Interviu exclusiv cu Andreas Ivan, mijlocașul lui SV Waldhof Mannheim, fost internațional de juniori pentru România și Germania

Autor: Viorel Berbece

La 23 de ani, Andreas Ivan traversează cea mai bună perioadă a carierei. Jucătorul care are cetățenie româno-germană și care a reprezentat, la nivel de juniori, atât țara de origine, cât și cea de adopție, este unul dintre cei mai buni jucători ai divizonarei a patra germane SV Waldhof Mannheim, o echipă ce evoluează pe un super stadion.

Școlit în fotbal în Germania, Ivan și-a petrecut toată cariera de până acum în țara lui Beckenbauer, dar ar putea reprezenta un nume interesant pentru echipele mari din Liga I pe viitor, mai ales că talentul, dar și cifrele din acest sezon sunt de partea sa. 

Ivan și-a făcut junioratul la VfB Stuttgart, Karlsruhe și Stuttgarter Kickers, debutând în fotbalul mare la cea din urmă. A trecut apoi pe la Rot-Weiss Essen și Wuppertaler SV, iar din vară îmbracă, cu evoluții excelente, tricoul lui SV Waldhof Mannheim 07, echipă din Regionalliga Sudwest.

Trecut pe la naționalele de U17 și U21 a României, dar și pe la cea de U19 a Germaniei, inventivul mijlocaș al lui Waldhof Mannheim a  fost de acord să ne vorbească în exclusivitate despre fotbalul din țara sa de adopție, precum și despre planurile sale de viitor.

Ziarul de Sport: Un sezon 2017/2018 foarte bun pentru tine până acum, cu şase goluri şi patru pase decisive, în 22 de meciuri de campionat. Pare că ai ales bine în vară,nu-i aşa?

Andreas Ivan: În primul rind vă mulţumesc pentru faptul ca v-aţi gândit la mine. Răspunsul la intrebare este cu siguranţă da, am ales bine. Am găsit la Mannheim o echipă frumoasă, colegii m-au primit foarte bine, conducerea de asemenea. Mi-au creat condiţii foarte bune pentru un fotbalist care doreşte să se dezvolte în plan sportiv.

Ziarul de Sport: Cât de mult contează pentru tine că lucrezi cu un antrenor care te cunoaşte din perioada Stuttgarter Kickers, dar şi unul care reprezintă mult pentru suporterii lui Manheim, totodată?

Andreas Ivan: Contează, evident, mai ales că Bernhard Trares are experientă mare, el antrenând și în Bundesliga,  la Hamburg. Este profesor de fotbal, deci are și o importantă pregătire teoretică. Învăţ în fiecare zi câte ceva de la el. Mi-a dat și multă libertate de exprimare în joc, are o concepţie influenţată de stilul latin, mai creativ, ceea ce mă avantajează. În plus şi comunicarea dintre noi e foarte bună. Suporterii îl respectă mult şi au mare incredere în el și sunt convins că impreună vom reuşi să promovăm anul acesta

Ziarul de Sport: Pentru cei care poate nu cunosc foarte bine fotbalul german,cum ţi se pare ţie nivelul din liga a patra? Şi cit de sus crezi că ar fi echipa la care joci în fotbalul românesc. de pildă ?

Andreas Ivan: În primul rând, condiţiile sunt infinit mai bune aici, se ştie, de la pregatire, la cele fiinanciare și așa mai departe. Avem stadion nou de 28.000 de locuri, suporterii vin în număr mare la meciuri.

Nu am mai urmarit meciuri din campionatul românesc în ultimul an, dar prietenii mei din ţară care urmăresc meciurile mele (sunt transmise în direct pe youtube) mi-au spus că echipa mea ar face faţă Ligii 1. Vă propun să urmariţi două-trei meciuri din liga a patra din Germania și vă veţi convinge că nivelul e bun. Regionalliiga are jucători profesionişti, care sînt plătiţi bine, mult mai bine decât la multe echipe din România, din Liga I chiar!

Ziarul de Sport: Ai jucat întreaga carieră în Germania. Dar a existat vreun interes și din România pentru tine? Ţi-ai dori o mutare in Liga I pe viitor ?

