Fostul președinte Jean Pădureanu s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani / File de istorie pură ale Gloriei Bistrița

Autor: Emanuel-Daniel Sărmășan

 Jean Pădureanu, unul dintre cei mai controversați oameni din fotbalul românesc, totodată și cel mai longeviv președinte de club a încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în noaptea de 29 spre 30 decembrie la Spitalul Județean Bistrița, unde era internat de mai mult timp la secția de „Oncologie", suferind de cancer, apărut după ce alte boli și-au pus puternic amprenta, diabet și Alzheimer. 

Pe 31 iulie 2015, îmi aduc aminte că am debutat pentru prima dată în activitatea scritoricească cu materialul intitulat: „Mărire și decadență: Gloria Bistrița, mai mult decât un vis frumos...". Acesta a fost primul meu articol pe care l-am așezat cu migală și documentație pe pagina Ziarului de Sport. Stadionul plânge și pare părăsit de o grămadă de timp, o liniște cufundată în neant care cuprinde parcă întreaga țară, nu doar plaiurile bistrițene. 

Stadionul „Jean Pădureanu" este amplasat într-un cadru natural superb, arena fiind păzită de un parc plin de verdeață, mereu viu și captivant, pentru ca de cealaltă parte să putem asculta apa Bistriței, cum răsună din „adâncurile sale". De fiecare dată când vin pe jos, mai ales toamna, prefer să mă plimb prin parc, un loc care îți conferă o inspirație greu de descris. Pentru moment ai senzația că te afli lângă Nichita Stănescu și că simți foșnetul frunzelor sub picioare, sufletul căutând o permanentă meditație. 

Ultima oară când am văzut gazonul, tribunele.... toate parcă respirau un aer greu, atmosfera era una tensionată, neputința își spunea cuvântul. Am avut ocazia să discut cu o doamnă profesoară de Filosofie despre sport și despre factorul pur existențial în fotbal. La un moment dat, ea m-a întrebat: „Există termenul de fotbal romantic? Ce înseamnă mai exact în viziunea ta?" Fotbalul romantic îi are ca punct central pe eroii stadionului, pe acei performeri care au izbutit să-și calibreze acea naturalețe și au rămas în istorie, oferind o doză de candoare și parfum epocii respective. 

Dacă vă mai aduceți aminte, în perioada anilor '80, echipa națională de fotbal a României s-a pregătit sub privirea scrutătoare a lui Mircea Lucescu, în cadrul Bazei Sportive Gloria. Maestrul cronicar Ioan Chirilă îl descria pe Lucescu: „ (...) un antrenor fără pereche în România, cel mai modern antrenor cu putință".  Publicul bistrițean educat s-a mândrit cu o asemenea prezență celestă sub ochi. 

Nimeni nu îl poate uita pe Victor Ciocan, unul dintre cei mai mari fotbaliști bistrițeni ai tuturor timpurilor, care, de asemenea, a trecut prin penița fină a lui Ioan Chirilă, în coditianul „Sportul" din 23 aprilie 1976: „...vârful bistriţean este bine făcut. E unul dintre puţinii înaintaşi cu pieptul atletic. Aleargă bine şi chiar frumos. Şutează cu ambele picioare, fără pendulări greoaie. Sare la cap fără ezitare. Se deplasează mult, în toată jumătatea de teren adversă, atât în profunzime cât şi în lăţime, fiind rând pe rând în rolul tuturor componenţilor unui sextet de atac. Nu evită efectuarea pressingului. Are calităţi deosebite pentru jocul combinativ.(...). El reprezintă tipul jucătorului complet, la care tehnicitatea este potenţată de o vigoare reală. Cazul Ciocan este mai mult decât cazul unui jucător nereperat. El este o temă de meditaţie pentru perfecţionarea principiilor de selecţie într-un fotbal care nu-şi poate permite luxul de a se ghida doar după criteriul simplei impresii, într-o vreme în care există mijloace mult mai moderne.” Statisticile sale sunt fantastice, cu peste 460 de goluri marcate în meciuri oficiale pentru Gloria Bistrița. 

