Ce-i de făcut după cel mai prost meci din carieră?

Autor: Viorel Berbece

Când ai cei mai buni coechipieri, poate mai puțin în poartă, iar publicul și presa sunt de partea ta, nu ai voie să faci un meci slab. Și totuși, cumva, faci cel mai prost meci din carieră. Cum a pierdut Lupescu atât de rău și ce au de învățat atât el, dar și „învingătorii” din asta?

Candidatura lui Ionuț Lupescu a fost privită cu simpatie, ba chiar cu o bucurie disperată, de către oamenii dornici să-l vadă plecat pe Răzvan Burleanu din fruntea Federației. Component al Generației de Aur, cu experiență la UEFA, ce să mai, varianta perfectă pentru întoarcerea la vremurile bune! Dar odată cu timpul, campania sa a căpătat accente nedorite, culminând cu un „ajutor” politic, care până la urmă i-a îngropat de tot șansele.

Un prim autogol sau cartonaș galben, dacă vreți, a fost faptul că Lupescu s-a angrenat în „leapșa” dezvăluirilor, lansată de Răzvan Burleanu. În loc să răspundă concret și să își vadă mai apoi de campania prin țară, mai ales prin fotbalul mic, acesta a lăsat bulgărele să se rostogolească și, mai mult, s-a lansat și el, ajutat apoi de mare parte din presa sportivă, în concursul numit „Ba ale tale sunt mai grave”. Timp pierdut și, mai ales, voturi pierdute.

E greu de înțeles cum de Lupescu și echipa sa nu au știut de fapt ale cui voturi contează în final în alegerea unui președinte de Federație. De parcă nu ar fi fost așa și pe vremea lui Mircea Sandu! Discursurile de genul „Burleanu are doar voturile de la fotbal feminin sau futsal” sau „le-a dat porți și mingi celor mici”, ale lui Lupescu și ale simpatizanților săi, au îndepărat și mai mult voturile care, în final, chiar au făcut diferența covârșitoare în favoarea actualului președinte. Vorbim aici de peste 100 de voturi! Degeaba te plimbi prin țară cu nume grele, ca Gâlcă sau Chivu sau, mai apoi, președinții de consilii județene PSD, dacă nu le oferi ceva concret celor „mici”. Le arați astfel că îi disprețuieși și duse au fost voturile!

Și apoi, lovitura de grație, cartonașul roșu (cu trei trandafiri în cazul de față)! Ai câțiva simpatizanți, poate reușești chiar să treci de suta de voturi și, în loc să temporizezi „jocul” și să aștepți rezultatul final, vii cu o pasă greșită sau cu un tackling pe care tu îl vezi ca devastator, dar, de fapt, el e mult pe lângă jucătorul advers. Apariția alături de câteva personaje controversate (ca să nu zicem mai rău) din politică sau presă, în chiar ultimele zi de campanie, au avut cu siguranță darul de a face pierdute câteva voturi. 

Rezultatul tuturor acestor greșeli majore (probabil au mai fost și altele)  îl știm cu toții. Cu siguranță, cel mai prost meci din cariera lui Lupescu. Poate după meciul cu Suedia, când el și Prunea au fost scoși țapi ispășitori pentru golul marcat de Kenneth Anderson. Acum, „Kaiserul” trebuie să caute alte variante de a ajuta fotbalul românesc, chiar și după această înfrângere grea. Asta pentru a demonstra că lui chiar îi păsa de viitorul fotbalului de la noi. Poate o întoarcere la UEFA sau poate chiar o implicare la Dinamo. În orice caz, ceva mai ancorat în realitatea fotbalului românesc din 2018, și nu în „bula campionilor” din 1994 în care Lupescu, din păcate, a trăit în campanie și a crezut că îi va fi suficient.

Cât despre învingători, da, li se cuvine să ia totul, că așa-i în alegeri, dar nu oricum, ci cu multă decență. L-ar fi învins Burleanu pe Mircea Sandu acum patru ani? Nicio șansă, pentru că vorbim despre „tătucul” practicilor pe care s-au bazat și actualii federali pentru a-și păstra posturile. În opinia noastră, este mai mult înfrângerea lui Lupescu decât victoria lui Burleanu&co.. Cu politicul, serviciile, masoneria, extratereștrii, impicate sau nu în alegeri.

Nu suntem adepții teoriei conform căreia nu ai jucat fotbal, nu poți conduce federația de fotbal, dar Răzvan Burleanu trebuie să realizeze că nu „ciuruiala” aplicată adversarilor trebuie să fie laitmotivul alegerilor de acum, ci șansa pe care a primit-o pentru a redresa / continua (unde e cazul) lucrurile din primul mandat. Altfel, e doar acea bucurie a echipei adverse la un autogol sau un penalty gratuit primit în minutul 93 pe care o urâm cu toții, iubitorii fotbalului...