Povestea uitată a Arieșului Turda, una dintre cele mai surprinzătoare câștigătoare de Cupa României

Autor: Pompiliu Constantin

Izvorât din Munții Bihorului, râul Arieş se unduiește spectaculos la vale, iar drumul său e marcat pe alocuri de localități pitorești.

Turda este una dintre ele, iar oamenii din Țara Moților au îndrăgit și apa învolburată și berea și fotbalul. Așa se întâmplă că tocmai de la 1907, orașul cu aproximativ 15 000 de suflete și-a încropit o echipă de fotbal, care a preluat numele râului, ca reper simbolic.

Turda era un centru economic important al zonei, iar de la 1880 avea și fabrică de bere, așa că apariția fotbalului în oraș a fost cumva naturală.

Numai că echipa locală nu a avut vizibilitate la nivel național în perioada interbelică. Ba chiar, înainte de Al doilea război mondial a și avut perioade de inactivitate.

Instaurarea comunismului și importanța acordată echipelor muncitorești a resuscitat și echipa de fotbal Arieșul Turda în anii 50.

În 1960, formația antrenată de Ștefan Wetzer a promovat în Divizia B. Ceea ce avea să urmeze nu a fost anticipat de nimeni.

Sezonul 1960-1961 a fost o poveste de tipul David vs. Goliat. Arieșul Turda a a ocupat locul șase în seria a treia a Diviziei B, ceea ce era o performanță, însă marea uluială a fost generată în Cupa României.

Echipa din Țara Moților a trecut pe rând de Corvinul Hunedoara (2-0) în șaisprezecimi, Penicilina Iași (7-1) în optimi, Știința Timișoara (2-1) în sferturi și UTA (3-0) în semifinale.

Finala i-a adus în față Rapidul, la 12 nioembrie 1961, pe stadionul Republicii. Giuleștenii constituiau cea mai iubită echipă a vremii, în condițiile în care Dinamo și CCA abia apăruseră. Toată lumea percepea finala ca fiind dezechilibrată.

În inerția entuziasmului generat de un stadion plin de rapidiști, echipa giuleșteană a marcat prima, în minutul 24, prin Nicolae Georgescu. La pauză, Rapidul părea în control, numai că repriza secundă a fost halucinantă. Într-un singur minut, Arieșul Turda a înscris de două ori.

Prima reușită a echipei transilvănene a venit în minutul 51, din penalty, când Vasile Băluţiu l-a învins pe portarul rapidist Gheorghe Dungu. La câteva zeci de secunde, acelaşi Băluţiu a marcat al doilea gol al formaţiei din Turda.

Până la final, rapidiștii au atacat în valuri, dar divizionara secundă a conservat rezultatul și a câștigat Cupa României, devenind una dintre cele mai neașteptate echipe care ridică trofeul. Arieșul Turda a devenit prima echipă care a câştigat Cupa României fără să joace vreodată în prima divizie.

Fotbaliștii care au jucat în acea finală sub culorile Arieșului au fost: Vasile Suciu (portar), Eugen Pantea, Ioachim Zăhan (fundași), Alexandru Vădan, Eugen Luparu, Ion Onacă (mijlocași), Vasile Mărgineanu, Vasile Pârvu, Dionisie Ursu, Vasile Băluțiu și Liviu Husar (înaintași).

După acest moment, Arieșul Turda a intrat într-un con de umbră, timp în care a tot oscilat cu prezențeiar în a treia divizie și al doilea eșalon. La exact 20 de ani distanță, echipa din județul Cluj a fost aproape să repete performanța. În sezonul 1980-1981, Arieșul Turda a ajuns până în semifinale.

După un parcurs spectaculos, în care le-a eliminat pe FC Baia Mare, Sportul Studențesc și Steaua, turdenii au fost învinși de Poli Timișoara, 1-2, la Oradea. În acel an, Universitatea Craiova a câștigat trofeul, după 6-0 cu gruparea bănățeană.

Acesta a fost ultimul moment de glorie al echipei din Țara Moților. Treptat, clubul Arieșul Turda s-a afundat în ligile inferioare, dar a păstrat speranța că la un moment dat va renaște.