Din Pantheonul fotbalului romantic bistrițean mai fac parte Gavril Balint, Vasile Moga, Dorel Cilean, Paul Cervenschi și lista poate continua cu ușurință. Trebuie să spunem că, vreme de 15 ani, între 1975 și 1990, Gloria Bistrița a fost una dintre cele mai bune echipe din Liga a 2-a, terminând mereu în spatele formației care promova! La începutul anilor '80 Gloria era denumită în cronicile vremii „echipa celor trei mexicani" : Lucescu, Nunweiller și Dumitrache. 

Pentru o mare parte din suflarea fotbalului bistrițean, numele amintite vor rămâne întru veșnică amintire și iubire. Ce s-a întâmplat, în schimb, după 1990? Fotbalul nostru a cunoscut pe prima scenă un adevărat amalgam, greu de analizat pe moment, deoarece au început să apară personaje destul de controversate, iar situația a devenit din ce în ce mai îngrijorătoare până în zilele noastre când marile cluburi de tradiție precum Rapidul, Timișoara, UTA, Petrolul Ploiești, Argeșul au fost nevoite să lase capul jos, puterile lor ajungând la „limita limitelor".

Personajul principal al acestui „articol-documentar" este Jean Pădureanu. Poreclit „Lordul", Pădureanu a fost fotbalist la Băilești, Universitatea Craiova, CCA - Steaua și Gloria Bistrița, până în 1970. Acesta a devenit vicepreședinte al Gloriei încă din vremea în care era jucător activ, din 1964.  Sub comanda sa, bistrițenii au ajuns pe prima scenă a fotbalului românesc și au rezistat timp de 21 de ani, clasându-se chiar, în 2003, pe un onorabil loc 3.  De-a lungul anilor, Pădureanu a fost însă supranumit și „tatăl cooperativei din fotbalul românesc", planând asupra sa suspiciuni de blat. 

În martie 2014, Pădureanu a fost condamnat la trei ani și patru luni de închisoare cu executare pentru înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani în Dosarul Transferurilor. Acesta a fost eliberat după circa un an, iar după eliberare a dispărut din viața publică, fiind bolnav. Când se mai afla încă în viață, „Lordul" a afirmat despre cooperativă următoarele cuvinte: „Cooperativa? Erau doar unii invidioși. Ziceau: ia uite, au ajuns țăranii ăștia de la Bistrița sus"  și începeau să înflorească între ei că Pădureanu a făcut-o pe aia, a făcut-o pe aia...povești. Ce-am făcut rău au fost doar niște reciprocități, fără bani, fără nimic. Așa erau vremurile. Gloria le-a inceput? Le-au făcut cluburile mari! Daca alții reușeau să ia campionate și cupe trebuia să copiez ceva. Nu a existat cooperativa, sunt povești. Într-o cooperativă trebuiau să fie 5-6 inși și nu ai fi putut să satisfaci problemele tuturor. Sunt mândru că în 21 de ani Gloria nu a retrogradat", potrivit TimpOnline.ro.  

Tocmai de aceea dragi cititori, încercăm să afirmăm cât se poate de echidistant și de faptic problematica în sine pentru ca mai apoi dumneavoastră să o puteți judeca și să vă formați imaginea în funcție de aspectele prezentate. Întotdeauna sportul a ascuns cercuri vicioase, greu de ezitat. De ce? Foarte simplu, dacă nu te aliniezi lor ești considerat un pierzător, un rătăcitor, acei farisei care te conving să te înfruptezi din mărul adamic și să pășești întru păcat, încălcând orice principiu moral din punct de vedere biblic. Mereu vor fi discuții pe baza conștiinței binelui și răului. În fotbal e foarte greu „să stai neclintit în credință și să te ferești de ispititori", parafrazând un om de cultură, tocmai pentru că orgoliile sunt la rang de artă. Fiecare individ dorește să-și marcheze teritoriul și să-și consolideze regatul „precum Leul African", prin mijloace mai mult sau mai puțin viabile și „ortodoxe" în funcție de conjunctura apărută.