Andreas Ivan: Am avut ceva intenţii în acest sens, dar cine m-a propus in România s-a lovit de o problemă: cei care hotărau transferurile la cluburi au refuzat orice discuţie, motivind ca n-au cum să transfere un jucător din liga a patra din Germania în Liga I din România. Eram de acord să vin la probe, dar nu au acceptat nici măcar aşa. Cam asta a fost...

Ziarul de Sport: Ai reprezentat Germania la juniori, jucând alături de nume ca Selke sau Brandt. În selecţionata de tineret a României ai ajuns poate prea târziu, când deja nu mai puteai reprezenta ţara în prea multe jocuri, din cauza vârstei. Cum a fost pentru tine să reprezinţi atât ţara de origine, cât și cea de adopţie, în care ţi-ai insuşit ABC-ul fotbalului ?

Andreas Ivan: Am fost fericit să joc pentru amândouă. Eu am jucat și pentru Romania U17 in cinci meciuri, pe când era antrenor Cristian Sava. La U21 m-a propus Cătălin Parfene, de la departamentul de scouting al FRF, căruia îi mulţumesc foarte mult pentru ceea ce a făcut pentru mine.E un om deosebit, care a făcut lucruri foarte bune pentru echipele de juniori ale României, căutând și urmărind dintr-o pasiune extraordinară sute de juniori români din toată lumea.

Apoi m-a urmărit Aurel Ţicleanu și m-a propus lui Cristi Dulca. Sunt convins că aş fi putut ajuta echipa dacă aş fi fost folosit mai mult, dar aşa a hotărât antrenorul. În orice caz, eu le mulţumesc pentru convocări. De câte ori am venit la naţionala României m-am simţit foarte bine în mijlocul colegilor, pentru mine era o mare bucurie. Mi-am făcut prieteni foarte buni, vorbesc cu ei din când în când, mai ales cu Alex Păun de la CFR Cluj și cu Valentin Cojocaru de la Viitorul.

Ziarul de Sport: Te-ai simţit dezamăgit în vreun moment de faptul că nu ai jucat mai devreme în „tricolor” ?

Andreas Ivan: Am avut și dezamăgiri când simţeam că pot să ajut şi nu mi s-a dat ocazia, dar rămân cu aspectele bune din tot ce a fost. Au fost într-adevăr şi lucruri urâte, dar prefer să le păstrez pentru mine.

Ziarul de Sport: Spuneai că nu urmăreşti ce se întâmplă în fotbalul românesc. Dar ești totuși la curent cu situația din clasament, de pildă? Şi dacă da,ai vreo echipă preferată,la care poate ai vrea să şi joci in viitor ?

Andreas Ivan: Cum spuneam, în ultimul an n-am mai văzut niciun meci din Liga I, doar ceva rezumate, dar sunt la curent cu ceea ce se întâmplă. O echipă preferată?Cum să nu! Dinamo Bucureşti. Are cei mai tari fani. Urmăresc mereu ce scenografii fac si cu câtă patimă işi iubesc echipa. Sunt convins că Dinamo va redeveni ce a fost, și anume o mare echipă a fotbalului românesc .Mi-aş fi dorit să joc la ei, cine şti, poate într-o zi...

Ziarul de Sport: Eşti un fotbalist tehnic, poate o calitate specifică multor jucători proveniţi de la Piteşti, dar totodată se vede si şcoala germană în jocul tău. Pentru cei care nu te-au văzut jucând, tu cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

Andreas Ivan: N-am apucat să și joc la Piteşti, pentru că am plecat în Germania la doi ani, dar ştiu despre marele Dobrin, mi-a povestit tatăl meu. În plus, l-am văzut jucând pe Mutu, așa că ştiu că la Piteşti a fost o şcoală foarte bună de fotbal.

Un avantaj pentru mine e că sint ambidextru, pot să joc pe ambele părţi ale terenului, deobicei joc mijlocaş de bandă, dar am jucat și mijlocaş central, chiar şi fundaş dreapta. Cel mai mult îmi place să joc în atac. Cu fizicul eu spun că stau bine, am viteză bună, tehnică în regim de viteză. În schimb, am de lucrat mai mult la faza de apărare și de plasament. Cred că am făcut progrese mari sezonul acesta, dar muncesc în permanenţă la toate capitolele. Vreau să fac in teren cât mai mult şi cât mai bine din ceea ce-mi spune antrenorul. Lucrez mult şi suplimentar, în afara antrenamentelor.

