Video/ Povestea primului Campionat Mondial din istorie, la care a fost prezentă și România

Autor: Ilie Flaviu

În 1924 a avut loc prima competiție inter-țări sub tutela FIFA, și anume turneul pentru medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Paris. Tradiția s-a păstrat și la următoarea Olimpiadă, dar această competiție era doar pentru jucători amatori, așa că președintele forului mondial a decis crearea Cupei Mondiale pentru ca toate starurile să poată participa.

Ediția inaugurală urma să aibă loc în 1930. Cinci tări au candidat pentru găzduirea competiției: Uruguay, Suedia, Olanda, Italia și Spania. In cele din urmă, uruguayenii au primit șansa de a organiza Cupa Mondială, fiind echipa ce domina fotbalul internațional.

Prima ediție a fost de asemenea singura ediție care nu a avut calificări. Fiecare națională membru FIFA a fost invitată, cu un termen de decizie la 28 februarie 1930. Țările din America au fost cele mai interesate, de acolo venind nouă participante (Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay, Peru și Uruguay din America de Sud, Mexic și SUA din cea de Nord ). Singura țară afiliată la FIFA din Africa, Egipt, nu a luat parte la această competiție. Ultimele patru participante au venit din Europa. Iugoslavia, Belgia, Franța și România au fost reprezentantele Bătrânului Continent.

Experiența României la primul Mondial

De câțiva ani buni Naționala României este într-o continuă căutare. Se caută talente, se caută certitudini, se caută calificări, se caută succese. Conducerea FRF ar trebui probabil să arunce un ochi în trecut și să ia ca exemplu fostele șefii sub a căror conducere ne puteam numi o forță în fotbal. Ca de exemplu, în 1930, România era la primul Mondial din istorie, între cele mai bune echipe.

Povestea a început pe 16 iunie în anul respectiv când jucătorii naționalei au urcat în trenul spre Genova. „Au fost două nopţi pierdute: bănci tari, oase frânte, dar a meritat”, au rememorat peste câțiva ani protagoniștii. Adevărata aventură a început la 19 iunie. Lotul României, alături de celelalte trei participante din Europa, a plecat spre Uruguay. „Pe 22 iunie, ne-am antrenat pe punte. Am făcut şi mişcare cu mingea. Rafinschi a scăpat una peste bord. S-a făcut roşu de ciudă. A vrut să se arunce după ea”, a declarat atacantul Wetzer.

Pe 3 iulie, vaporul a acostat în Montevideo, iar fotbalul putea începe. România a făcut parte din grupa III, alături de Uruguay și Peru.

Primul meci a fost disputat împotriva naționalei din Peru. Victorie 3-1 pentru România, și urma duelul cu gazda turneului. Din nefericire, ai noștri au pierdut cu 4-0, această înfrângere consemnând sfârșitul aventurii pentru România în această competiție.

Iată lotul cu care ne-am prezentat:

Ștefan Barbu, Alexandru Borbely, Rudolf Burger, Iosif Czako, Adalbert Deșu, Alfred Eisenbeisser, Andrei Gianzmann, Elemer Kocsis, Nicolae Kovacs, Ion Lăpușneanu, Ladislau Raffinsky, Corneliu Robe, Constantin Stanciu, Petre Steinbach, Adalbert Steiner, Rudolf Steiner, Ilie Subășeanu, Emerich Vogl, Rudolf Wetzer, Samuel Zauber.

Protagoniștii turneului

Mondialul din 1930 a fost un prilej bun pentru starurile fotbalului de a își dovedi încă odată calitățile. Desigur, fiecare jucător ajuns aici avea calitățile sale, însă unii erau deasupra tuturor. Iată-i pe protagoniștii din echipa turneului:

Enrique Ballestrero (Uruguay)

Jose Nasazzi (Uruguay), Milutin Ivkovic (Iugoslavia)

Luis Monti (Argentina), Alvaro Gestido (Uruguay), Jose Leandro Andrade (Uruguay)

Pedro Cea (Uruguay), Hector Castro (Uruguay), Hector Scarone (Uruguay), Guillermo Stabile (Argentina), Bert Patenaude (SUA)

Actul final

Ultimul act a avut loc între Uruguay și Argentina, în fața a 80.000 de spectatori, pe Estadio Centenario. O neînțelegere în privința mingii cu care se va juca a făcut FIFA să intervină și să stabilească ca prima repriză să se joace cu o minge adusă de Argentina și cea de-a doua cu o minge adusă de Uruguay. Deși la pauză argentinienii conduceau cu 2-1, urguayenii au întors soarta partidei prin golurile lui Cea, Iriarte și Casto, astfel la finalul partidei ridicând trofeul acordat de președintele FIFA, Jules Rimet. Ziua următoare a fost declarată sărbătoare națională în Uruguay; în capitala Argentinei, Buenos Aires o mulțime a aruncat cu pietre în consulatul Uruguayului.