Povestea lui Dinu Cristea, un etalon al atletismului românesc, pe care „pusul la colț” l-a făcut celebru

Autor: Pompiliu-Nicolae Constantin

         Distanța de 4 km fată de școală poate fi un chin, mai ales dacă trebuie să o parcurgi pe jos, când ai șase sau șapte ani. În perioada interbelică nu existau atât de multe mașini, iar familia Dinu din comuna ilfoveană Vasilati nu-și putea permite nici măcar o bicicletă.

          De altfel, puștiul Cristea nu avea nici încălțăminte pe întreaga perioadă a anului. În momentul în care trupele române luptau în Primul Război Mondial, Dinu Cristea mergea în clasa I, de cele mai multe ori desculț, la o școală aflată la 4 km de casă.

          Așa s-a născut instinctul de alergător. Fugind la și de la școală. „Am îndragit alergarea de mic copil; de altfel până la școală aveam un drum destul de lung și adeseori trebuia să alerg pentru a nu fi pus la colț pentru întârziere !”, povestea Dinu Cristea, într-un interviu în 1983. La orele de gimnastică era printre cei mai vioi, dar mișcarea nu părea să i se deschidă ca o oportunitate pentru viitor.

           Stagiul militar a fost sinonim cu intrarea în competițiile de alergare, organizate de către instițutia la care era înrolat. Și pentru că a câștigat cu lejeritate mai multe întreceri, lui  Dinu Cristea i s-a sugerat să ia in serios și o carieră de sportiv. Le-a spus șefilor că aleargă de plăcere și că nu ține neapărat să concureze cu cineva pentru a-și evidentia capacitatea fizică. Era începutul anilor 30, când criza mondială avea impact și asupra spațiului românesc.

In 1933 a alergat pentru prima dată intr-un concurs oficial de atletism, iar retragerea și-a făcut-o la 51 de ani. A avut o carieră incununată cu sute de medalii și cel putin la fel de multe articole in presa românească și cea străină. Un fiu de tăran a atins celebritatea cu ajutorul alergării și a promovat acest sport până in 1991, când a murit. Dinu Cristea mărturisea adeseori in glumă, după o cariera de alergător că i-ar fi mai ușor să spună zilele in care nu a alergat decât să enumere medaliile câștigate.

„Fugarul” din Vasilati avea un fizic tocmai potrivit pentru menirea sa, adică 166 de cm și 60  de kg. A obtinut 46 de titluri nationale in aer liber, performantă pe care nimeni nu a reușit să o egaleze in atletismul românesc și a stabilit 19 recorduri la același nivel. Probele favorite erau cele de 5000 și 10000 de metri. A făcut insă performante și la 1500 de metri și maraton.

Primul timp de referintă al lui Dinu Cristea a fost realizat in 1934, când a obinut prima medalie la nivel national, un bronz pe distanta de 5000 de metri, cu timpul de 16 minute și 29 de secunde. Faptul că valoarea sa fusese confirmată l-a determinat să inceapă să se pregătească in mod serios, iar din 1935, rezultatele lui Dinu Cristea au fost din ce in ce mai bune. S-a revanșat in cursa de 5000 de metri, unde a luat aurul, cu timpul de 15 minute și 56 de secunde, dar a performat și la 10000 de metri, unde a fost cel mai bun, cu un timp de 33 de minute și 7 secunde.

A concurat și la 1500 de metri, unde a luat bronzul, cu un timp de 4 minute și 13 secunde. Progresul lui Dinu Cristea a fost constant in anii ce au urmat. A reușit să coboare sub 15 minute pe distanta de 5000 de metri, lucru absolut remarcabil in conditiile in care sportivii se luptă agonizant, zi de zi, pentru a-și imbunătăti timpii cu câteva zecimi.

Odată cu inaintarea  in vârstă, Dinu Cristea s-a mutat către maraton, iar prima sa performantă la acest nivel a fost in 1952, când la 41 de ani a devenit campion national, cu un timp de 2 ore, 35 de minute și 37 de secunde. S-a orientat către dsitantele lungi, iar maratonul a devenit noua sa pasiune din acest moment. Era șansa dea călători in străinătate la o vârstă la care multi sportivi răsfoiau deja albumele cu amintiri.

Dinu Cristea a fost multiplu campion balcanic, iar longevitatea sa a fost remarcată constant de presa internatională. Performantele lui Dinu Cristea au acaparat de multe ori prima pagină a ziarelor românești, in special in perioada interbelică, iar un asemenea exemplu este atașat acestui articol, după o cursă a lui Dinu Cristea la Chartres.

Românul era considerat unul dintre cei mai buni alergători din Europa, iar presa continentatală de specialitate i-a recunoscut talentul. Meritele sportive i-au atras și numeroase distinctii și implicit un loc onorant in istoria atletismului românesc. Poate cel mai important lucru este insă că in permanentă Dinu Cristea a fost un militant al alergării, obicei de care s-a despărtit cu greu, abia in ultimii ani ai vietii.