Povestea lui Adrian Duicu, românul care arbitrează în fotbalul englez și le îndreaptă spatele mancunienilor

Autor: Pompiliu-Nicolae Constantin

Stereotipul clasic cu privire la Anglia ne aduce în minte imaginea unui oraș în ceață și ploaia măruntă care parcă nu se mai termină.

Într-un asemenea cadru, care l-ar fi înseninat până și pe Bacovia, e de închipuit că și proporția de persoane meteosensibile este ridicată, mult peste norma europeană.

Poate că astfel este și de înțeles de ce un fizioterapeut ar găsi Marea Britanie drept tărâmul ideal pentru a-și desfășura activitatea. Cu o asemenea vreme, durerile de spate și genunchi trebuie să fie la tot pasul.

Este spațiul pe care l-a ales și brașoveanul Adrian Duicu, de 28 de ani, plecat în vara lui 2015 în Anglia pentru a practica meseria de fizioterapeut. A ales zona Manchester, despre care scriitoarea Jeanette Winterson scria că „este în sudul nordului Angliei, cu un spirit plin de contradicții”.

A mers cu speranța de trăi mai bine și de a-și realiza visele. Printre acestea era și dorința de a reuși în cariera de arbitru de fotbal.

Adrian Duicu a terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea kinetoterapie, la Brașov, și a practicat fizioterapia în orașul de sub Tâmpa. Numai că modul de lucru și câștigurile din România nu l-au mulțumit, așa că a decis să schimbe mediul. Pentru că știa limba engleză a ales Regatul Unit.

„Am plecat în august 2015. A durat mult echivalarea studiilor. Cam opt luni. Mi-am obținut dreptul de a profesa, iar din octombrie 2016 am cabinetul meu, la Chester, undeva în apropiere de Manchester. Mi-am dat însă seama că nu știam nici măcar 50% din ce ar fi trbuit vis-a-vis de meseria mea, așa că am învățat singur și am mers la diverse cursuri pentru a-mi completa golurile de informații”, intră abrupt în poveste Adrian Duicu.

Stilul de a lucra ca fizioterapeut este total diferit în Anglia, îmi explică. În Albion, se lucrează individual, în timp ce în România avea ședinte de grup. În Anglia, ambele tabere au de câștigat, și pacientul, dar și fizioterapeutul.

„La Brașov lucram cu 10 oameni deodată, aici e vorba de ședințe personalizate. Specializarea mea este în probleme de recuperare. Mă axez pe problemele musculo-scheletice, dureri de spate”, explică Adi Duicu.

Meseria de fizioterapeut îl ajută să se pregătească și pentru cariera în arbitraj, pentru că are nevoie de o condiție fizică optimă pentru a impresiona. În România a ajuns până la nivelul ligii a treia ca arbitru de fotbal. În Anglia a fost nevoit să o ia de la zero, dar a avansat repede. Fotbalul românesc i-a oferit numeroase experiențe neplăcute, care îl motivează să nu abandoneze visul în Anglia.

„Am avut momente urâte în România. Spre exemplu, la un meci în județul Brașov am fost pălmuit de un jucător. Am oprit meciul, dar tot eu am fost scos vinovat. Mi s-a reproșat că am oprit meciul, spunându-mi-se că trebuia să dau un cartonaș galben și să merg mai departe. Președintele AJF Brașov, Goga, m-a certat și am și fost reținut 12 etape, după ce eu fusesem agresat”, povestește resemnat Adi Duicu.

Contrastul cu experiențele din fotbalul englez sunt izbitoare. Nu doar conduita fotbaliștilor l-a impresionat pe brașovean, dar și modul în care este tratat sportul în Anglia. Totul este la superlativ în Albion, prin ochii lui Adrian Duicu. Înainte de a fi arbitru, el a jucat fotbal la FC Ghimbav.

„Mi-e greu să fac comparație. În Anglia se investește mult. E o cultură aparte. Condițiile în care arbitrii și fotbaliștii își desfășoară activitatea sunt ideale. Am arbitrat la un moment dat un meci între Crewe Alexandra și Manchester City la copii. Manchester City a venit la acel turneu cu echipele U16, U12 și U10 în cinci autocare, iar fiecare echipă a lor avea pe lângă antrenori, psihologi pentru fiecare echipă, psihologi pentru portar, pentru fundași, pentru mijlocași. Totul era bine repartizat ca sarcini de lucru”, povestește Adi Duicu.

                Foto: Adrian Duicu, primul de la dreapta la stânga

 

Adaptarea la viața în Anglia a presupus și însușirea unui stil de arbitraj care să încurajereze jocul bărbătesc, în stil british. Arbitrul nostru s-a confruntat încă de la debut cu o situație care i-a schimbat perspectiva și maniera de a aborda meciurile.

„Chiar la primul meci am avut un episod special. Arbitram un joc regional, la categoria Grassroots, fără asistenți, iar la un moment dat a fost un tackle dur. Un fotbalist a intrat tare prin alunecare la adversar și instinctiv m-am dus și am dat repede cartonașul galben, așa cum eram obișnuit în România. Spre surpriza mea, fotbalistul lovit s-a ridicat și a venit spre mine spunându-mi: No referee, it was a good tackle ! (n. a. Nu domnule arbitru, a fost o intrare regulamentară). Pentru ei era o fază normală. De atunci mi-am revizuit reperele și am lăsat jocurile mult mai libere”, explică Adi Duicu.

