Exclusiv. Interviu cu Daniel Bâlteanu, crainicul Timișoarei Saracens: „Trebuie să fii omul care ridică tribunele în picioare în momentul în care echipa nu o face”

Autor: Daniel Samoilă

Ziarul de Sport vă oferă un interviu în exclusivitate cu Daniel Bâlteanu, care este în prezent crainicul echipei de rugby Timișoara Saracens. El are 34 de ani, e născut în Filiași (oraș care are echipă și în liga a 3-a) și îi place rugby-ul, fotbalul, săriturile cu schiurile și fotbalul american.

La fotbalul e fanul echipei Manchester United, la rugby o susține pe Timișoara Saracens și la fotbal american pe New England Patriots.

De asemenea, s-a stabilit în Timișoara din 2002, iar în presa sportivă lucrează din 2004. Este și un admirator al futsalului și comentează meciurile Informaticii Timișoara din liga națională.

Ziarul de sport: Cum ți-ai descoperit această pasiune?

Daniel Bâlteanu: Totul a început de la presa sportivă. Am lucrat în domeniu până prin 2015, când am ajuns la opiniatimișoarei.ro și am schimbat macazul, sa zic așa, pe administrație. Cum a început exact, nu mai țin minte. Ce imi amintesc e că în acea toamnă a lui 2015, un alt coleg, Gabriel Toth, m-a sunat sa îmi spună că cei de la Timișoara Saracens au nevoie de un crainic de stadion pentru meciul care urma.

El ar fi trebuit să fie la microfon și nu putea ajunge, și atunci am mers eu. Era un meci pe stadionul Gheorghe Rășcanu, în Ronat, nu pe Dan Păltinișanu, unde echipa mai joacă acum marile partide. Nu a fost deloc greu pentru că pe băieți îi cunosteam, iar la rugby oricum veneam cu plăcere.

Ziarul de Sport: E greu să fii crainic în România? Cum te văd oamenii?

 Daniel Bâlteanu: Depinde de ce fel de meci ai parte, zic eu. Și să explic ce vreau să spun. Partidele din Superliga de rugby mi se par mai ușoare pentru că știu jucatorii, chiar daca nu pe toți. La unii nici nu trebuie să mă uit la număr pentru că îi recunosc după anumite trăsături. Nu ai cum sa nu îi știi pe Bidzina Shamkaradze, Kuselo Moyake, Stelian Burcea, Vlad Badalicescu sau pe Florin Vlaicu de exemplu.

Dar alte partide pot fi dificile, și aici vreau să dau exemplu duelurile dintre Timișoara Saracens și Pataro Calvisano, atât cel din 2015, cât și cel din 2017. Echipă frumoasă, puternică, bine așezată a italienilor, mai ales cea din 2017, dar cu greu recunoșteai jucătorii. Când stai in cabina de pe Dan Păltinișanu, și jucătorul are pe tricou un număr cât palma, și atacă pe tușa opusă, îți e greu să vezi cine înscrie sau ce jucător a făcut o eroare și arbitrul a oprit jocul.

Recunosc că la meciul din 2017 am avut nevoie de binoclu să anunț marcatorii sau schimbările în duelul cu italienii. Aici apar dificultățile, când nu vezi numărul de pe tricoul unui jucător și nu știi exact dacă a înscris el sau nu.

Cât despre spectatori? Câteodată mă felicită, alteori îmi cer să încurajez echipa de mai multe ori la microfon. Dar, sincer să fiu, prefer ca oamenii să nu imi dea mie atenție și să îi încurajeze pe cei din teren. Pe ei vin să îi vadă.

Ziarul de Sport: Cum se comportă un crainic la meci?

Daniel Bâlteanu: Nu pot să vorbesc pentru alți colegi care sunt la microfon pe alte stadioane din țară. Poate fiecare are stilul său de lucru. Eu încerc să ajung la stadion cu o oră și jumătate sau două înainte de meci. Rar se întamplă să ajung mai târziu, și de fiecare dată am informații pregătite și de obicei îmi iau doar echipele. După ce ajung la stadion, fac câteva probe de sunet și stabilesc un 'desfășurător' cu ce trebuie făcut înainte de meci.

Când vorbesc eu, când trebuie să punem imnul echipei sau dacă e vreun anunț special, când trebuie să îl fac. Îmi repet o dată sau de două ori echipele pentru a citi corect numele, și aștept meciul. Au fost cazuri în care am mers la banca formației vizitatoare să îi intreb pe antrenori cum se pronunță unele nume, pentru a evita greșelile. Așa consider eu că trebuie să procedez.

În timpul meciului sunt anunțurile normale, dar recunosc că au fost momente în care am reacționat și eu la unele faze ca un suporter. Tot timpul sunt însă atent să nu fie deschis microfonul.

Ziarul de Sport: Cât te pregătești pe zi pentru a face această meserie?

Daniel Bâlteanu: Faptul că lucrez în presă ajută foarte mult. Pregătirea meciului e cea care îți ia timp, și eventual să ai grijă să nu răcești până în ziua partidei, sa ai totuși voce. Dacă meciul se joacă sâmbătă, de obicei încep de luni seara să imi caut informații. La fotbal e mai ușor, însă la rugby îți trebuie timp pentru că nu există informații adunate într-un singur loc. Când e vorba de fotbal, cauți pe google și găsești site-uri de statistică sau date despre istoricul întalnirilor mai ușor.

