Dinastii neîmplinite: Baschet în ritmuri de jazz în era lui Karl Malone și John Stockton

Autor: Flaviu Ilie

În sport, de cele mai multe ori, echipelor care domină o anumită eră, acaparând majoritatea distincțiilor, le atribuim titlul de dinastie. În NBA, ca exemple avem Celtics 1957-1969, Showtime Lakers sau Chicago Bulls în perioada de grație a lui Michael Jordan drept cele mai puternice dinastii ale tuturor timpurilor.

Pe de altă parte, există și echipe care și-au lăsat amprenta asupra ligii, dar nu s-au ridicat niciodată la rangul de dinastie, iar ca exemplu avem pe Utah Jazz în perioada anilor 90, o echipă care a fost în două rânduri la un pas de coroană în Liga Americană de Baschet.

Startul erei Layden

Ascensiunea echipei a început în 1981, odată cu instalarea lui Frank Layden la cârma echipei. Franciza „Jazz” s-a mutat în 1979 în Utah din New Orleans, fapt ce a dus la reducerea asistenței la meciurile de acasă.

Layden a preluat echipa după startul sezonului 1981-82, însă nu a putut redresa recordul slab, astfel că Jazz a încheiat sezonul cu un record de 25-57. Lucrurile au stat mai bine în următoarea stagiune, dar nu considerabil, astfel că recordul a fost de 30-52.

În al treilea sezon al lui Layden, echipa a reușit să intre în play-offul Ligii cu un record de 45-37. Acolo au trecut de Denver Nuggets, însă au pierdut semifinala Conferinței de Vest împotriva celor de la Suns.

Drafturile lui Stockton și Malone

Pick-ul din draftul din 1984 avea să reprezinte un pas important în clădirea unei echipe de top în Utah. John Stockton a fost ales în prima rundă a draftului, decizie huiduită de fanii echipei care aveau așteptări mai mari.

Mark Eaton i-a condus pe Jazz către play-off cu o prestație excelentă de-a lungul sezonului. Acesta a avut o medie de 5,57 blocaje pe meci, 9,7 puncte și 11,3 recuperări, câștigând și titlul de cel mai bun apărător, dar din nou echipa s-a oprit în semifinalele conferinței.

Un alt pick de mare succes a fost cel al lui Karl Malone în draftul din 1985. Acesta a avut un impact imediat, în primul sezon având 14,9 puncte pe meci și 7,6 recuperări.

Începând cu sezonul 1987-88, Stockton s-a impus ca playmaker în primul cinci, iar Malone era deja unul dintre cei mai buni PF ai ligii. Echipa a ajuns din nou în semifinalele playoff-ului, unde au înfruntat campioana la acel moment, LA Lakers. Elevii lui Layden au luptat până în meciul șapte, pe care l-au pierdut însă cu 109-98. Aceasta a fost ultima serie de playoff pentru Frank Layden care i-a lăsat locul lui Jerry Sloan.

Construirea unui Big Three și primele finale pentru Utah

Un alt moment important pentru istoria echipei a fost reprezentat de schimbul care l-a adus pe Jeff Malone în Delta Center. La un an după acest trade, Jazz a avut parte de cel mai succes sezon din istoria echipei. Cu Jeff Malone, Karl Malone și John Stockton bifând aproximativ 64 de puncte pe meci din cele 104 ale echipei, Jazz a ajuns până în finala Conferinței de Vest unde a pierdut cu 4-1 în fața celor de la Blazers.

Perioada lui Jeff Malone în Utah nu a fost de lungă durată. El a fost folosit ca monedă de schimb pentru aducerea lui Jeff Hornacek. Mike Eaton, pivotul echipei timp de un deceniu, a scăzut drastic în joc, așa că i-a fost căutat un înlocuitor, iar soluția a fost Spencer Felton.

În sezoanele 1996-97 și 1997-98, trupa lui Jerry Sloan a reușit să capitalizeze succesul din sezonul regulat. În primul sezon adus în discuție, echipa a avut cel mai bun record din istoria francizei (64-18). Tripleta care a condus echipa a fost Stockton, Malone, Hornacek, dar aceștia au avut lângă ei jucători precum Bryon Russell, Antoine Carr, Howard, Eisley sau Shandon Anderson.

În playoff, Utah a trecut de Clippers 3–0, Lakers 4–1 și Rockets 4–2, însă visul unui titlu le-a fost spulberat de Chicago Bulls care au câștigat cu 4-2 în finală, ultimele două meciuri fiind decise în secundele de final (90-88, 90-86).

A doua finală NBA pentru Jazz și ultimii ani ai lui Malone și Stockton

Sezonul 1997-98 a început prost pentru Jazz, astfel că Stockton avea să rateze primele 18 meciuri ale stagiunii, lipsa sa resimțindu-se în rezultatele echipei care a adunat 11 victori și 7 înfrângeri. După revenirea sa, echipa a mers ceas și a încheiat cu un record de 62-20.

În playoff, Utah a trecut de Houston (3-1), San Antonio Spurs (4-2), îar în finala de conferință de Lakers cu un surprinzător 4-0 în fața lui Shaquille O'Neal, Eddie Jones, Nick Van Exel și un tânăr Kobe Bryant, astfel că am avut parte de reeditarea finalei din urmă cu un an.

Și de această dată, elevii lui Jerry Sloan au luptat eroic, dar nu au putut încheia supremația celor de la Chicago Bulls care s-au impus cu 4-2, ajungând la șase titluri în opt ani în Liga Americană de Baschet.

După patru eliminări premature în playoff-ul conferinței vestice, Utah Jazz și-a pierdut cei mai valoroși doi jucători: John Stockton și Karl Malone. Primul s-a retras și a rămas în istorie drept unul din cei mai buni coordonatori de joc, fiind și liderul all-time la capitolul assisturilor. Malone a petrecut un an la Lakers înainte de a se retrage drept al doilea cel mai bun marcator din istoria NBA, încheindu-și cariera cu două titluri de MVP.

Antrenorul echipei, Jerry Sloan a continuat pe banca din Utah pentru alți opt ani, perioada sa drept tehnician al Utah sfârșindu-se în anul 2011, când a fost înlocuit de Tyrone Corbin.