Ia valiza și fugi sau despre moda plecării antrenorilor români spre Orient. O explicație, nu o acuzație

Autor: Viorel Berbece

Răzvan Lucescu a surprins pe multă lume când a ales petrodolarii în locul unei încercări de a duce proiectul PAOK Salonic mai departe, spre noi culmi. Salariul e unul colosal, echipa e poate cea mai importantă din Asia, dar întrebarea rămâne: de ce aleg mulți antrenori români comoditatea din Orient, în locul unui proiect în fotbalul „civilizat”?

În primul rând, acest articol nu se vrea a fi o acuză la adresa lui Răzvan Lucescu sau a oricărui antrenor român din țările arabe sau China. Am fi ipocriți să spunem că nu am fi ales la fel. Ca la un joc de Deal or No Deal, cu cât e suma mai mare, cu atât îți vine să iei valiza și să pleci. În cazul de față combinația pare perfectă: salariu uriaș, fotbal relaxant, chiar și la echipele de top din Asia care își doresc an de an trofee.

Întrebarea la care am dori să răspundem este de ce acum, în acest moment al carierei, un antrenor român de top ar alege să plece din fotbalul relativ mare spre un fotbal în creștere, dar încă departe de cel jucat în Europa, precum a făcut și Olăroiun la vremea lui, Dan Petrescu de câteva ori, precum și alte nume mari ca Boloni, Pițurcă, Rednic sau Andone, pentru a enumera doar câteva exemple.

Sigur că Răzvan a avut motivele sale să părăsească cel mai bun proiect din cariera sa. Și sigur nu i-a fost ușor. Dar credem că dacă mai aștepta un pic ar fi fost sunat din Italia sau altă țară din fotbalul vestic. Performanța sa cu PAOK nu a trecut neobservată. În plus, poartă un nume greu, nume pe care l-a cinstit în ultimii doi ani.

Dacă echipele din Europa nu prea pot concura la ceva cu cele din Vest acel lucru cu siguranță sunt banii. La Al Hilal, Răzvan va găsi resurse nelimitate, dar și linștea de care are nevoie după două sezoane încărcate în Grecia. Dar, totodată, el va pierde astfel poate definitiv șansa la care visează, teoretic, orice antrenor român, aceea de a profesa în fotbalul din Vest. Acolo unde, din păcate, îl mai avem doar pe Loți Boloni, și el revenit nu de foarte mult dintr-un sabatic oriental. Merită oare acest exod?

Antrenorii români vor avea mereu porțile deschise în Orient. În acest sens, poate că regretatul Ilie Balaci are meritul de a fi fost deschizător de drumuri. De atunci, mai ales cei din țările arabe au rămas cu impresia că orice tehnician de la noi poate veni cu ceva în plus. Ceea ce, de cele mai multe ori, s-a și întâmplat. Recent și chinezii au înțeles că antrenorii de la noi se adaptează bine la ei și i-au cooptat, ba la echipele mari, ba pentru centrele lor de copii și juniori.

Și oricât de nereușite ar fi fost unele aventuri ale tehnicienilor de la noi în unele campionate din Orient, tot e loc berechet pentru români acolo. Ca dovadă că în prima ligă din Arabia Saudită erau la un moment dat patru antrenori români în același sezon sau că, în Emirate, Cosmin Olăroiu își permitea luxul de a-l ajuta pe Marius Șumudică, într-un meci decisiv pentru pe atunci antrenorul lui Al Shaab.

Și atunci? Dacă există această opțiune oricând, mai ales pe final de carieră, de ce oare acum, cu ani buni de antrenorat în față? Poate că nu atât banii, cât perspectiva de a lucra într-un fotbal în dezvoltare, în care rezultatele se văd și sunt premiate imediat, este cea care îi atrage pe antrenorii noștri. Oricât ar spune ei, nivelul încă este departe de a fi comparabil cu cel din Vest sau chiar de la noi. Iar stresul, chiar dacă el există, mai ales cel legat de adaptare, este la fel, unul departe de cel din fotbalul dezvoltat. Deci o evadare din stres, ba încă una pe bani mulți, ar fi de preferat.

Să luăm de pildă cazul lui Cosmin Olăroiu. După semifinala de Cupa UEFA cu Steaua de el se vorbea ca de un tehnician promițător chiar și pentru Vest. În schimb, „Oli” a ales calea mai relaxantă în carieră, aceea de a-și face un nume în Orient, acolo unde este acum unul dintre cei mai bine cotați antrenori, cu mult peste unii tehncieni cu un CV mai impresionant care au venit recent să lucreze acolo, dar nu s-au adaptat și au eșuat lamentabil.

Bun, deci banii și liniștea ar fi principalele motive. Poate în cazul unora și comoditatea. Sau dorința de a avea un an, doi mai liniștiți. Răzvan Lucescu, de pildă, a mai avut astfel de evadări după momente grele din cariera sa. Ba a plecat sub Tâmpa, ba în Qatar și chiar la micuța Xanthi. Lucruri care până la urmă i-au prins bine, nimic de zis aici. Dar oare antrenorii noștri nu sunt considerați apți pentru a lucra în Vest? Și aceasta ar putea fi o problemă. Ne-o arată și faptul că nu avem decât un tehnician român în top 8 campionate din Europa. Renumele, se pare, ne întrece și aici. Dar dacă nu e doar renumele? Poate că ar trebui ca antrenorii de la noi să apuce taurul de coarne și să accepte provocări mai grele, fie ele și din Championship, Serie B sau Juplier League. Doar așa poate vom demonstra că avem nu doar jucători promițători, ci și antrenori pe măsură. 

Și ca să încheiem într-o notă obiectivă: a fi antrenor este o meserie ca oricare alta până la urmă. Trebuie să îți calculezi fiecare mișcare, iar uneori banii, familia și liniștea sunt cei care trebuie să primeze. Provocarea mai puțin, deși de ea parcă ne-am aminti cu mai mare plăcere la final de carireră. Poate că Răzvan a văzut greșelile pe care tatăl său le-a făcut acum pe final, preluându-le pe Zenit și apoi naționala Semilunei. Dar cu siguranță își va dori cât de curând o nouă provocare în carieră, după un prim mandat nebun la Rapid și unul și mai nebun la PAOK. Totul poate după niște liniște și glorie în Orient? Rămâne de văzut...

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 16 Mar. 2024

Lazio, un butoi cu pulbere: Immobile, atacat de fani; clubul s-a solidarizat cu el, dar Lotito îl critică

 Demisia antrenorului Maurizio Sarri a fost doar aperitivul la Lazio. 

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.