Interviu exclusiv cu Gigel Gheorghe, un șlefuitor de talente fotbalistice: Părinții trebuie educați, iar antrenorii să nu joace doar la rezultat

Gigel Gheorghe este un nume cunoscut în fotbal în ceea ce privește antrenorii de copii și juniori. Este reprezentant zonal al FRF și antrenează la Școala de Fotbal New Stars, unde a pornit la drum alături de Petre Marin și Sorin Ghionea. Crescut la legendarul club „Luceafărul”, el a lucrat de-a lungul timpului la echipe precum Sportul Studențesc sau Steaua. Acum încearcă să ne ofere o radiografie a fotbalului juvenil, un domeniu în care ambițiile și orgoliile au devenit mai mari ca oricând.

Ziarul de Sport: Cum decurge proiectul în care lucrați acum ?

Gigel Gheorghe: Merge foarte bine. Am plecat la drum acum patru ani. Atunci eram trei antrenori și doi copii. Acum avem 170-180 de copii. Cea mai mare grupă este cea de copii născuți în 2003, cei mai mici sunt născuți în 2013 și ne pregătim chiar să primim copii născuți în 2014.

Ziarul de Sport: Performanțele au început să apară ?

Gigel Gheorghe: Da. Deși nu țintim neapărat rezultatele. Spre exemplu, la grupa de 2006 am jucat finala Cupei Hagi-Danone. Cu grupa 2007 am jucat finala municipală. Avem grupe competitive, copiii sunt talentați și se bucură să joace fotbal. Asta e cel mai important.

Ziarul de Sport: Cum îi faceți pe copii să se bucure de joc într-un fotbal atât de competitiv ?

Gigel Gheorghe: E o problemă, însă una care depinde în primul rând de noi, antrenorii. Toată lumea trebuie să conștientizeze că este vorba de un joc. Antrenorii trebuie să lase rezultatele deoparte. Chiar zilele trecute am avut un seminar cu 48-50  de antrenori din București, în care încercam să le explic că de ei depind multe. E o situație care se acutizează dacă antrenorii și conducătorii nu conștientizează asta. Antrenorii trebuie să fie preocupați de joc, de modul în care jocul copiilor poate fi îmbunătățit.

Ziarul de Sport: Aici intervine și ambiția părinților, din câte observăm, pe care trebuie să o gestionați.

Gigel Gheorghe: Da, categoric. Părinții vor ca peste noapte copiii lor să devină fotbaliști de top. Mulți cheltuie pentru copii de opt ani sume colosale, doar ca să-i facă superfotbaliști. Însă e clar că nu toți vor ajunge sus, apar fel și fel de variabile în viață. Dar părinții nu înțeleg asta și pun presiune. Dar și aici antrenorii trebuie să le explice părinților. Trebuie să existe o educație și pentru părinți.

Ziarul de Sport: Sunteți antrenor de multă vreme. De când a apărut moda acesta cu părinții la meciuri ?

Gigel Gheorghe:  Nu știu exact, însă pe vremea mea îți spun că părinții nu veneau la antrenamentele sau meciurile noastre. La mine, spre exemplu, eram la naționala de juniori și la Luceafărul, dar tatăl meu nu a venit niciodată să mă vadă. 

Ziarul de Sport: Cine pune mai multă presiune din tribune, tații sau mamele ?

Gigel Gheorghe: Mamele, categoric. E un fenomen care a scăpat de sub control. Am asistat la tot mai multe meciuri la care mamele țipă, înjură, cum rar mi-a fost dat să aud. Sunt cele mai înverșunate. Îmi era rușine mie, care am auzit atâtea în zeci de ani de fotbal. De asta spuneam mai devreme că ar trebuie să educăm și părinții și să le transmitem că și arbitrii mai greșesc, așa cum o fac și copiii lor și cum li se mai întâmplă și lor la serviciu.