La rugby sunt puține site-uri cu informații, și nu toate sunt actualizate. Și literatura de specialitate este una destul de săracă. De multe ori trebuie să ma bazez pe datele strânse de mine în ultimii ani, pentru că tot timpul vreau să spun ceva în plus suporterului. Îi poți spune câte victorii sau înfrângeri are Timișoara în fața unei formații anume, dar în opinia mea e la fel de bine să îi spui câ un anumit jucător își sărbătorește ziua de naștere sau că e la prezența cu numărul 50 în tricoul Timișoarei.

Ziarul de Sport: Ce obiective are Timișoara Saracens în 2018?

Daniel Bâlteanu: Întrebarea asta cred că ar fi mai potrivită pentru cei care conduc clubul atât în compartimentul administrativ, cât și în cel sportiv. Dar dacă tot m-ați intrebat, o sa răspund. În ultimii ani această echipă, în opinia mea, a devenit unul dintre simbolurile orașului. Timișoara Saracens a dominat, spun eu, autoritar ultimii 6-7 ani în rugby-ul românesc și i-a obișnuit pe oamenii de aici din oraș cu victoriile, cu trofeele și cu meciurile mari.

Cred că obiectivele echipei rămân trofeul Superligii, Cupa României și Cupa Regelui, dar și mai important, calificarea în grupele Challenge Cup. Ultimul obiectiv este poate și cel mai greu, mai ales că în fața băieților se află Batumi, o echipă care ne-a invins în 2017. Acum e o întâlnire în dublă manșă și se poate întampla orice. Sper ca Timișoara să ajungă din nou în grupele Challenge Cup, iar la toamnă să vedem alte mari echipe ale Europei pe Dan Paltinișanu.

Ziarul de Sport: Care este primul meci în postura ta de crainic?

Daniel Bâlteanu: Primul meci sincer să fiu nu mai țin minte exact cu cine a fost. Cred că CSM Olimpia București, pe stadionul Gheorghe Rășcanu. Ce imi amintesc e că în ultimii 3 ani am văzut multe meciuri frumoase făcute de Timișoara Saracens.

Unul dintre cele mai frumoase momente le-am trăit în 2016, când baietii au câștigat finala Cupei României, chiar pe Dan Paltinișanu. A fost 37-12 și trebuie sî spun ca mă uitam la tabelă și nu-mi venea să cred că aia era diferența între noi si Baia Mare. Iar la final am avut și plăcerea să îl prezint pe Alex Țăruș, care atunci a jucat ultimul lui meci pentru Timișoara Saracens, înainte de plecarea la Beziers.

Ziarul de Sport: Ce echipă din rugby îți place din Europa (sau din lume)?

Daniel Bâlteanu: Timișoara Saracens....Și bineînteles clubul mare, Saracens London. În rest, ca și în fotbal, ramâi cu câte un meci în minte din fiecare sezon. Anul acesta, în octombrie, în Champions Cup, am prins un Munster cu Racing 92, o partidă în care am văzut doua defensive superbe. Era 0-0 după o oră de joc. În cele din urmă au câștigat irlandezii la un eseu diferență.

La nivel de echipe naționale, lăsând la o parte Noua Zeelandă, îmi place Japonia. Am văzut la finalul lui noiembrie meciul lor cu Franța. Câtă determinare pot să aibă și câtă viteza în joc. Abia aștept să văd echipa asta la Cupa Mondială de anul viitor.

Ziarul de Sport: Cum ți se pare naționala de rugby a României în acest moment? Sunt șanse să vină la Timișoara în viitor?

Daniel Bâlteanu: Nu am putut urmări în totalitate testele din toamnă, dar cred că avem o națională bună. Băieții veniți din emisfera sudică și naturalizați au adus un plus de valoare naționalei noastre. Iar la echipele de club, cred eu, că jucătorii români tineri au crescut și ei odată cu stranierii. Și primul nume care imi vine în minte e Marius Simionescu. Puștiul ăsta a crescut enorm în ultimul an și iată-l ajuns în atenția naționalei mari, și la fel și Vlad Zaharia.

Eu i-am menționat doar pe ei doi, pentru că sunt aici la Timișoara, dar sunt convins că mai sunt rugbysti tineri și de calitate și la alte cluburi. Și mă gândesc și la Claudiu Pelin sau Marcel Rusu, care acum sunt la Dinamo cred. Ei au făcut parte din echipa cu care Timișoara Saracens a câștigat anul trecut și titlul la tineret. Sunt convins că mai sunt și alții, dar totul depinde de cum vor avea grijă de ei responsabilii din rugby-ul românesc.

Ziarul de Sport: Un mesaj pentru cei care ar dori să devină crainici la stadioane.

Daniel Bâlteanu: Înainte de toate, să iubească sportul. Indiferent că e vorba de rugby sau de fotbal. Să fie cât mai natural în exprimare. Crainicul trebuie sa fie omul care ridică tribunele în picioare în momentul în care echipa nu o face. E un fel de șef de galerie și el.