Fiu, fiu, dar brânza e pe bani

Autor: Viorel Berbece

Hagi tatăl și-a salvat fiul din purgatoriul fotbalului italian, dar oare nu era mai bine să-l lase să se călească acolo? Neîndoielnic, Ianis este un fotbalist talentat, dar oare întoarcerea la Viitorul nu este un pas înapoi? Câteva cuvinte despre relația dintre Hagi din trecut și Hagi din viitor.

Din start, trebuie spus că poate nu ar trebui să judecăm așa de dur decizia tatălui-antrenor-manager-fondator de a-l aduce înapoi pe Ianis. În fond, sunt banii săi și, cu accederea în play-off, Hagi senior și-a acoperit o parte din transferul cel mai bănos făcut de club. În plus, putem spune că Ianis chiar a contribuit la îndeplinirea obiectivului, deci iarăși un argument în favoarea întoarcerii fiului rătăcitor. Dar nu putem să nu observăm că Hagi jr. pare un jucător un pic mai matur și un pic mai bine clădit decât era atunci când a plecat, lucru care se datorează perioadei petrecute la Fiorentina. Și atunci nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi arătat el dacă își continua cariera în Italia.

„S-a întors căpitanul!”, ”Ianis va lua Balonul de Aur!” sau ”Nu l-au vrut acolo pentru că e român!” sunt câteva dintre declarațiile seniorului care nu îi fac bine juniorului. Da, Hagi junior este talentat, da, încă mai are timp să meargă pe urmele tatălui, dar de aici și până la a-l numi jucător cu stofă de Balon de Aur e cale lungă, cale care poate nu ar fi trebuti să treacă din nou prin România. Cu atât mai mult cu cât întoarcerea lui Ianis a fost și este privită cu ironie și ca o dovadă că juniorul nu este încă suficient de copt pentru fotbalul mare, cel de afară.

Poate că una dintre cauzele pentru care Ianis nu a făcut pasul spre prima echipă a Fiorentinei a fost faptul că el a fost obișnuit la Viitorul ca tot jocul să se învârtă în jurul său. Căpitan înainte de plecare, dar și la întoarcerea de la Fiorentina, Hagi junior este jucătorul pe la care trec toate mingile și care trage cel mai des spre poartă. Normal până la un punct, doar are ADN-ul Hagi și pentru că, și subconștient, jucătorii Viitorului știu că mingea trebuie să treacă pe la cel mai important produs al clubului. Doar că fotbalul s-a schimbat de pe vremea în care Hagi senior făcea magie ca decar și decidea meciurile de unul singur. Trebuie să fii Messi sau Ronaldo să ai libertate de joc nelimitată și poate nici atunci. Fotbalul din ziua de astăzi, cel puțin cel din Europa în mod clar, nu mai prețuiește un decar doar pentru capacitatea sa de a decide meciul de unul singur, ci se axează mai mult pe jocul de echipă, în care până și cel mai tehnic jucător trebuie să știe să se apere, când să dea drumul la minge sau când să pună echipa înaintea reușitelor personale.

Sigur, Ianis avea nevoie de jocuri în picioare, iar din acest punct de vedere întoarcerea la Viitorul părea cea mai la îndemână mutare. Dar oare un an, poate doi de rodaj în Serie B, la o echipă cu pretenții de promovare, nu ar fi însemnat mai mult pentru cariera lui Hagi junior? Hagi știe fotbal, Hagi jr. știe și el, nu puem noi să le dăm sfaturi de pe margine, întrucât nu știm toate dedesubturile, știind și faptul că nici Pantaleo Corvino nu este ușă de biserică, dar poate că în acest caz s-a judecat mai mult sentimental, decât profesional. 

Fotbalul românesc are nevoie de Hagi fondatorul de Academie și antrenorul, are nevoie și un urmaș demn pe teren al acestui nume mare, dar de aici până a cădea în admirație perpetuă mai e ceva drum. Hagi merită statuie, dar și eroii copilăriei mai greșesc. Iar aducerea fiului într-un fotbal în care cu greu se mai poate progresa pare în acest moment o greșeală. Că nu este ne-o poate demonstra doar fiul. Nu o dă el ca Gicanu, să nu se învârtă, dar e clar că are talent. De-ar fi și nițel mai ambițios, poate că peste ani, la Universitate, se va striga ”Ianis, președinte!”.

foto: gsp.ro