Ziarul de Sport: Ce criterii aveți în depistarea copiilor care au potențial de a deveni fotbaliști ?

Gigel Gheorghe: Două aspecte sunt foarte importante: inteligența și viteza nativă. Tehnica, rezistența, forța se antrenează. Important este și caracterul. Dacă respectivul copil provine dintr-o familie cu principii sănătoase, atunci și el va dezvolta, foarte probabil, un caracter frumos.

Ziarul de Sport:  Care ar fi fotbaliștii de top pe care i-ați format ?

Gigel Gheorghe: Sunt câțiva, însă pe unii i-am avut pentru puțin timp. Cel cu care am rămas într-o relație foarte bună este Alin Toșca, de la PAOK. Chiar spunea că mă consideră al doilea tată și mă sună des ca să vorbim. Mă bucur pentru el și pentru alți fotbaliști care s-au realizat pentru că înseamnă că nu am muncit în zadar.

Ziarul de Sport:  Ați antrenat pentru scurt timp la Sportul Studențesc, un club renumit pentru formarea unor fotbaliști talentați. De ce s-a destrămat acest proiect ?

Gigel Gheorghe: Da, Sportul Studențesc era o fabrică de fotbaliști. Ceea ce e Viitorul lui Hagi acum a fost Sportul pentru vreo 30 de ani. Șiman a făcut și lucruri bune acolo. Mărise salariile antrenorilor de la 50 la 250 de dolari, impusese același sistem tuturor echipelor, 4-4-2, iar jucătorii erau supuși multor teste. Cred că Șiman a rămas fără putere financiară și totul s-a destrămat. Sportul nu mai există.

Ziarul de Sport: Ați antrenat și la juniorii Stelei, dar și acolo proiectul s-a oprit. De ce ?

Gigel Gheorghe: Da. Am fost acolo între 2004 și 2010. Am fost șeful centrului de copii și juniori. Am jucat finala campionatului național cu generația 1992. Eu am decis să plec în 2010 la federație, iar Gigi Becali a desființat proiectul. Acum am văzut că nepotul lui, Vasi Geambazi, dezvoltă un proiect de anvergură la nivelul copiilor și juniorilor. Are o altă viziune, are un om priceput alături, pe Bebe Alexe, care e un bun metodist, dar le trebuie răbdare. Au construit o bază incredibilă, la nivel de top, cu o infrastructură senzațională. Am văzut că Vasi Geambazi este un tip preocupat, discret, vine la meciurile copiilor. Se implică.

Ziarul de Sport: Privind retrospectiv, ce aveau copiii din perioada dumneavoastră și găsiți greu la copiii din ziua de azi ?

Gigel Gheorghe: Cred că pasiunea. Noi jucam de dimineața până seara. Luam mingea cu noi la școală, iar în pauze băteam mingea. Azi nu se mai întâmplă asta. Noi aveam maidanul, azi cluburile noastre private au înlocuit maidanul. Investițiile în locuri publice de joacă nu există. Când eram eu copil eram dispus să fac multe sacrificii pentru că îmi plăcea fotbalul. La 11 ani mă trezeam la cinci fără un sfert, mergeam la sală pentru că la șase fără un sfert eram așteptat la antrenament. Traversam Bucureștiul singur, fără părinți. Apoi mă duceam la școală, de la 8 la 14. La 14:30 eram acasa, unde ma asteptau prietenii sa jucam fotbal din nou.

Ziarul de Sport: Ce valori încercați să le transmiteți copiilor pe care îi antrenați ?

Gigel Gheorghe: În primul rând fair-play-ul, apoi necesitatea de a munci zi de zi. Nu trebuie să te lași păcălit de rezultate. Munca de zi cu zi este esențială până pe la 14 ani. Trebuie să ai ABC-ul fotbalului, care să te ajute să treci la următorul nivel.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți pe twitter  sau Instagram. Vă mulțumim !