Interviu exclusiv cu atacantul Marian Vlada (Afumați), unul dintre golgheterii ligii secunde, despre finalul de sezon, dragostea pentru Rapid și momente amuzante din carieră

Marian Vlada este unul dintre cei mai prolifici atacanți din liga a doua în sezonul trecut, deși a evoluat la o echipă fără pretenții, CS Afumați.

Format la juniorii Rapidului, vârful de 29 de ani a impresionat atât în liga a treia, dar și în divizia secundă.

A înscris 19 goluri în ediția precedentă de campionat pentru Afumați. Marian Vlada ne-a răspuns întrebărilor legate de situația sa, sezonul trecut din liga secundă, dar și despre situația Rapidului, echipa sa de suflet. În plus, fotbalistul ne-a dezvăluit și câteva momente amuzante din cariera sa.

Ziarul de Sport: Ai ajuns la final de contract cu Afumați ? Ce planuri ai ?

Marian Vlada: Mă pregătesc în continuare cu Afumați, pentru că aștept să avem o discuție, să vedem dacă vom continua. Eu mi-aș dori acest lucru, pentru că e un club stabil financiar. Sunt deschis însă la oferte.

Ziarul de Sport: Ai surprins sezonul trecut pentru că nu te cunoștea multă lume, chiar și la nivelul ligii a doua. Cum ți s-a părut competiția ?

Marian Vlada: A fost un pas mai dificil, dar ne-am descurcat bine. E diferență față de liga a treia. Acolo sunt mai multe dueluri fizice, e o duritate mai mare decât în liga a doua. Aici a fost mai bine pentru că adversarii te lăsau să joci, să te desfășori, abia în ultimii 30 de metri făceau presing. În plus, am și avut adversari cu experiență mai mare, mulți cu meciuri în Liga 1, echipe mai importante. Eu zic că nu ne-am făcut de râs.

Ziarul de Sport: Pe final ați avut chiar o serie bună și atunci ai reușit să marchezi cele mai multe goluri. Cum explici această zvâcnire de final de sezon ?

Marian Vlada: Păi cred că atunci ne-am atins noi cel mai bun nivel. Cred că dacă mai dura sezonul încă cinci-șase etape, puteam termina pe locul al treilea și să jucăm noi baraj pentru promovare. Nu cred că ne făceam de râs, cel puțin acasă. Cât despre mine și golurile pe care le-am dat, ele au fost rezultatul muncii colective. Noi am jucat într-un sistem în care toată echipa depindea de mine, cu un singur vârf. Așa că nu prea îmi permiteam să ratez. Eu sunt genul de atacant „ocazia și golul”. Sau cel puțin asta mi se cere.

Ziarul de Sport: Te așteptai să marchezi atât de mult ?

Marian Vlada: Nu, cel puțin la începutul sezonului, apoi am căpătat încredere. Mai ales că începusem cu acel 16-0 cu Șoimii Pâncota, iar eu nu am marcat. Acum îmi pare bine că nu am înscris pentru că mi s-ar fi scăzut acele goluri. Ulterior, m-am revanșat.

Ziarul de Sport: Cum ți s-au părut Bogdan Chipirliu și Adrian Petre, marcatori care au părăsit liga secundă pentru destinații mai bune ?

Marian Vlada: Jucători foarte buni. Au evoluat și împotriva noastră și sunt jucători cu calități. În plus, sunt și tineri. Adrian Petre chiar mi s-a părut remarcabil și cred că pasul ăsta spre un campionat străin îl va ajuta să crească, mai ales că a ales o echipă unde va avea ocazia să joace.

Ziarul de Sport: Cum e să joci pentru o asemenea echipă, care nu are prea multă vizibilitate la nivel național ?

Marian Vlada: Cred că e bine, pentru că am avut libertate în joc. Antrenorul ne-a și spus mereu să jucăm spectaculos, să ne bucurăm de meciuri. Noi mereu am jucat la victorie, deseori am riscat și poate că din cauza asta am pierdut, dar nu am vrut să fim genul de echipă care trage de un 0-0 sau care se apără. Cred că am și avut doar două rezultate de 0-0, iar asta mie mi-a plăcut.

Ziarul de Sport: Ai făcut junioratul la Rapid. De ce nu ai rămas acolo ?

Marian Vlada: Era aproape imposibil. Era o perioadă când la Rapid veneau jucători pe bani mulți, iar juniorii nu erau priviți ca o opțiune reală. Poate cu două-trei excepții. Abia prea târziu au realizat cei de acolo că unii dintre noi puteau fii soluții mai bune și probabil că mai ieftine decât respectivii străini. Eu aș fi jucat și gratis pentru Rapid, pentru că e echipa mea de suflet. Am jucat de la 10 ani la 18 ani la Rapid. Am locuit în apropiere de Podul Grant și am susținut Rapidul. Mergeam în deplasări prin toată țara după prima echipă. Am și făcut câteva antrenamente cu prima echipă pe vremea lui Răzvan Lucescu, dar doar atât.

Ziarul de Sport: Crezi că nu erai suficient de valoros ?

Marian Vlada: Poate că și asta. Nu știu. Oricum eu nu cred că sunt un jucător foarte talentat, dar am muncit destul de mult. Am compensat lipsa de talent cu experiența acumulată de-a lungul timpului. Odată ce înaintezi în vârstă ajungi să simți altfel jocul.

Ziarul de Sport: S-a zvonit că ai fost aproape de Rapid și în 2016.

Marian Vlada: Da, însă deja nu mai aveam la ce Rapid să joc. Nu mai putea fi resuscitat. Însă așa cum ți-am mai zis, aș fi jucat și gratis, pentru a-i ajuta, pentru a-mi îndeplini visul. Ar fi fost extraordinar să joc pentru prietenii din tribune cu care mergeam la meciuri pe Giulești sau în deplasări. Însă nu s-a putut. N-am avut norocul lui Adi Popa, spre exemplu. Am copilărit împreună, el era stelist, eu rapidist. El a reușit până la urmă să joace pentru echipa lui de suflet.

Ziarul de Sport: Cum anticipezi viitorul sezon din liga a doua ?

Marian Vlada: Cred că va fi mult mai greu. Deja vin niște echipe mai puternice din liga a treia, s-au mai cernut sezonul trecut și cele care nu aveau posibilități financiare în liga a doua, plus că se aude că vor fi și ceva bani dinspre FRF, așa că va fi o motivație în plus.

Ziarul de Sport: Care a fost cel mai amuzant moment din acest sezon ?

Marian Vlada: Cred că au fost mai multe. Însă unul tragi-comic îmi vine acum în minte. Cred că trebuia să plecăm pentru meciul cu Mioveni, în ziua jocului. Ne aștepta autocarul la Obor să ne ia, numai că nu avea voie să parcheze acolo. Poliția l-a reperat pe șofer și i-a cerut să plece de acolo. Șoferul i-a explicat polițistului că nu durează mult. Numai că eu și un coleg am întârziat, iar polițistul s-a enervat. Exact când am ajuns noi, polițistul nu l-a mai lăsat pe șofer să plece și a început să verifice actele mașinii, revizia tehnică și toate nimicurile. Nu ne mai lăsa să plecăm și noi eram în întârziere deja. Polițistul i-a spus șoferului că autocarul nu mai pleacă pentru că găsise o chichiță legată de el. Nici nu aveam de unde să facem rost de alt autocar. Până la urmă ne-a dat drumul, la limită, însă ne panicasem că nu mai ajungem la meci.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !