Interviu exclusiv cu handbalistul Alex Laslo (AHC Potaissa Turda): La anul, în națională! Apoi alături de Karabatic, cine știe?

Autor: Viorel Berbece, Tibi Demeter

Când pronunți Laslo în handbalul românesc, spui de fapt talent. Pentru că atât Cristina, cât și fratele ei geamăn, Alex, posedă calități remarcabile pentru acest sport. Și dacă sora a plecat deja la un club mare, de ce n-ar exploda și fratele în sezonul următor? Aflați amănunte în cele ce urmează, chiar de la centrul de 21 de ani  (1,87 m și 85 kg) al lui AHC Potaissa Turda.

 ZdS: De la dansuri populare la…handbal! Cam așa a început povestea voastră, a gemenilor Laslo. Cum ați ajuns amândoi la handbal și ce ai simțit când ai pus prima dată mâna pe mingea pe care acum ai ajuns să o stăpânești la perfecție? Te gândeai atunci că o să ajungi la acest nivel?

A.L: Da, am ajuns la handbal dintr-o joacă. Noi eram doi copii foarte activi și am zis că de ce nu, oricum nu aveam talent la dansuri (râde)! Sincer, nu mă gândeam că o să ajung la acest nivel la început.

ZdS: Potaissa a avut prestații foarte bune în toate competiţiile în care a fost implicată, dacă acestea ar fi fost încununate cu un succes în finala Challenge Cup, atunci ar fi fost considerate, pe merit, drept excepționale. Cum cataloghezi sezonul trecut pentru tine, al doilea ca profesionist, dar și performanțele echipei, în general?

A.L: Da, așa e, a fost un an excepțional pentru echipă chiar dacă nu am reușit să câștigăm finală Challenge Cup. Pentru mine individual a fost un sezon cu multe accidentări, am început sezonul accidentat și așa l-am și terminat, din păcate. Am prins destul de puține meciuri, dar zic eu că în cele în care am evoluat am făcut-o bine. Cât despre performanțele echipei cred că nu mai e nevoie de cuvinte, a fost clar cel mai bun sezon. 

ZdS: Apropo de Challenge Cup, cum a fost experiența unei finale europene? Dar și a drumului până acolo, mai ales acea revenire fantastică cu Valur?

A.L: Da, în finală chiar a fost o sărbătoare! Am jucat în fața a 3000 de spectatori care au făcut o atmosferă foarte frumoasă. A fost o experiența cu care nu prea te întâlnești în fiecare an . Drumul până în finală a fost unul foarte greu pentru că s-au adunat multe meciuri întrucât am fost angrenați pe toate trei fronturile și am făcut o figură frumoasă peste tot. Iar revenirea cu Valur nu a fost o întâmplare! Toată lumea a crezut că se poate realiza, de la staff, jucători, până la suporteri, care ne-au purtat spre victorie!

ZdS: Cum este pentru tine să joci într-o echipă tânără, cu jucători români într-o proporție covârșitoare și cu un antrenor precum Horațiu Gal. Simți că este mediul propice pentru performanțe și mai mari, atât pe plan colectiv, cât și individual?

A.L: Da, bine zis, cred că este un mediu propice pentru performanță, atât colectiv cât și individual la Turda și asta s-a demonstrat în ultimi ani prin rezultatele obținute. Iar eu vreau să răsplătesc încrederea oferită, atât de antrenor, cât și de club și suporteri.

ZdS: Pentru sezonul viitor ce îți propui, mai ales că sunt multe voci care spun că o convocare la echipa națională de seniori nu e departe!

A.L: Pentru sezonul următor îmi doresc doar să fiu sănătos și să evoluez cât mai mult, să ajut echipa să-și îndeplinească obiectivele. Iar o convocare la echipa națională este un obiectiv personal pe care sper să îl ating , de ce nu chiar de sezonul viitor!

ZdS: Te-a surprins faptul că sora ta a ajuns la Buducnost sau te așteptai să plece încă de acum la o echipă de top din Europa? Crezi că va prelua rolul ceilalte Cristina, marea Neagu, care a dus echipa din Muntengru atâția ani în spate?

A.L: Nu m-a surprins deloc, să știți! Chiar așteptam să facă pasul acesta și cred că este momentul cel mai bun pentru ea să joace la o echipă de top din Europa. Sunt convins că va prelua  rolul avut de Neagu și că o să  facă treabă bună  la Buducnost.

ZdS: Tu în ce campionat de top ți-ai dori să evoluezi? Și alături de cine?

A.L: îmi doresc să evoluez în puternicul campionat francez, alături de marele Nikola Karabatic!

ZdS: Cum ar arăta, în viziunea ta, un prim 7 ideal în handbalul mondial? Dar în cel românesc?

A.L: Extremă stânga: Uwe Gensheimer, inter stânga  : Nikola Karabatic, centru : Daniel Narcisse. inter dreapta : Laszlo Nagy,  extremă dreapta: Luc Abalo, pivot : Aguinagalde, portar: Omeyer. Iar în handbalul românesc s-au făcut destule sondaje și s-au votat cei mai buni (Alex se referă aici la sondajul de pe site-ul handbalvolei, în care echipa sezonului, pe baza voturilor, a fost aleasă după tiparul de mai înainte: Negru, Esteki, Cutura, Vrankovic, Mihalcea, Mocanu, Irimuș, vezi aici - n.r.). Aș face, totuși, o mică schimbare, colegul meu de la Potaissa Turda, Răzvan Pavel, să fie în extrema stângă (râde)!

ZdS: Simți că handbalul masculin românesc se va întoarce în elită în anii ce vor urma? Venirea și startul bun al lui Xavi Pascual ne-a dat mari speranțe, apoi totul s-a terminat cu înfrângerea dureros de categorică în fața Belarusului…

A.L: De revenit în elită prea curând e clar că e foarte greu. Dar de calificat la turneele finale, cred că vom reuși asta în mod constant în viitorul apropiat și că și acolo vom face meciuri bune.

ZdS: În final, spune-mi de ce ar trebui părinții să își dea copiii la handbal și ce mesaj ai pentru susținătorii tăi!

A.L: Cred că părinții ar trebuie să-și îndrume copiii către sport în general, nu doar către handbal. Pe mine handbalul m-a ajutat să mă dezvolt și maturizez mai repede și de aceea l-aș recomanda oricui. Iar pentru susținătorii mei: vă mulțumesc tare mult pentru toată susținerea voastră de până acum, rămâneți alături de mine și pe mai departe și nu vă voi dezamăgi!

SURSĂ FOTO: inTurda.ro

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !