printre care și un „sfert” de Europa League, precum și patru selecții la echipa națională. Un fotbalist capricios, el nu și-a mai regăsit pofta de fotbal în anii ce au urmat, reușind o singură „ieșire” din țară, la Jiangsu Sainty, pentru a se reinventa abia pe final de carieră, la Gaz Metan Mediaș. Prea puțin, prea târziu pentru „Spartan”, a cărui carieră putea să abia altă traiectorie.

Gabriel Tamaș - Un alt brașovean cu un talent uriaș. De fapt, chiar se vorbea despre un cuplu Tamaș - Constantin pentru echipa națională, dar nu a fost să fie. Chit că Tamaș a jucat mai mult timp în afară. Un adevărat globe-trotter, el și-a început cariera la FC Brașov, dar a plecat la Dinamo de la o altă echipă din oraș, Tractorul. Ședera sa la Dinamo a fost de scurtă durată. Au urmat în cariera sa: Galatasaray, Spartak Moscova, din nou Dinamo, Celta Vigo, Auxerre, Dinamo din nou, West Bromwich Albion, CFR Cluj (doar prezentarea, a plecat după numai câteva zile!), Doncaster, Watford, FCSB, Cardiff City, FCSB din nou și pe final Hapoel Haifa. Observăm câteva echipe de top, însă mai mereu pe unde a fost Gabi a avut probleme, mai ales de natură bahică, și nu și-a putut arăta talentul indiscutabil pe care l-a avut ca fotbalist. El a strâns 67 de selecții la echipa națională, dar impresia generală e că putea ajunge mult mai sus.

Laszlo Sepsi - Originar din Luduș, Sepsi a luat repede contact cu fotbalul mare, fiind luat de Loți Boloni la Rennes, după doar un sezon la profesioniști, în tricoul lui Gaz Metan. El nu s-a adaptat acolo, dar și-a făcut un nume apoi la Gloria Bistrița. Pentru a fi cumpărat apoi de marea Benfica Lisabona. În Portugalia el a bifat doar șapte meciuri pentru „vulturi”, fiind împrumutat apoi la Racing Santander. Și în Spania a stat doar un sezon, pentru a se întoarce apoi în România. El a avut un sezon bun la Poli Timișoara, dar apoi cariera sa a luat-o în jos. El a mai trecut pe la Târgu Mureș (în trei rânduri), CFR Cluj, FC Nurnberg și acum, pe final de carieră, la U Cluj. Văzut drept un concurent pentru Răzvan Raț la echipa națională, el nu a strâns decât patru selecții și impresia generală e că și-a irosit talentul.

Gabriel Torje - „Messi din Banat” ar fi putut avea o carieră frumoasă în fotbalul mare. Promovat de Hagi la Poli Timișoara, micul vitezist a furat ochii multor cluburi, dar Dinamo a fost cea care l-a acontat într-un final, pentru o cifră în jurul a 2,5 milioane dolari. Și în Ștefan cel Mare el a dat un randament bun, iar trecerea către adevăratul Vest a venit în 2011. Udinese a plătit nu mai puțin de 7 milioane de euro pentru internaționalul român, dar nu a primit ce se aștepta. Torje nu s-a putut adapta în Italia, fiind împrumutat în Spania și Turcia, înainte de a fi cedat la actuala Akhmat Groznîi. Nici rușii nu l-au mai vrut și, după o scurtă și nefructuoasă perioadă la Dinamo, el joacă în prezent în Turcia, fără perspective de a-și relansa cariera. El a strâns totuși 56 de selecții și 11 goluri pentru echipa națională, dar impresia generală este că putea mult mai mult.

Alin Stoica - A plecat la 16 ani la Anderlecht și a devenit repede evident că are talent cu carul. S-a impus repede în fotbalul belgian și a petrecut cea mai bună perioadă a sa la Bruxelles, reușind 23 de goluri în 128 de partide. Doar că de acolo înainte cariera sa a luat-o în jos. Nemulțumit de faptul că nu a primit un contract pe măsura așteptărilor, Stoica a semnat cu rivala Club Brugge, reușind să ia un titlu cu noua sa echipă, înainte de a intra pe lista indezirabililor. Ce a urmat apoi e doar o poveste a ratării. Stoica jr. nu și-a mai regăsit forma sportivă, nici chiar întors acasă și a rămas doar cu cele 13 selecții strânse în perioada 1998-2003, cea mai bună din cariera sa. 

