Interviu cu femeia care a alergat 5000 de km în 48 de zile, Kannenika Janakova

Autor: Maria Sorescu

Kannenika Janakova este o alergătoare slovacă binecunoscută în întreaga lume pentru capacitatea sa de a termina curse ce par imposibile pentru un om obișnuit.

În acest an a reușit să alerge 4989 de kilometri în 48 de zile, un adevărat record.

Publicația slovacă Spektator a publicat un interviu cu alergătoarea Kannenika Janakova.

Femeia de 47 de ani locuiește în micuța localitate Cerova, după ce 10 ani a stat în New York.


Nina Francelova: Cum și de ce te-ai apucat de alergat ?

Kannenika Janakova : Profesorul meu de meditație era un foarte bun atlet în tinerețe, iar ulterior și-a încurajat studenții să participe la activități sportive. El vroia să demonstreze cum merg mână în mână spritualitatea cu sportul. Așa că în momentul în care am început ședințele de meditație cu el, m-am apucat și eu de sport. Am început să alerg. La început am parcurs distanțe mici. Nici nu mă gândeam că voi ajunge să alerg la un nivel competitiv.

M-am gândit să alerg serios abia când aveam 26 de ani. Primul meu obiectiv a fost să termin un maraton. Asta se întâmpla în 1996. Am terminat primul maraton în 4 ore și 46 de minute. Pentru mulți nu este impresionant, dar pentru mine a fost un moment deosebit, plin de fericire, pentru că am reușit să-mi îndeplinesc obiectivul. Dar nu m-am mulțumit doar cu acel maraton, așa că am continuat să alerg.


Nina Francelova : Când ai participat la prima cursă de 4989 de km ?

Kannenika Janakova : În perioada 1998-2014 am alergat multe curse de 6, 12, 24 sau 48 de ore. După ce am terminat prima cursă de 24 de ore, mi-am dorit să încerc ceva și mai provocator. Așa că m-am înscris la o cursă de 6 zile în 2001. A fost o experiență complet nouă. Am alergat 96,56 km în fiecare zi timp de 6 zile. Din punct de vedere fizic a fost foarte greu, dar am simțit că adevărata provocare era la nivel psihologic. M-am pregătit mental pentru a reuși să trec peste sentimentele de epuizare, dar și alte obstacole. După acest moment am vrut și mai mult. Am continuat cu aceste curse de 6 zile. Apoi am participat la curse de 700 de mile (1126 km), 1000 de mile (1609 km), curse de 10 zile, iar în 2015 am participat pentru prima dată la cursa de 3100 de mile (4989).

Mulți m-au întrebat de ce vreau să fac asta, de ce vreau să trec prin tot acest chin ? Să sufăr, iar și iar ? Pentru mine este o călătorie. Fiecare din aceste curse m-a ajutat să deschid o ușă în personalitatea mea, să mă cunosc mai bine, să aflu mai multe despre lume. Acum câțiva ani după o cursă foarte grea, eram pe punctul de a mă retrage din asemenea curse, dar tocmai în acea perioadă au venit foarte mulți oameni la mine, pe care nu-i cunoșteam, și îmi spuneau că i-am inspirat. Atunci mi-am dat seama că nu fac doar pentru mine chestia asta.

Nina Francelova : Cum te pregătești pentru ultramaratoane ?

Kannenika Janakova : Ca să pot face față în asemenea concursuri, alerg foarte mult, evident. Am 3-4 luni de antrenamente intense, după un program bine stabilit. Am alergări scurte de 8-16 km pe zi de luni până vineri, apoi în week-end alerg 80-100 de km. În afară de alergare, practic yoga, pilates, antrenamente la sala de forță. Cred că dincolo de efortul fizic, e nevoie și de o pregătire mentală. Așa că meditez frecvent. Meditația mă ajută să mă calmez, să-mi controlez reacțiile, mintea și mă încurajează să am încredere în abilitățile mele și să-mi valorific potențialul.

 

Nina Francelova : Ai avut o cursă în care ai alergat 48 de zile la rând. Cum te motivezi să alergi de la 6 dimineața până seara ?

