Haosul din jocul Stelei, un nou episod

Daca nu joaca impotriva unui Rapid nevoias, Steaua are probleme. Ultimul episod a fost in fata celor de la Aktobe. Steaua a jucat modest, dar a scos un 2-2 prin doua goluri norocoase. In rest, am asistat la un haos tactic. Echipa a aratat numeroase slabiciuni, incepand cu prestatia portarului Arlauskis si incheind cu debutul plin de cazaturi al lui Lemnaru. Ce a salvat-o pe Steaua ? Experienta si un adversar la fel de anemic.

Jocul a avut o desfasurare pripita, in care ambele echipe si-au simtit slabiciunile, dar niciuna dintre ele nu a fost capabila sa reactioneze corespunzator. Ca antrenor e normal sa fii frustrat dupa un asemenea joc. Si Gazaev si Galca au avut propus solutii de pe banca, dar acestea au fost contaminate parca de imaturitatea tactica a colegilor.

Steaua a suferit in toate compartimentele. Linia mediana a fost insa cel mai vizibil afectata. Am remarcat un Tanase total depasit si deposedat frecvent. Filip a parut prea firav, iar Popa a alergat ca sa-si indeplineasca probabil kilometrajul.

Defensiva a fost destul de statica, iar salvarea s-a numit de cele mai multe ori Varela, care isi amortizeaza investitia de la meci la meci. Latovlevici a continuat fluctuatiile de forma, iar Rapa a emanat panica. In atac, Keseru a reusit prea putine, poate si pentru ca nu a fost ajutat indeajuns. A fost important totusi ca a reusit sa speculeze eroarea portarului aktobian si a inscris. Introducerea lui Lemnaru nu a adus nimic nou, cu exceptia unor cazaturi artistice, nepunctate de turcul Gocek. 

Per total, Steaua s-a bizuit mai degraba pe forta din sezonul trecut, adica pe amintiri. UEFA Champions League e o competitie care nu asteapta treziri tarzii, astfel ca returul ar trebuie sa ne ofere o campioana ceva mai vioaie si mai lucida.