Interviu exclusiv cu voleibalistul Michael Andrei, românul din naționala Germaniei, despre familia sa, cariera în volei și argintul european

Autor: Pompiliu-Nicolae Constantin

Michael Andrei are 32 de ani, este născut la Constanța și joacă volei în naționala Germaniei. 

La începutul lui septembrie a cucerit medalia de argint cu echipa națională la Campionatul European din Polonia.

Din 2016, Michael Andrei îmbracă tricoul celor de la SWD Duren, echipă a unui unui oraș aflat aproape de granița cu Belgia și Olanda, cu 90 000 de locuitori. Acolo a și crescut.

A jucat pentru cluburi importante precum TSV Giesen, Gotha, Saint Nazaire, Topvolley Antwerpen și Gazelec Ajaccio.

Tatăl său este român, iar mama germană.

Voleibalistul a oferit pentru prima dată un interviu pentru o publicație din România, în care a vorbit despre familia sa, Europeanul de volei recent încheiat, dar și felul în care l-a ajutat voleiul.

Ziarul de Sport: Spune-mi câte ceva despre tine și familia ta. Ești născut în Constanța, dar cum ai ajuns în Germania ?

Michael Andrei: Tatăl meu este român, din Constanța, iar acolo a cunoscut-o pe mama, care este germană. Era perioada comunistă în România, așa că au făcut eforturi să vină în Germania. La puțin timp după ce m-am născut eu, cred că o lună sau două, în 1985, ei au plecat în Germania. Am crescut aici, în cultura germană. Nu vorbesc românește și înțeleg puțin. În ultimii ani însă m-am interesat mai mult despre rădăcinile mele și am fost în România mai des.

Ziarul de Sport: Vreunul dintre părinții tăi a practicat voleiul ?

Michael Andrei: Da. Tatăl meu a jucat volei la Constanța. Virgiliu Andrei este numele lui. Din câte am înțeles a fost și în vederile echipei naționale a României. Dar după ce s-a mutat în Germania nu a mai jucat la nivel profesionist. Nu putea să întrețină o familie din volei, așa că a făcut facultatea de inginerie chimică aici și a lucrat în domeniu.

Ziarul de Sport: Să discutăm despre Campionatul European, unde ai obținut argintul cu echipa Germaniei. Cum a fost per total turneul final din Polonia ?

Michael Andrei: A fost o experiență fantastică. Am jucat finala, pe care am pierdut-o, dar Rusia a meritat trofeul. Oricum, am arătat că noi eram singurii care puteam să ne batem de la egal la egal cu ei. Ne-a convenit că am fost subestimați. Am făcut meciuri frumoase cu Italia, Slovacia, Serbia. Au fost două săptămâni de neuitat.

Ziarul de Sport: Ați arătat un psihic foarte bun. Cum v-ați pregătit la acest capitol ?

Michael Andrei: Îți spun sincer că aveam sentimentul că nu ne poate bate nimeni. Încă de dinainte de începutul Campionatului European eram foarte încrezători. După victoria cu Italia sentimentul ăsta s-a consolidat și am căpătat și mai multă încredere. De la meci la meci am devenit mai puternici și în joc, dar și la nivel mental. Am fost mai relaxați față de acum doi ani, când toată lumea ne vedea printre favoriți și am pierdut cu Bulgaria, în sferturi.

Ziarul de Sport: Care a fost cel mai frumos meci pentru tine la acest European ?

Michael Andrei: Cred că meciul cu Serbia, pe care l-am și întors de la 2-0 pentru ei. Și finala am trăit-o la intensitate maximă, deși nu am jucat. Cred că antrenorul a făcut alegerea corectă, pentru deja la mine se acumulase oboseala. Antrenorul l-a preferat pe Marcus Bohme, care era mai fresh. El a ajutat echipa. Frumoase au fost însă și meciurile cu Italia și Slovenia.

Ziarul de Sport: Cum este să lucrezi cu un antrenor expansiv precum Andrea Giani ?

Michael Andrei: E un tip remarcabil. E născut să fie învingător. Cred că merită să povestesc un episod din vestiar. Era 2-0 cu Serbia și discursul lui ne-a ajutat să întoarcem meciul. Ne-a adunat pe toți și ne-a spus că știe că suntem nervoși, că înțelege ce simțim, că sunt sentimente normale. Ne-a spus să ne liniștim, să rămânem concentrați pentru că putem să-i batem, deși ei mai aveau nevoie de doar un set. Ne-a dat foarte multă încredere discursul lui, o energie specială. Ne-a ajutat să ne simțim ca într-o familie și a conturat un spirit de echipă.

