Mișcarea ciclistă românească după 1990

Autor: Valentin Maier

Federația Română de Ciclism (FRC) ca și celelalte federații sportive a trecut după 1990 printr-o serie de modificări importante, atât structurale, cât și din rândul celor ce aparțin efectiv de activitatea sportivă.

Am colectat date statistice pentru cinci indicatori statistici importanți care ne permit să descriem și să analizăm parțial activitatea FRC după 1990: numărul secțiilor sportive afiliate, sportivilor legitimați, antrenorilor cu normă întreagă, instructorilor și arbitrilor.
A fost adunat un volum impresionant de date statistice, care au fost preluate din Anuarul Statistic al României (ASR), anii 1993-2014, publicație editată de Institutul Național de Statistică (INS). În graficele rezultate (vezi mai jos) a fost prezentată evoluția acestor indicatori pentru perioada 1992-2013, pentru care am avut acces la date.

Pentru a avea o privire mai detaliată și contextualizată a evoluției FRC prin prisma acestor indicatori statistici, datele privitoare la FRC au fost puse suprapuse cu cele totale, pe toate federațiile sportive din România.
Se observă cu ușurință, doar din datele FRC și din cele totale, chiar și fără datele comparative pentru alte federații, că FRC nu se înscria printre federațiile cele mai importante pentru mișcarea sportivă autohtonă.
În cadrul indicatorilor statistici sportivi legitimați și arbitri se evidențiază o evoluție în tandem a FRC în raport cu datele totale pentru celelalte federații. Pentru indicatorul instructori, am avut acces la mai puține înregistrări statistice, de unde și lipsurile din grafic (unele sincope similare se întâlnesc și pentru arbitri).

Cele mai multe secții sportive afiliate Federației Române de Ciclism (FRC) au fost inventariate în anul 1998, 53, în medie fiind 34 de secții în perioada 1992-2013. Cei mai mulți sportivi legitimați în cadrul FRC au fost în anul 1992, când au fost înscriși 646 de sportivi. Au fost 244 de sportivi legitimați în medie în perioada analizată, ceea ce face ca, tot în medie, să fie 7 sportivi legitimați per secție sportivă afiliată la FRC.
În ceea ce privește numărul de antrenori cu normă întreagă, instructori și arbitri, FRC număra valori maxime de 55 (1998), 13 (1999), respectiv 87 (2000) de specialiști. În medie, au fost 28 de antrenori cu normă întreagă (aproape 1 antrenor pentru 9 sportivi), 4 instructori și 42 de arbitri.
Să notăm și că valorile maxime ale celor cinci indicatori importanți pentru evoluția FRC după 1990, au fost atinse fără excepție înainte de anul 2001.

În ultimii cinci ani se distinge o evoluție per ansamblu bună pentru FRC: o creștere a numărului de secții sportive afiliate FRC, dar și o scădere a numărului de sportivi legitimați. În afară de anul 2013, numărului antrenorilor cu normă întreagă a înregistrat o evoluție în ușoară scădere. Au fost evoluții pozitive pentru numărulde arbitri și, în general, negative pentru numărul de instructori.
Putem afirma că scăderea numărului de sportivi legitimați pentru FRC este îngrijorătoare. Situația este și mai alarmantă când privim comparativ, 1992 vs 2013: a scăzut de peste 5 ori numărul sportivilor legitimați!
Păstrând aceleași limite temporale, observăm evoluții mai bune pentru numărul de instructori și arbitri, o evoluție în ușoară scădere pentru antrenorii cu normă întreagă, dar o creștere de peste 1,5 ori pentru numărul de secții sportive afiliate FRC.

Cu siguranță că pentru o evoluție nuanțată asupra activității FRC după 1990 sunt necesare cu mult mai multe date și surse, dar cei cinci indicatori statistici care au fost analizați au puterea de a ne schița evoluția FRC, mai ales că este o evoluție pe durată medie, de peste 20 de ani.