Ziarul de Sport: În România, multe stadioane sunt în paragină. Publicul lipseşte şi el, în majoritatea cazurilor. În Germania situaţia este diametral opusă, indiferent de ligă,aş spune .Crezi că e şi acesta un secret al fotbalului german, această relaţie fantastică între club si fani?

Andreas Ivan: Ştiu situaţia bazelor sportive şi a conditţilor proaste din România. Diferenţele sunt uriaşe. Aici în fiecare sat sunt terenuri de fotbal, de atletism, săli de sport, sunt mii de cluburi de copii și juniori. Baza de selecţie e foarte mare. Referindu-ne doar la stadioane, în România, acolo unde s-au făcut, vin suporterii, dacă nu sint condiţii unde să te duci? Aveţi dreptate, suntem foarte mult in urmă, nu există termeni de comparaţie.

Ziarul de Sport: Ce echipă preferată ai in Germania? Şi unde te-ai simţit cel mai bine până acum? Poate şi o amintire aparte din trecutul tău fotbalistic, dacă îţi vine ceva în minte.

Andreas Ivan: Din Germania îmi place foarte mult Borussia Dortmund. Şi Waldhof Mannheim, unde mă simt excelent, cel mai bine de până acum..

Amintiri frumoase am multe. Golul marcat lui Inter Milano, într-un amical jucat în Italia, când jucam la Stuttgarter Kickers, câştigarea locului I - campion al Germaniei cu selecţionata landului Baden-Wurttemberg la U19, în anul 2012, câștigarea Cupei Rinului în 2016 (Niederrheinpokal), când jucam la Essen, împotriva lui Wuppertal sau turneele internaţionale câștigate la juniori. 

Ziarul de Sport: Sunt destul de mulţi români în sectorul juvenil al fotbalului german. Ce sfat ai pentru ei, cum crezi că pot ei să-şi facă un nume în fotbalul german, mai ales că în ultimii ani,românii ajunşi în Bundesliga au dezamăgit pe linie?

Andreas Ivan: Ciprian Marica a fost cam ultimul care s-a prezentat cum trebuie la cerinţele actuale ale fotbalului german. Este iubit la Stuttgart și acum. Alex Maxim cred că nu a dat tot ce putea.Nu ştiu de ce. Dacă vin fotbalişti direct din România, cred că nu au o educaţie tactică la nivelul cerinţelor germane ș nici pregatire fizică, poate și o mentalitate diferită. Sau pur şi simplu nu se acomodează cu spaţiul german, deşi le suint create toate condiţiile.

Pentru juniori există o singură reţetă: muncă multă și seriozitate. Enorm de multă muncă, aș spune.Şi sacrificii. Fără astea nu se poate. Am si eu doi frati mai mici care joacă şi ei fotbal și luptă să ajungă fotbalişti. Mereu le spun din experienţa mea că trebuie să muncească foarte mult,să înveţe, să fie serioşi şi atunci pot spera că vor ajunge fotbalişti.

Ziarul de Sport: În final, un mesaj pentru toţi cei care te susţin, dar şi o promisiune pentru microbiştii români,cu care poate te vei intâlni în viitor, fie în Liga I, fie la meciurile naţionalei mari ?

Andreas Ivan: Vă mulţumesc din nou pentru că v-aţi gândit la mine. Mi-aţi făcut o mare bucurie. Pentru cei care m-au susţinut și mă susţin în continuare, vreau să le spun că îi iubesc și le promit că nu-i voi dezamăgi. Vreau neapărat să-i mulţumesc lui Marcel Raducanu pentru tot ceea ce m-a invăţat şi părinţilor mei, care au făcut multe sacrificii pentru noi. Pentru microbiştii români, le doresc să aibă cât mai repede stadioane noi şi echipe care să le aducă bucurii. Din toată inima mi-aş dori să-i reintâlnesc!

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !