Jean-Paul Belmondo între actorie și sport: Portretul unui actor șarmant cu aptitudini sportive de invidiat

Totuși, în 2016 Belmondo a făcut o ultimă excepție și a acceptat invitația fiului său Paul de a face un documentar despre viața și îndelungata lui activitate cinematografică, potrivit cotidianului „Le Figaro”.

 

Difuzată de postul de televiziune TF1 și totodată redifuzată pe Tv5Monde anul trecut, pelicula a fost realizată în locurile în care au fost turnate unele dintre lungmetrajele celebre ale artistului pe care milioane de admiratori din întreaga lume îl denumesc, cu tandrețe, „Bebel”.

 

 

Pe parcursul emisiunii, Jean-Paul se află alături de fiul său într-o mașină decapotabilă cu parfum de epocă. Sunt incluse declarațiile prietenilor și personalităților cu care a colaborat de-a lungul vremii. De asemenea, în documentar apar și fostele iubite ale actorului. Un bun exemplu ar fi seducătoarea actriță suedeză, Ursula Andress, cu care se spune că ar fi avut o relație sentimentală de aproximativ șapte ani. 

 

Documentarul a avut ca principal scop trezirea multor nostalgii din perioada tinereții lui Belmondo. Acesta va ajunge pe plajele din Rio de Janeiro, unde a jucat în producția „L’Homme de Rio” – „Omul din Rio” (1964), va străbate Coasta Mediterană și va poposi pentru câteva clipe la Nisa, iar în interiorul său își vor face loc sentimente de emoție, așa cum le-a trăit artistul la momentul respectiv: „Mi-a făcut plăcere să merg din nou la Rio, unde nu mai fusesem de 50 de ani. Am fost și la studiourile Cinecitta din Italia, care nu mai există. Am regretat că și cele de la Victorine, din Nisa, s-au închis.”

 

Majoritatea producțiilor sale se bazează pe cascadoriile și pe momentele pline cu adrenalină în care acesta încearcă să-și înfrunte limitele. 

 

Jean-Paul Belmondo s-a născut în localitatea Neuilly-sur-Seine, în departamentul Hauts-de-Seine, regiunea Île-de-France. Tatăl său, Paul Belmondo (1898-1982), de origine piemonteză și siciliană s-a născut în Alger și a fost un sculptor renumit, în timp ce mama  sa, Sarah Rainaud-Richard (1901-1997) a fost apreciată pentru activitatea artistică de pictor. 

 

În timpul copilăriei, familia lui Jean-Paul a suferit anumite deficiențe. Tatăl său, Paul Belmondo s-a străduit să mențină vie arta și creația familiei sale, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Odată cu răspândirea ocupației naziste, presiunile creșteau în mod constant.

 

Indisciplinat și cu un comportament care lăsa mult de dorit, tânărul Belmondo nu avea înclinații evidente spre studiu. Cum nu a alocat o importanță atât de mare școlii, acesta s-a concentrat pe o viață sportivă intensă, ce îi va aduce mai târziu în carieră succesul mult scontat. Jean-Paul era pasionat în special de fotbal, iar în timpul liceului, Belmondo a jucat pentru o vreme între buturi. Rezistența și tenacitatea lui s-au dovedit impecabile și la ciclism, o altă disciplină ce-l ajuta să-și îmbunătățească condiția fizică în parametrii de anduranță. A urmat apoi boxul pe care îl va practica mult timp ca amator. În scurta sa perioadă, în care a făcut pasul spre pugilismul profesionist a izbutit să adune un bilanț de patru victorii și o singură remiză dintr-un număr total de nouă confruntări disputate. 

 

 

Se spune că la vârsta de șaisprezece ani, Belmondo a suferit o infecție primară de tuberculoză. Pentru a-l ajuta să-și revină, părinții lui decid să-l trimită în localitatea Auvergne (Allanche). Aerul proaspăt de țară îi priește tânărului Jean-Paul. Asupra lui planează un calm imperturbabil și decide să înceapă o carieră în teatru și cinematografie. 