Kannenika Janakova : Motivația m-a ajutat să parcurg cei aproape 5000 de km în 48 de zile. Dar e greu să te gândești că vei termina cursa când știi că ai de alergat 8 săptămâni. Dacă m-aș fi gândit la distanța pe care o am de alergat sau câte zile mi-au mai rămas , atunci sigur aș fi abandonat.

Totuși, ca să reușesc, a trebuit să-mi păcălesc creierul. Așa că am apelat la diverse jocuri. Îmi imaginam că am de alergat doar dintr-un colț în altul pe un teren, vorbeam cu copacii și florile și le spuneam povești, le mulțumeam pentru ajutorul lor dat acestei lumi și mie. Zâmbeam la oamenii care treceau pe lângă mine. Făceam totul doar pentru a rămâne ancorată în prezent și mintea să nu fugă spre viitor și să construiască gânduri negative. Eram fericită și mă bucuram de ceea ce fac.

Nina Francelova : A fost greu să continui să alergi și să te convingi în fiecare dimineață că trebuie să te ridici și să continui să alergi ?

Kannenika Janakova : Să mă trezesc în fiecare dimineață a fost foarte greu, dar pe de altă parte era ca și cum m-aș fi dus la serviciu. Nu îți place mereu, dar mergi. Odată ce eram pe traseu știam că trebui să continui. Aveam momente când îmi venea, pur și simplu, să mă așez la umbra unui copac și să dorm câteva ore acolo, dar îmi reveneam repede și știam că nu o să rezolv nimic dacă fac asta. Mereu mă concentrez pe ceea ce trebuie să fac în viață. Odată ce particip la o cursă, încerc să o termin cât mai repede.


Nina Francelova : La câte ultramaratoane ai participat și cu ce rezultate notabile ?

Kannenika Janakova : Între 2001 și 2006 am terminat patru curse de câte 6 zile, două de 700 de mile și una de 1000 de mile. Între 2008 și 2014 am alergat șapte curse de câte 10 zile. Pe șase dintre ele le-am câștigat. În 2015 am participat la cursa de 3100 de mile, dar nu am terminat din cauza unor accidentări. În 2016 am participat din nou și am terminat cei aproape 5000 de km în 51 de zile, 7 ore și de 31 minute.

Nina Francelova : Dacă ar vrea cineva să se apuce de ultramaratoane, ce sfat i-ai oferi ? Are nevoie de un antrenament special sau să fie un anumit tip de caracter, de personalitate ?

Kannenika Janakova : Dacă vrea cineva să facă asta, atunci aș recomanda să înceapă cu întreceri de 6 ore, apoi de 12 ore și ulterior de 24 de ore. Probabil că atunci vei ști dacă vrei mai mult. Evident că este nevoie de un program de antrenament, pe care fiecare trebuie să și-l asume și să-l adapteze sieși pentru că toți suntem diferiți.

Nu cred că e un tipar anume pentru astfel de alergători, nici ca personalitate. Toți ultramaratoniștii pe care eu i-am întâlnit sunt oameni umili, modești, simpli, dar foarte ambițioși. Dacă vrea cineva să se înhame la asemenea provocări, eu nu pot decât să-i îndemn să încerce, dar cu o pregătire adecvată. Nu va fi ușor, dar îți va oferi satisfacție. În opinia mea nu e niciodată prea târziu să începi să alergi.

Sursa: Spektator


Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim ! 

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 15 Oct. 2023

Maratonul Internațional București a fost câștigat de marocanul Mohamed Chaboud

 Peste 15 000 de oameni au alergat la Maratonul Internațional București.

Autor: Nicolae Comănescu / 14 Oct. 2023

ANALIZĂ / India vrea să organizeze Jocurile Olimpice din 2036. Care sunt atuurile sale

 India are o economie în creștere și o populație care vrea să simtă acest lucru. 

Autor: Nicolae Comănescu / 09 Oct. 2023

Cartea "Forţa femeilor în sport", un volum care poate inspira tinerele generații

 Muzeul Sportului din Capitală a găzduit lansarea volumului "Forţa femeilor în sport".

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.