Lucian Sânmărtean - Un alt fotbalist de mare talent, care putea fi coordonatorul de care echipa națională avea nevoie, dar care mai niciodată nu s-a exprimat la adevărata lui valoare. Bistrițeanul și-a început cariera la echipa locală, Gloria, și după un transfer ratat cu cântec la Rapid, a plecat la Panathinaikos în 2003. Deși apreciat de fani pentru tehnica sa deosebită, el a jucat foarte puțin pentru PAO și a plecat în 2007. Dar nici în Olanda, la o echipă mică precum Utrecht, n-a rupt gura târgului, astfel că în 2009 s-a întors la Gloria. A urma o perioadă mai bună la Vaslui (2010-2014) și una așa și așa la Steaua, înainte de un transfer în Arabia Saudită. Cam tot atunci a venit și ultima sa selecție la echipa națională, din cele 21 bifate în total. El și-a încheiat cariera la Voluntari și face parte asta din echipa administrativă a FRF. Rămâne regretul unui talent irosit în mare parte, mai ales în ceea ce privește cariera sa internațională.

Florin Costea - Un alt caz de ce-ar fi fost dacă? Olteanul a fost unul dintre cei mai talentați atacanți care au jucat în prima ligă în ultimii 10 ani, dar neșansa și câteva alegeri greșite în carieră au dus inevitabil spre ratare. Startul a fost unul fulminant, iar în 2008/2009 el deja era golghterul României (alături de Gigel Bucur), cu 17 goluri în tricoul Craiovei. Un transfer la un club mare din afară era pe radar în 2010, dar o accidentare stupidă, pe final de sezon din anul respectiv i-a dat peste cap toată cariera. Nu a mai fost vorba de Benfica, după ce a stat opt luni pe tușă. Și de acolo înainte a urmat un declin vertiginos. Chiar dacă a mai trecut prin tricoul Stelei sau al celor de la CFR, el nu și-a mai putut reveni la forma dinainte, ajungând să joace chiar și prin Irak! La 34 de ani, el joacă acum pentru Viitorul Dăești și trăiește cu drama unei cariere ratate, cu sau fără voia sa.

Sabin Ilie - Despe el s-a zis de multe ori că ar fi fost mai talentat decât fratele său, Ilie. Începutul de carieră a fost unul extrem de promițător pentru atacantul craiovean. În perioada 1995-1997, Sabin Ilie a marcat de 33 de ori în 54 de partide pentru Steaua și cariera sa părea că va lua o cale ascendentă. Dar mutarea în Turcia, acolo unde a jucat sporadic pentru Fenerbahce și Kocaelispor l-au tras înapoi. Chiar și așa, Valencia a părut convinsă de talentul lui Sabin Ilie și l-a transferat în 1998. Doar că nu l-a folosit, împrumutându-l pe rând la Lleida, FC Național, Cottbus, Dinamo și din nou FC Național. De acolo înainte declinul a continuat în ciuda unei ușoare reveniri de formă în tricoul Rapidului (18 goluri în perioada 2003-2005). Restul e istorie pentru fratele mai mic al lui Adrian Ilie, cel care a trebuit să se mulțumească doar cu cele patru selecții strânse la naționala de tineret, în perioada 1996-1997, cea mai bună din cariera sa de altfel.

Nicolae Mitea - Un jucător care a „ars” prea repede. Un talent indiscutabil, el a fost transferat de foarte tânăr la Ajax, după doar opt partide în tricoul lui Dinamo. La 18 ani, marca 7 goluri în 23 de partide pentru noua sa echipă, câștigând titlul în Eredivisie. Doar că totul a fost doar un foc de paie pentru cel care ar fi trebuit să fie un nou star al fotbalului românesc. Viața extrasportivă, dar și o accidentare la genunchi l-au scos de pe orbita performanței, iar Nicolae Mitea nu și-a mai revenit. El a încheiat de altfel socotelile cu fotbalul cu mult înainte de 30 de ani, cu doar 8 selecții (și două goluri) la echipa națională.

Alți mari risipitori: Denis Alibec, Tiberiu Bălan, Florin Bratu, Laurențiu Brănescu, Adrian Cristea, Mihai Costea, Cătălin Cursaru, Cristian Daminuță, Gabriel Enache, Tiberiu Ghioane, Andrei Ionescu, Alexandru Ioniță I, Ionuț Luțu, Paul Papp, Marius Sava, Sabrin Sburlea, Cristi Tănase, Dacian Varga, Ianis Zicu. Și lista poate continua...