EXCLUSIV / Interviu cu Monica Iagăr: „Aștept o sportivă din România care să sară peste 2 metri”

Autor: Pompiliu-Nicolae Constantin

Monica Iagăr este un din marile campioane ale atletismului românesc. Anul 1998 a fost apogeul performanțelor sportive reușite de sportiva născută în Sighetu Marmației. A câștigat titlul european la săritura în înălțime, atât în aer liber, dar și indoor. Monica Iagăr a răspuns câtorva întrebări ale Ziarului de Sport despre cariera sa. 

Acum, Monica Iagăr organizează competitii sportive in cadrul Ministerului de Interne  și se ocupă de creșterea celor două fiice, de 5, respectiv 12 ani. Nu ratează insă niciun eveniment atletic important și speră ca sportivii români să-și recapete pozitia in atletismul mondial. 

Zds: Sunteti una din marile campioane ale Romaniei. Cu siguranta multi dintre cei care va admirau in competitiile atletice sunt curiosi sa afle cu ce se ocupa acum Monica Iagar ?

Monica Iagăr: Monica Iagar face sport si iar sport. Nu stiu altceva să fac. Incerc atat cat pot sa promovez miscarea si activitatea sportiva.

Zds: Ati realizat numeroase performante la saritura in inaltime. Ce sporturi ati practicat in afara atletismului ?

Monica Iagăr: Nici un sport. În momentul in care faci performanta intr-un domeniu trebuie sa te protejezi și așa am procedat și eu. M-am ferit in aceste fel de accidentări.  

Zds: Cum a fost venirea in Bucuresti de la Sighetu Marmatiei si cum ati reusit sa ramaneti concentrata asupra sportului de performanta ?

Monica Iagăr: S-a intimplat acum 25 de ani, obisnuinta vine mâncând. Așa și eu. M-am obisnuit cu viata in Capitală, iar viata mea este aici, in București, alături de fetele mele.

Zds:  Care a fost cel mai greu moment din cariera sportiva ? Dar cel mai frumos ?

Monica Iagăr:  Momente grele au fost multe, și mă refer aici la accidentări, la pierderea medaliilor la Maebashi în 1999 si la Jocurile Olimpice de la Sydney in 2000, dar asta nu a insemnat ca m-am oprit.  Din contră, am continuat si am luat-o tot timpul de la zero. Momente frumoase au fost cele in care mi s-a cantat imnul pe prima treapta europeana si mondiala , iar nu in cele din urma sunt venirea celor doua fete pe lume. Acum ele sunt medalile mele.

Zds: Cum vedeti situatia atletismului romanesc astazi ?

Monica Iagăr:  Situatia este la fel in tot sportul romanesc. Nu sunt diferente mari. Atletismul este in niște schimbari care parcă nu se mai termină. Momentan sunt putini sportivi care sa facă marea performanta,  dar sa speram ca vor reusi. Eu sunt optimistă si inca mai cred in forta atletismului romanesc.

Zds: Credeti ca vom mai avea curând performante la saritura in inaltime ? 

Monica Iagăr: Recordurile mele au 15 ani, au fost facute in varful carierei mele. Ca orice record am speranta ca va fi bătut. De aceea sunt recorduri, ca cineva sa isi doreasca sa le bata. Săritul peste 2 metri este o performanta greu de realizat , nu stiu daca se va găsi sportiva aceea care să isi doreasca sa faca asta. Eu o astept.

Zds:  Acum desfasurati o activitate administrativa in cadrul Ministerului de Interne. Cum vi se pare munca la birou ?

Monica Iagăr: Este ceea  ce mi-am dorit, sa promovez activitatea sportiva si miscarea chiar si in cadrul M.I. M-am adaptat repede și nici nu stiu cand au trecut 8 ani .

 Zds:  Grand Prix-ul Monica Iagar a avut succes de fiecare data. Ce planuri aveti pentru el ?

Monica Iagăr:  Si pentru mine a ramas in suflet acest Grand Prix. As vrea sa il mai organizez. Planuri am, motivatie există, dar trebuie sa am si oameni in jurul meu carora sa le placa sportul. Nu m-am gandit inca daca voi mai incerca sa il readuc in atentia romanilor.