O altă înfrângere monumentală suportată de „cocoșii galici" în meciul test al sezonului contra Noii Zeelande, 19-24

Autor: Emanuel-Daniel Sărmășan

 Primul XV al Franței a fost sub mare presiune înainte de confruntarea de pe Stade de France cu Noua Zeelandă, o țară în care rugby-ul e mai mult decât o religie, e de fapt un mod de a trăi. Copiii încă de mici iau contactul cu balonul oval pe plajă, pe iarbă, pe orice suprafață pentru a se învăța cu pământul, pentru a lua contactul cu acesta. Rugby-ul impune multă noblețe, te face să fii umil în fața adversarului, în ceea ce privește rigoarea fair-play-ului. 

„Haka", prin tradiție un ritual sfânt condus cu smerenie de un adevărat Maori, reprezintă în fond un buchet de sentimente, de spirite invocate și mai ales un prag psihologic uriaș pe care echipa adversă trebuie să-l depășească cu brio. În momentul ritualului, Stade de France resimțea un ecou bărbătesc, venit din toată forța sufletească a acestor cavaleri cu „pana albă" pe piept. După ce o arenă întreagă a cântat „La Marseillaise" într-un stil patriotic franțuzesc inconfundabil, armata lui Guy Noves a făcut pasul în față încă din primele minute ale jocului. Înaintare bună, dar cu finalizarea cum rămâne? 

Franța s-a dovedit a fi în această încleștare o echipă limitată, care parcă nu mai știe ce să facă, după ce ajunge cu  5-10m înainte de linia de țintă. Nimic surprinzător, „All Blacks" a așteptat adversarul să vină în 22-ul advers. Defensiva a funcționat excelent, cu mult calm a reușit să anihileze tentativa de pătrundere a „cocoșilor". Prima mutare serioasă pe tabla de șah a fost aceea cu Israel Dagg, omul care a adus primul eseu negrilor după o combinație cu Julian Savea (0-7, min.8).

Gruparea lui Guy Noves avea numai intenții bune, multe sprinturi, multă suplețe atletică în timpul contactelor, dar în momentul în care trebuiau să aplice o tactică precisă, începeau micile neînțelegeri, acele inexactități, iar împotriva Noii Zeelande nu funcționează spoiala aceasta, jocul curajos la suprafață, însă fără nici un orizont. În primul act, francezii au avut parte în mod cât se poate de clar trei ocazii uriașe de eseu în minutele 9 (Camille Lopez s-a bătut de fortăreața neozeelandezilor la 5m distanță de terenul de țintă), 22', respectiv 27', moment în care Wesley Fofana a controlat slab balonul, întâmpinând o problemă copilărească în ceea ce privește livrarea pasei decisive.

Presa franceză, potrivit unui comunicat  Tv5Monde scrie: „Coechipierii lui Kieran Read nu s-au târât de la egal la egal cu francezii după o perioadă de comoție cu protocolul instaurat de Fofana (min.12), respectiv eliberarea finală a soldatului Maestri (min.15). Portbagajul celor 2 reușite aduse de Maxime Machenaud mențineau speranța la pauză (6-10)."  

Actul secund debutează cu o gafă de zile mari în atacul Franței, o pasă pusă pe tavă de Lopez pentru Barrett, care a avut în față 90 de metri, acesta a sprintat fiind liber ca pasărea cerului și a plonjat în terenul de țintă al albaștrilor (6-17). Șase minute mai târziu, era timpul să vină cele trei puncte din lovitură de pedeapsă, min.50, prin Machenaud, 9-17. Numai că negrii punctează formidabil, ca de obicei și dau dovadă de o stăpânire senzațională a balonului în ritm de rezistență fizică. Charlie Faumuina mai aduce un eseu chiar în min.58 (9-24).

Cu un cioc ușor „tocit", „cocoșul galic" încerca să-și mai revină. Guilhem Guirado a stagnat din nou pe linia de țintă în min.60, totuși Serin și Louis Picamoles au izbutit să aducă puncte pe tabelă Franței și să mai liniștească spiritele pe Stade de France (16-24, min.63).

În cele din urmă, cinci puncte minuscule, dar atât de importante stabileau diferența dintre cele două forțe după ce Serin, ca o promisiune, a redus și mai mult scorul (19-24, min.77), dar „All Blacks" până la final nu au mai știut ce înseamnă greșeala, ei reprezintă în continuare o stâncă mult prea masivă pentru albaștrii.

Sursa foto: TV5Monde.fr