Întorcându-se de la Auvergne, a luat imediat cursuri de actorie de la Raymond Girard și a început să joace piese mai mici în 1950, una dintre acestea numindu-se „La Belle au Bois Dormant”, pe care obișnuia să o interpreteze în spitalele din capitala pariziană. Timp de șase luni, același Raymond Girard îl va ajuta să se pregătească pentru Conservatorul Național de Artă Dramatică.

 

După lungi zbateri, numai în octombrie 1952 a fost admis. Pe durata celor patru ani, Belmondo leagă prietenii de neuitat cu Jean Rochefort, Jean-Pierre Marielle, Bruno Cremer, Pierre Vernier și Michel Beaune. De asemenea, participă la spectacole de teatru sub conducerea ilustrului Michel Galabru, care se va bucura de un succes triumfător alături de Louis de Funes, datorită seriilor de filme cu „Jandarmii”. 

 

În 1953, Belmondo o întâlnește pe Élodie Constant, o dansatoare sub numele de „Renée Constant", care reprezintă una dintre primele sale cuceriri. Cuplul duce o viață boemă, lucru care nu îi împiedică pe cei doi tineri să aibă o fiică, Patricia, în 1954. Până la urmă după mai multe încercări, numele de Jean-Paul Belmondo devine și mai cunoscut în intervalul anilor ’60 prin producția „À bout de souffle” în regia lui Jean-Luc Godard, socotit ca fiind o emblemă a noului val de actori francezi (Nouvelle Vague). 

 

Astfel, Belmondo a devenit rapid o vedetă şi, alături de actrița Claudia Cardinale sau Alain Delon, una dintre figurile iconice ale cinematografiei franceze, ambii au făcut furori în filmele polițiste cu gangsteri care erau în mare vogă pe atunci. Presa a pus în discuție rivalitatea dintre cei doi, dar nu trebuie să privim lucrurile sub această formă, Belmondo denumindu-l întotdeauna un adevărat prieten pe Delon. 

Pasiunea pentru box - în copilărie visa să îl egaleze pe Marcel Cerdan*, iar acest lucru l-a ajutat să realizeze cu uşurinţă rolurile de „macho-man” în care putea să combine cascadoriile pe care le realiza fără dublură şi loviturile de pumn. Timp de peste două decenii, 48 dintre filmele sale au depăşit fiecare un milion de bilete vândute. Începând din 2001, când a suferit un accident vascular cerebral, problemele de sănătate l-au îndepărtat de platourile de filmare, cu excepţia unei scurte reveniri pentru filmul „Un homme et son chien“ („Omul cu câinele“, 2008), un remake după „Umberto D“ al lui Vittorio De Sica – povestea unui pensionar rămas fără acoperiş deasupra capului, care vrea să-şi pună capăt zilelor.

 

 

Împreună cu Élodie Constantin (despre care am scris puțin mai sus) are trei copii. Patricia a decedat într-un incendiu, în 1994, la 36 de ani, iar ceilalți doi sunt Florence şi Paul. A fost apoi căsătorit cu Nathalie Tardivel, între 2002-2008, împreună cu care are o fiică, Stella Eva Angelina, aflată în plină adolescență. 

 

Pe lângă lanțul de restaurante deținut, parfumul și colecția vestimentară care îi poartă numele și care sunt extrem de bine vândute în Franța, actorul deține și o echipă de fotbal, numită „Neuilly-sur-Seine Angels”. 

 

Fiul său Paul Alexandre Belmondo, în vârstă acum de 54 de ani a fost un pilot francez de curse, care a concurat în „Marele Circ” în combinezonul echipelor March și Pacific. În jurul anului 1981 și-a câștigat publicitatea, devenind iubitul Prințesei Stéphanie de Monaco. Ce mică mai e lumea, nu-i așa? 

