Analiză / Avem o generație altfel. Cum o păstram așa?

Autor: Viorel Berbece

 

Dacă naționala mare încă nu convinge, chiar și cu un antrenor tânăr pe bancă, în schimb „tineretul” oferă indicii că poate fi acea generație care să schimbe viitorul, generația altfel, îndelung așteptată de microbiștii români. Dar cum facem să nu pierdem entuziasmul trupei antrenate de Mirel Rădoi?

Această generație s-a format mai ales cu ajutorul centrului de talente numit Academia Hagi, care a produs grosul lotului, la care s-au adăugat câțiva jucători plecați de foarte tineri în afară, plus efectele regulii U21, care a obligat cluburile din Liga 1 să iasă la „vânătoare” de puști și apoi să îi joace pe aceștia în mod constant. Nu trebuie neglijată nici munca depusă de Daniel Isăilă și apoi de Mirel Rădoi și de colaboratorii acestora. Dar nimeni nu se aștepta ca rezultatele să fie așa de bune. Acum calificarea pare o certitudine și, spre diferență de naționala U19 care a ratat in extremis anul acesta accesul la turneul final, de data aceasta nimeni nu vede cum această generație de U21 ar putea da cu piciorul unui parcurs formidabil. 

Ce are această generație în plus față de precedentele? În primul rând atitudinea față de joc pare diferită. Nu mai există frică, iar echipa pare concentrată pe a construi jocul, nu pe a-l distruge, cum face de multe ori (și de prea mulți ani) naționala mare. Chiar și cu un arbitraj ostil și cu doi oameni mai puțin pe final în disputa cu Portugalia, puștii lui Rădoi au reușit imposibilul și au scos o victorie mare, poate decisivă pentru calificare. La câteva zile distanță, deși au ajuns mai târziu decât era programat la Ovidiu, băieții de la „tineret” au dominat de la un cap la altul întâlnirea cu revelația Bosnia. Nu poți face acest lucru decât dacă te simți stăpân pe jocul tău și știi mereu ce ai de făcut. Iar pentru asta naționala „mică” merită o arenă arhiplină la viitorul meci de pe teren propriu, cel cu Țara Galilor, de la Cluj.

Naționala U21 este una plină de talent și acest dar nu trebuie risipit. Când ai jucători precum Dennis Man, Florinel Coman, Ianis Hagi sau Adrian Petre acolo în față, golul pare doar o chestiune de timp. În poartă, cu o maturitate excepțională, Ionuț Radu este liderul adevărat al acestei generații. Iar la tineret până și apărarea, punctul nevralgic de mai mereu al fotbalului românesc, pare a funcționa la parametrii înalți. Nu mai spunem de o linie de mijloc care îmbină tenacitatea unui Oaidă cu imaginația unora ca Moruțan și Cicâldău. Sună prea bine pentru a fi adevărat, dar realitatea este că viitorul sună în sfârșit bine.

Dar cum menținem vie această veritabilă flacără a speranței? Cum ne asigurăm că nu pierdem și această generație, ca multe altele înaintea ei? Poate pentru început nu ar mai trebui să fim așa de pesimiști. Nu puțini au fost cei care au făcut o veritabilă sărbătoare din necalificarea puștilor de la U19, mai ales pentru că „ar fi luat Burleanu meritele”, dar și din rațiuni de „v-am spus eu, nu avem cu cine”, deși adevărul este că am fost la doar câteva minute distanță de o mare performanță și că poate doar lipsa de maturitate a dus la ratarea la mustață a unei calificări puțin scontate. Și poate că mulți alții ar fi jubilat dacă Portugalia ar fi egalat pe final sau dacă România nu ar fi trecut de Bosnia. Acest pesimism se transferă de multe ori și jucătorilor, mai ales la vârsta aceasta, și este resimțită ca o presiune (inutilă) care nu de puține ori devine factorul decisiv în ratarea obiectivelor.

Apoi, dacă băieții de la tineret dau dovadă de maturitate și profesionalism, poate că ar fi cazul ca și cluburile de la care provin să le urmeze exemplul. Excludem de aici Viitorul, club care are marele merit de a promova în mod constant tinerii, de a le da încredere și de a-i crește pe aceștia cu un spirit altfel, mai apropiat de cerințele din Occident. Excludem de aici, desigur, și cluburile din afară, pentru că jucătorii care vin de acolo par avea un alt ABC al fotbalului decât restul. Dar vorbim de cluburi precum CFR Cluj, CSU Craiova, Dinamo sau FCSB, de pildă. Și de celelalte din Liga 1 care ar putea furnzia în viitor jucători la loturile de tineret și juniori.

Cluburile de top de la noi, dar nu numai, ar trebui să dea credit, în mod constant, tinerilor și să nu-i pedepsească la prima eroare cu exiluri prin tribună sau prin ligile inferioare. Critica, dar și lauda trebuie folosite cu grijă, pentru că orice exces poate duce la ratarea carierei unui jucător. Încă odată trebuie spus, poate că psihicul, și nu talentul este cel care decide viitorul unui jucător la vârste atât de fragede. Pentru asta este nevoie de antrenori curajoși și de conducători mai răbdători și mai puțin vocali.

Așa cum cluburile s-au învățat cu regula U21, unele dintre obținând apoi și profituri frumușele datorită ei, o creștere a numărului de jucători U21 impuși în primul 11 nu ar trebui să fie ceva de speriat, ci din contră poate un moment în care formațiile de la noi ar trebui să se concentreze mai mult pe creșterea jucătorilor și nu pe importuri en gross a unor fotbaliști din afară, din locuri din ce în ce mai exotice. Sigur, academiile de fotbal nu sunt un lucru ieftin, soluția unor importuri e mereu mai la îndemână, dar pe termen lung aceste „fabiricuțe” ar putea aduce venituri importante, mai ales pentru cluburile mai mici, învățate prost să trăiască doar din drepturile TV.

Și mai este un lucru de zis. În orice proces de creștere și învățare, „arderea” unor etape poate avea consecințe nefaste. De aceea, promovarea jucătorilor din actuala generație de U21 la naționala mare trebuie să vină treptat, în funcție de nevoi, și nu in corpore, cum poate că mulți microbiști își doresc în acest moment. Nivelul este altul, presiunea la fel, iar ideea de bază este că pentru fiecare jucător va veni momentul în care să facă acel salt valoric decisiv către cei „mari”, visul lor de mici copii. Până atunci, cuvintele-cheie trebuie să fie optimismul, răbdarea și profesionalismul. Doar așa putem menține și crește această generație altfel.

sursă: frf.ro

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 16 Mar. 2024

Lazio, un butoi cu pulbere: Immobile, atacat de fani; clubul s-a solidarizat cu el, dar Lotito îl critică

 Demisia antrenorului Maurizio Sarri a fost doar aperitivul la Lazio. 

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.