Discuția revine la condiția arbitrului în România și la experința sa. Concluzia este dezarmantă.

„În România, la nivel de sate, arbitrii își fac treaba cu gândul de a ajunge acasă liniștiți. Arbitrează în așa fel încât să poată să plece acasă”, este de părere Adi Duicu.

Brașoveanul a ajuns în postura de a le oferi sfaturi arbitrilor care sunt la început în Anglia. „În această perioadă sunt mentor la academia de arbitraj. Și eu am trecut în 2016 prin această academie. Merg să observ și să dau sfaturi. Nu este ca în România, unde se merge pe critică și scoaterea în evidență a greșelilor. Aici totul este constructiv, se merge pe încurajare, pe dezvoltare”, precizează Adi Duicu.

Pentru el marea provocare a fost să treacă de la „level 5” la „level 4”, adică de la amatori la profesioniști. Iar ascensiune sa nu se va opri aici.

„Am primit în urmă cu două săptămâni un e-mail din partea federației engleze prin care am fost anunțat că sunt luat în calcul pentru a fi promovat la level 3 de anul viitor. Sunt văzut bine. Dau tot ce pot. Nu contează că arbitrez un meci de copii sau un joc de cupă. Eu îl abordez cu aceeași atenție”, mărturisește Adi Duicu.

 

În Anglia, arbitrul nu este notat doar de observator, dar și de echipele pe care le arbitrează, iar acea notă este foarte importantă. După pregătirea de care au parte la academie și până la nivelul Premier League, arbitrii sunt responsabili pentru modul în care se pregătesc.

„Totul depinde de noi. Avem o dată la două luni întâlniri cu alți arbitri, unde povestim din experiențele noastre, analizăm situații. Avem și teste fizice sau teoretice. Iar în afara acestor reuniuni, eu mi-am făcut un program de pregătire. Mă antrenez de patru ori pe săptămână. Mă uit la meciuri, analizez faze, îmi iau notițe. Dar cel mai bun mod de a evolua este practicând această meserie. După meciuri îmi fac o autoanaliză”, explică Adi.

În fiecare săptămână arbitrează cel puțin un meci. Se întâmplă să oficieze chiar și la patru meciuri pe săptămână. Cu acest prilej, hobby-ul îi aduce și un bonus financiar.

„Depinde de nivelul meciului arbitrat. Pentru un meci pe plan local primesc 45 de lire sterline. Mai sus, sunt plătit cu 80 de lire pe meci, să zicem, dar nu contează banii pentru mine. Fac lucrul ăsta din pasiune”, spune Adi.

La nivelul Premier League, fiecare arbitru are contract cu federația. Primește un salariu fix de 38 500 de lire sterline, plus 1200 de lire pentru fiecare meci. Pare puțin, raportat la miliardele de lire sterline care sunt vehiculate prin fotbalul englez, și comparat cu salariile de milioane de lire sterline ale fotbaliștilor. Arbitrii Martin Atkinson și Mark Clattenburg au depășit în 2016 venituri de 100 000 de lire sterline. În Championship, a doua ligă engleză, un arbitru primește 600 de lire sterline pe meci.

Până să ajungă în vârful piramidei arbitrajului englez, Adrian Duicu mai are de muncit și este conștient de acest lucru. Nu se grăbește să ardă etapele și se bucură de ceea ce îi oferă patria care a dat naștere fotbalului modern și celui mai urmărit campionat din lume. Și face asta în proximitatea a două cluburi legendare, mancuniene, Manchester United și Manchester City, pe care visează să le arbitreze într-o zi.

 

Dacă vă plac articolele noastre, vă invităm să ne dați un LIKE pe facebook sau să ne urmăriți și pe twitter. Vă mulțumim !

Poate te interesează şi:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 11 Dec. 2023

Victor Osimhen, de la străzile din Lagos la cel mai bun fotbalist al Africii

 Victor Osimhen a fost desemnat fotbalistul african al anului 2023.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Oct. 2023

Boala jocurilor de noroc, ludopatia. Ce soluții există. Mărturia fotbalistului Fagioli, de la Juventus

 Dependența de jocuri de noroc se naște dintr-o tulburare de comportament, iar aceasta implică dependența de pariuri, loterii și de jocuri de noroc.

Ştiri recente:

Autor: Nicolae Comănescu / 25 Mar. 2024

Special / Narcotraficanții și fotbalul. Di Maria și Messi, amenințați de flagelul care a îndoliat Columbia și care acaparează Argentina

 În lumea fotbalului sud-american, Columbia și Argentina au fost mereu considerate două puteri. 

Autor: Nicolae Comănescu / 24 Mar. 2024

Analiză / De Zerbi, principiile unui antrenor cu strategie ofensivă

 În peisajul atât de dinamic al fotbalului modern, puțini antrenori au avut un impact atât de profund ca Roberto De Zerbi.

Autor: Nicolae Comănescu / 23 Mar. 2024

Povestea lui Faustino Oro, copilul de 10 ani care l-a învins pe Magnus Carlsen

 În lumea șahului, despre Faustino Oro se spune că are o minte-brici sau mai degrabă fulger.