Pe urmele tatălui, episodul Salonic. O nouă șansă pentru Răzvan Lucescu

Autor: Viorel Berbece

Răzvan Lucescu a trăit mereu în umbra tatălui său, atât a rezultatelor înregistrate de acesta, cât și a controverselor din jurul său. Cu timpul, și-a construit și el un palmares cu bune și rele. Ar însemna câștigarea unui titlu cu PAOK șansa relansării carierei pentru Lucescu junior?

Ajuns la 49 de ani, Răzvan Lucescu a avut o carieră sinuoasă până acum. Iar impresia este că a ratat câteva șanse bune pentru a avea o carieră cât de cât comparabilă cu a tatălui său. Acum, el este foarte aproape de primul său titlu de campion, după un șir de meciuri câștigate la rând cu care nu mulți antrenori români din afară se pot lăuda. Dar va duce el treaba la bun sfârșit? Și dacă da, ar fi aceasta realizarea de care avea nevoie pentru a deveni mai apreciat și mai cunoscut, nu doar pentru că este fiul marelui Lucescu?

Să începem cu începutul. Care a fost unul fantastic pentru cariera de antrenor a lui Răzvan Lucescu. După doar un an la FC Brașov, Lucescu a preluat Rapidul și a construit frumos. Acea echipă care a luat prin surprindere Europa, dar care în final nu s-a ales decât cu niște Cupe ale României în palmares. Aceea a fost prima mare șansă ratată de Răzvan Lucescu. Să fi prins atunci o semifinală de Cupa UEFA, mai ales după o calificare în fața Stelei, sau să fi luat campionatul în fața aceleiași rivale, probabil că numele pe atunci tânărului antrenor român cu tată celebru ar fi devenit interesant pentru unele cluburi din Vestul Europei.

N-a fost să fie, iar Lucescu junior a părut că și-a pierdut din entuziasm, motiv pentru care a făcut o primă mișcare surprinzătoare. S-a retras din nou sub Tâmpa, alături de Dinu Gheorghe, pentru a lucra în liniște la FC Brașov, echipă pe care a promovat-o și apoi a transformat-o într-o formație solidă în Liga I, având în minte probabil modelul Corvinul, patentat de tatăl său.

Apoi o nouă șansă s-a ivit la orizont. Mircea Sandu l-a considerat potrivit pentru o eră post-Pițurcă. În mod surprinzător, Lucescu junior a zis da, iar începutul a fost din nou unul dătător de speranță. Dar în lipsa activității de zi cu zi, Răzvan Lucescu s-a dovedit a fi unul dintre cei mai slabi selecționeri din istorie, iar naționala a ieșit din top 50, e drept și pe fondul unei lipse acute de jucători valoroși. Răzvan a preferat să se înconjoare de jucători în care avea încredere, dar acest lucru a fost departe de a fi suficient, ba din contră, a dus la rezultate de genul acelui 5-0 încasat în Serbia.

Cu tolba plină de reproșuri și animozități, Lucescu junior s-a întors la Rapid, pentru a lucra din nou cu Dinu Gheorghe. De data aceasta, însă, înafara unei finale de Cupă, realizările au fost departe de așteptări și, mai ales, de investiții. În plus, Răzvan și-a creat noi dușmani și în rândul suporterilor rapidiști, care văd și acum în al doilea mandat al lui Lucescu junior cuiul final bătut în sicriul deja muribundului Rapid.

Și, ca și după primul mandat la Rapid, Răzvan a ales din nou să se retragă pentru a lucra în liniște. De data aceasta tocmai în Qatar, la (sic) echipa armatei de acolo, El Jaish. Lucescu junior a adus primul trofeu din istoria clubului, dar finalul de mandat a fost unul turbulent pe banca unui club care avea mai apoi să dispară.

Alba-neagra a continuat pentru cariera lui Lucescu junior cu un mandat scurt, dar apreciat la Petrolul. Apoi o nouă soluție de siguranță, cu trei ani liniștiți la Xanthi. Și apoi, din această vară, trecerea de la mult prea liniștitul club din Xanthi la vulcanul creat de fanii lui PAOK Salonic. Începutul a fost unul foarte prost, cu eliminarea incredibilă din Europa în fața revelației Ostersunds și cu evoluții slabe în campionat. Dar apoi, înspre iarnă, totul s-a schimbat.

Iar PAOK a devenit echipa-câștigă-tot, cu 15 victorii la rând, un record pentru clubul din Salonic, dar și pentru fotbalul din Grecia totodată. Mulți spun că fotbalul din Superliga elenă nu este unul extraordinar, mai ales că investițiile au scăzut mult, odată cu prăbușirea economiei din țara marilor filozofi. Dar să te bați cu șanse reale la primul titlu pentru PAOK după foarte mulți ani este ceva ce suporterii, mai ales, apreciază, iar specialiștii aprobă și ei ca fiind o realizare într-un campionat „arestat” de Olympiacos de mai bine de un deceniu.

Tocmai cu „dictatorul” Olympiacos are meci în week-endul următor trupa lui Lucescu junior, într-o dispută care poate fi decisivă pentru titlu sau pentru scoaterea lui Oly din lupta pentru câștigarea campionatului. Programul lui PAOK, comparativ cu al rivalelor la titlu, este mult mai dificil pe final de sezon, dar aportul fanilor de pe Toumba poate fi decisiv în disputele cu ateniencele Olympiacos și AEK. Și poate decisiv și pentru redresarea unei cariere care a început promițător, dar care a oscilat foarte mult de-a lungul timpului.

Ar fi un titlu cu PAOK momentul revirimentului? Sau doar un nou moment de up and down pentru cariera juniorului? Cu atât mai mult cu cât s-a vorbit de un interes din Serie A, un campionat despre care mulți spun că i s-ar potrivit mănușă tacticianului român. În primul rând, ajuns la 49 de ani, Răzvan trebuie să demonstreze că poate duce lucrurile până la capăt. Apoi că s-a maturizat suficient pentru marea performanță. Și că în sfârșit poate ieși din umbra tatălui său. Deși mai e mult până departe. Timp ar mai fi, să vedem ce aduce week-endul, apoi ce aduce vara...