 

Până în 1987 a participat în cadrul Formulei 3 și a Formulei 3000, deși nu a terminat niciodată campionatul în primii zece. În 1992, s-a alăturat echipei March din Formula 1, cucerind un loc nouă la Hungaroring, în cadrul Marelui Premiu din Ungaria, numai că Paul nemaiavând suficienți bani pentru a putea continua să concureze, a fost înlocuit de pilotul italian Emanuele Naspeti.

 

 

Doi ani mai târziu, Paul a devenit membru al echipei Pacific, în combinezonul căreia a reușit să se califice, abia, în două curse. Totuși, experiența superioară a coechipierului său, Bertrand Gachot își spunea cuvântul, Paul sosind mereu în spatele său. Ulterior, s-a concentrat pe cursele GT, la bordul unui Chrysler Viper GTS-R. Așa a început să-și creeze și prima echipă, „Paul Belmondo Racing”, cu care a concurat în campionatul FIA GT și mai ales în Cursa de Anduranță a celor 24 de ore de la Le Mans. 

 

La ediția din 1999, cele două echipaje „Paul Belmondo” Racing și-au adjudecat locurile 16-17 printre primele 20 de francize. Echipajul de pe locul al 16-lea era sută la sută francez, fiind compus din Emmanuel Clérico, Jean-Claude Lagniez și Guy Martinolle, în timp ce al doilea echipaj de pe poziția a 17-a era format din Paul Belmondo, Tiago Monteiro sau Marc Rostan, ambele echipaje rulând cu anvelopele Dunlop (clasa GT).

 

La ediția 2005 de la Le Mans, cu un alt tip de anvelope de această dată, cele Michelin, la clasa LMP2, Belmondo Racing obținea un rezultat mai bun în calificări, un loc 12, cronometrat cu timpii 3:42.301 (în raport cu Pescarolo, prima sosită). Cursa propriu-zisă le-a adus locurile 21- 22 celor două echipaje Belmondo Racing, primul dintre acestea compus din Karim A. Ojjeh, Claude-Yves Gosselin (Emiratele Arabe Unite) și Adam Sharpe (Marea Britanie), iar celălalt echipaj format din tripleta Didier André, Paul Belmondo sau Rick Sutherland, aflați la bordul unui Courage C65-Ford. 

 

După ce și-a făcut debutul la cei 21 de ani (Spa 24h - 1984 cu o echipă luxemburgheză pe un Ford Mustang), cariera sa a luat sfârșit în 2007. Iată că și fiul a moștenit până la urmă talentul tatălui său, această afinitate de a concura de pură plăcere, iar scopul acestui material a fost să vă trezim momente de profundă nostalgie, iar Jean-Paul Belmondo, cu siguranță va rămâne un actor nemuritor pentru eternitate. 

 

*Despre Marcel Cerdan ar fi multe de spus, fiind considerat cel mai mare boxer al Franței din acea perioadă a pionieratului. În cele 117 confruntări, Cerdan a obținut un număr impresionant de 113 victorii dintre care 66 finalizate prin knock-out tehnic și doar patru înfrângeri. E membru fără drept de apel a „Internnational Boxing Hall of Fame”. Viața lui a fost preponderent marcată de realizările sale în pugilismul profesionist, stilul de viață și, în cele din urmă, tragedia de la frageda vârstă de 33 de ani, când a murit într-un accident de avion. Cerdan avea să inspire de-a lungul vremii pe mulți artiști în filmele de acțiune, unul dintre aceștia fiind chiar Jean-Paul Belmondo – povestea omului cu care ne-am delectat astăzi, numai că văzută dintr-o altă perspectivă, a vieții de sportiv. 

 

Vă oferim inclusiv un videoclip cu cele mai frumoase cascadorii realizate de „Sacré Bebel” :