O altă chestiune pe care trebuie să o stabilim asupra fotbalului de pe plaiurile bistrițene și nu numai este aceea a importanței tele / spectatorilor. Fără noi, orice disciplină desprinsă din trunchiul comun „sport" nu ar exista. Noi suntem acele suflete care înnobilăm și reînviem atmosfera unui stadion. Suntem înzestrați cu acest har divin de a încorona sportul prin fair-play și corectitudine la fel cum o fac împătimiții rugby-ului. Microbiștii de ce nu ar putea? De ce nu poate exista un pic de străduință și de civilizație prin luarea ca drept model a altor națiuni?

Dacă ne dorim să aspirăm la fotbalul romantic de altădată, istoria cea bună să se poată repeta, atunci e nevoie de o finanțare solidă, și anume transformarea clubului Gloria în societate pe acțiuni cu larga participare a bistrițenilor și nu numai, lucru care ar trebui să fie valabil pentru toate cluburile îndurerate din România. De ce se spune că avem nevoie de valori, deoarece cultura este principala ramură și totodată stâlpul de susținere a unei societăți. Trebuie să apelăm la oamenii cu experiență, cu onestitate, care au știut dintotdeauna cu ce se mănâncă sportul românesc. Numai munca și participarea colectivă, strâns unită poate aduce beneficii. Altfel, vedem ce se întâmplă, așteptăm să treacă ani buni și să se așeze praful peste marile performanțe. 

Sinceritatea, educația și abținerea de la anumite vicii reprezintă filonul esențial într-o societate normală unde sportul e venerat de oamenii responsabili care dau o aură istoriei și nu o îmbracă în termeni vagi, controversați. Am lăsat să treacă timpul și pe sufletele noastre să se așterne „amorul de plumb", care provoacă lăuntric nostalgii covârșitoare. Iată ce creație spirituală a lăsat în urma sa George Bacovia, atât de frumoasă și de cristalizată în sentimente adânci! Nu există om pe acest Pământ, care nu a luat cel puțin o mușcătură din voluptosul și înșelătorul măr adamic. Concluziile acestui material le veți trage dumneavoastră la cald. 

Trebuie să redescoperim frumusețea culturii, aceea de a fi români și să tratăm cu multă conștiinciozitate orice lucru! Numai așa vom știi cu adevărat ce înseamnă munca prin perpetuă mobilizare! Bistrița e cunoscută în istoria antică și medievală ca fiind „Țara bessilor", numele de acum (Bistrița) acceptă atât slavul „bâstro" cât mai ales influența tracică „Terra Bestra" de unde s-a perindat încetișor termenul „terra bestesi" (devenit „terabostesi - "terabostes"), potrivit Profesorului Academician Mircea Păcurariu de la Sibiu! Să nu ne uităm originile, să nu uităm de unde am plecat!

Mi se pare de bun simț să încheiem cu următoarea secvență, marcă a lui Andrei Pleșu, care ne sugerează că viața e constituită la nivel filosofic din lucruri bune (victoriile) și lucruri rele (înfrângerile), noi ni le alegem în funcție de inimă, care trebuie să fie în strâns raport de încrucișare cu judecata: „Nicio victorie nu e dată fără înfrângere și nicio cădere nu e dată fără speranță."

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne citiți zilnic și să ne urmăriți pe Facebook sau Twitter ! www.ziaruldesport.ro încearcă să vă aducă în fiecare zi cele mai importante știri, analize, editoriale, reportaje și interviuri din lumea sportului. 

 

 

 

 

 

 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 10 Mar. 2024

VIDEO / Următorul pas în arbitrajul fotbalului. Decizile, anunțate la microfon de către centrali pentru întreg stadionul

 Portugalia a marcat o nouă etapă în lumea fotbalului, una în care inovația pare să ducă arbitrajul la un alt nivel.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Feb. 2024

VIDEO / Din toată inima pentru Team Romania, melodia care-i va impulsiona pe sportivii români la Jocurile Olimpice de la Paris

 Trupa Voltaj aduce o notă de inspirație și susținere pentru sportivii calificați la Jocurile Olimpice de la Paris 2024.

Autor: Guy Aka Martial / 16 Oct. 2023

Seară angoasantă la Bruxelles. Un atentat terorist a întreupt meciul Belgia-Suedia

 Stadionul Roi Baudoin din Bruxelles trebuia să fie cadrul unei seri minunate luni. 

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.