Ziarul de Sport: Ai jucat în mai multe campionate ale Europei. Unde te-ai simțit cel mai bine?

Michael Andrei: Da, în ultimii cinci ani am jucat în Franța și Belgia. Am avut experiențe drăguțe și în Corsica și la Anvers. Corsica este superbă. Am trăit într-un cadru spectaculos. Recomand oricui să viziteze insula. Oamenii de acolo sunt extrem de pasionați și iubesc voleiul. Sunt niște oameni mândri, ca și mine. Și în Belgia mi-a plăcut, la Anvers. Aveam o echipă foarte bună. Am jucat în cupele europene. Însă au fost probleme cu managementul echipei și am plecat. Am înțeles că echipa de acolo s-a destrămat. Păcat pentru suporteri, care erau extrem de pasionați.

Ziarul de Sport: Ai revenit în Germania, la Duren. Cu ce gânduri ?

Michael Andrei: Am ales să mă întorc acasă. Soția mea lucrează în Duren și vreau să fiu lângă ea. Eu am crescut aici. Am renunțat la un salariu mai avantajos pe care îl puteam obține în Franța, la Ajaccio, și am venit alături de ai mei.

Ziarul de Sport: Ce obiective ai pentru noul sezon ?

Michael Andrei: Ne propunem o clasare în top 4. Avem o echipă schimbată, cu șase jucători noi. Cred că avem o echipă bună, un antrenor bun, deci sunt premise să facem un sezon promițător.

Ziarul de Sport: Ai pomenit mai devreme că în ultimii ani ai venit în România. Cum ți s-a părut țara ?

Michael Andrei: Mi-a plăcut. E clar că e diferită de Germania, dar mi-au plăcut multe lucruri. Anul trecut am venit pentru prima dată după 20 de ani. Anul acesta am vizitat din nou România și am stat mai mult. Mi-am luat și soția, căreia i-a plăcut foarte mult România. Am fost și la o nuntă, la vărul meu din Constanța. A fost o experiență foarte drăguță, chiar perfectă aș putea spune. Am fost la mare, nunta a avut loc la Mamaia, lângă plajă. Am văzut peisaje superbe. A fost special și pentru că s-a strâns toată familia. Tatăl meu a fost și el. L-am văzut și pe el puțin schimbat, mai emoționat. Avem o familie mare și m-am bucurat să-i cunosc mai bine pe toți. M-am distrat și mi-a plăcut veselia asta românească.

Ziarul de Sport: Cu limba română cum te-ai descurcat ?

Michael Andrei: Recunosc că nu prea știu românește. Mi s-a părut mai ușor să o înțeleg abia după ce am jucat în Franța, pentru că e tot o limbă latină. Se aseamănă cu franceza, dar oricum aș avea dificultăți. Asta nu înseamnă că nu mă mândresc cu trecutul meu românesc. Port cu mândrie și steagul Germaniei pe tricou, dar îmi place și spiritul românesc. Cred că e o combinație bună, câștigătoare.

Ziarul de Sport: Cum ai ales voleiul ?

Michael Andrei: După ce a plecat din România, tatăl meu a mai jucat volei în liga a șasea din Germania, la amatori, iar eu mai mergeam la meciurile lui, astfel că la vârsta de 11 ani m-am apucat de acest sport. Am jucat alături de el până pe la 15 ani. Apoi am făcut un pas mai departe, destul de târziu, ce-i drept. Dar așa am început.

Ziarul de Sport: Cum explici acest salt făcut de voleiul german în ultimii ani ?

Michael Andrei: Cred că selecționerul a avut un rol important. Belgianul Vital Heynen a venit cu o altă mentalitate, iar de la el s-a remarcat un salt. Și el și Andrea Giani au mizat pe construirea unui grup puternic. Cu Heynen am avut cantonamente prelungite, chiar și de opt săptămâni. Eram doar noi undeva în pustietate. Au fost lucruri care ne-au unit. Au fost mici momente care ne-au stimulat mândria și încrederea. Pentru că din punct de vedere financiar, Federația Germană de Volei nu ne-a plătit, așa cum se întâmplă în Franța sau Italia, spre exemplu. Nu am jucat pentru bani la echipa națională.

Ziarul de Sport: În final, aș vrea să-mi spui, privind retrospectiv, cum te-a ajutat pe tine voleiul ? Mă gândesc că ar putea fi un sfat pentru cei care vor să se apuce de volei.

Michael Andrei: Voleiul e un sport care te dezvoltă fizic și psihic. Este un sport tehnic, care îți dezvoltă niște abilități și te învață să ai răbdare. Eu am început târziu la nivel profesionist, la 18-19 ani, dar am ajuns la un nivel ridicat, așa că orice este posibil.

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !